Comerțul cu oameni rămâne în epicentrul criminalității globale. Traficul de persoane este expresia unei industrii criminale performante, motivația economică, ilicită, a traficanților, fiind aceea de a face profit.
Victimele traficului de persoane trec prin experiențe îngrozitoare, suferă abuzuri repetate și le sunt încălcate drepturi fundamentale. De aceea, eforturile anti-trafic trebuie să fie caracterizate de o abordare centrată pe victime, care să asigure identificarea, siguranța și protecția lor. Prin prisma activităților specifice pe care le desfășoară, transportatorii de marfă și de persoane pot intra în contact cu posibile victime ale traficului de persoane. Este important să putem recunoaște o victimă!
Arhitectura criminalității, în traficul de persoane, arată că există un ansamblu de factori ce alimentează, încurajează sau mențin cererea pentru serviciile „oferite”, în mod forțat, de către victimele traficului de persoane.
Traficul de persoane funcționează ca un mecanism de piață, în care cererea de forță de muncă și servicii sexuale, în principal, este alimentată de ofertă și de particularitățile acesteia.
Dacă oferta de forță de muncă și servicii sexuale, creată de vulnerabilitățile universale ale victimelor, ar trebui limitată sau demontată prin măsuri sociale, economice și educaționale, în țările de origine, cum este cazul României, reducerea cererii este provocarea și atributul statelor de destinație.
Etape
Infracțiunea de trafic de persoane conține mai multe etape – recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea și primirea unei persoane – efectuate prin diferite mijloace – amenințare, uz de forță, constrângere, răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate – având drept scop exploatarea victimei prin obligarea la prostituție, muncă forțată, cerșetorie, prelevarea ilegală de organe sau alte tipuri de exploatare.
Granița dintre proxenetism-prostituție-trafic pentru exploatare sexuală este pe cât de fluidă, pe atât de anevoios de gestionat, din perspectiva aplicării legii penale.
Prostituția reprezintă activitatea benevolă a unei persoane de a întreține relații sexuale, în vederea obținerii unor foloase pentru sine sau pentru altcineva, nefiind infracțiune, ci contravenție.
Proxenetismul presupune înlesnirea practicării prostituției de către una sau mai multe persoane.
Spre deosebire de prostituție și proxenetism, traficul de persoane în scopul exploatării sexuale poate fi succint definit ca reprezentând constrângerea/manipularea victimei de către traficant, în scopul exploatării acesteia.
Traficul de persoane în scopul exploatării sexuale este, în continuare, cea mai întâlnită formă de exploatare a victimelor identificate.
Media vârstei victimelor exploatate sexual este mai mică decât media populației generale de victime ale traficului de persoane, datorită specificului acestei activități infracționale – cu cât victimele sunt mai tinere, cu atât șansele de profit sunt mai mari, racolarea și exploatarea realizându-se mult mai ușor.
Exploatarea sexuală are loc în diferite spații publice sau private și capătă mai multe forme, de la obligarea la practicarea prostituției în stradă sau în hoteluri, până la obligarea la reprezentări pornografice, în funcție de domeniul infracțional al grupărilor de criminalitate care acționează în domeniul traficului de persoane. Adesea, traficanții își orientează activitatea criminală în sensul disimulării infracțiunii și a îngreunării activităților investigative ale poliției, alegând modalități de acțiune dificil de probat în procesul penal.
Identificarea victimelor traficului este o problemă în întreaga lume. Intervenții și reacții pentru sprijinirea și îmbunătățirea ratei de identificare a victimelor în țările de destinație sunt încercate de toate structurile naționale și internaționale implicate în combaterea traficului de persoane.
Identificarea persoanelor aflate în dificultate poate avea loc cu sprijinul clienților, în urma investigațiilor polițienești sau, chiar, cu sprijinul persoanelor de rând, care aleg să ia atitudine și să sesizeze posibilele cazuri cu care intră în contact.
În cazul în care victimele sunt exploatate pe stradă, în parcări, benzinării sau în alte zone publice, identificarea lor este mai ușoară, prin prisma vizibilității.
Cu toate acestea, victimele sunt șantajate, constrânse sau amenințate de traficanți, pentru a ascunde adevărul cu privire la vârsta lor sau la statutul de victimă.
Cum poate fi recunoscută o victimă?
- Femeia nu poate refuza clienți, este forțată să ofere servicii sexuale chiar și atunci când este bolnavă sau însărcinată, sau este forțată să întrețină relații sexuale neprotejate.
- Spune lucruri incoerente, care indică un posibil consum de droguri.
- Are răni vizibile (de exemplu, vânătăi, cicatrici, tăieturi, răni la gură sau dinți, arsuri de țigară).
- Pare speriată, tremură, are dificultăți să răspundă direct la întrebări, evită contactul vizual din alte motive decât cele culturale.
- Lasă impresia că este urmărită sau supravegheată în permanență.
- Nu cunoaște adresa locului în care se află.
- Are acces limitat sau nu are acces la mijloace de comunicare (de exemplu, telefon).
- Trebuie să dea toți banii sau cea mai mare parte a acestora supervizorului său.
Cum poate fi recunoscut un traficant de persoane?
- Un bărbat/femeie care vorbește în locul victimei.
- Stă atent lângă victimă și nu o scapă din ochi.
- Oferă răspunsuri evazive.
- Se dă drept ruda sau iubitul victimei.
- Vârste cuprinse între 20 și 45 de ani.
- Aspect fizic îngrijit.
- Poate manifesta un comportament agresiv față de victimă, atunci când aceasta refuză comenzile primite.
Cui te adresezi în cazul în care recunoști o posibilă victimă a traficului de persoane?
- Celei mai apropiate secții de poliție.
- Număr unic de urgență 112 pentru situațiile de pericol imediat.
- TelVerde ANITP – 0800.800.678.
Informații furnizate de ANITP
www.anitp.mai.gov.ro
anitp@mai.gov.ro
Facebook: Agentia Nationala Impotriva Traficului de Persoane
YouTube: AnitpRomania
