Poporul își bate joc de încrederea pe care Guvernul o avea în el! Oare nu-i mai bine ca Guvernul să dizolve poporul și să aleagă un altul? Nu, stimate Doamne și stimați Domni! Nu îmi asum această frază super – inteligentă! Ea aparține celebrului scriitor german Bertolt Brecht, care a formulat-o imediat după demonstrația populației Berlinului, din 1953, împotriva trupelor de ocupație sovietică.
Dar o citez, cu mare recunoștință, în fața românilor care trăiesc o actualitate fără tancuri pe străzi, dar strivită de tăvălugul unei puteri pe care cu mâna lor au pus-o pe scaunul cel de sus, de pe care nimeni nu mai vrea să coboare.
Da, poporul acesta se poartă, deseori, foarte necuviincios. Aproape că dă semne, chiar, și de o anume energie criminală, în ceea ce privește imprevizibilitatea lui vis-à-vis de politică! La urma urmei, ce să facă un guvern cu un popor care nu se lasă guvernat? Toată ziua bună ziua, protestează pentru orice, înșală statul pe unde poate, la impozite, ca să-i ajungă banii de pâine și vine cu tot felul de pretenții obraznice. Mai mult decât atât: face pe gelosul pentru toate acele privilegii mărunte și neînsemnate de care se bucură cei din Guvern, pe care aceștia și le-au muncit din greu și pe care nu vor să le sacrifice din cauza unor guralivi din piață. În fond, meseria de hoț nu este una ușoară ci, din contră, necesită o pregătire temeinică, formarea unei echipe loiale de acoperire și susținere și, în plus, este supusă și riscului de retragere a autorizației de furt, după 4 ani de eforturi, chiar dacă eventualul concediu impus, ulterior, lasă timp berechet pentru scrierea memoriilor.
Ar fi ca și cum am obliga un lăcătuș – mecanic sau un muncitor de pe șantier să țină ședințe despre statul jos. Așa vor afla și cei ce se numesc „popor” cât de greu este să guvernezi! Sărmanii politicieni! Trebuie să suporte și jet lag-ul provocat de schimbul orar, atunci când zboară, gratis, în jurul lumii, trebuie să guste din tot felul de mâncăruri sofisticate și să bea vinuri grele, de epocă, pe unde se duc și, în fiecare dimineață, să-și înnoade, cu un efort supraomenesc, cravata potrivită, în timp ce alții își pot permite doar să îmbrace un simplu tricou pe care scrie #rezist.
Să nu uităm și muncile istovitoare duse în afara Parlamentului! Ce, e simplu să fii nevoit să conduci din umbră grupul de firme al unchiului și al mamei soacre, cu care îți finanțezi viața post – parlamentară sau partidul care te-a numit acolo? Sau să te duci în campania electorală în orașul total necunoscut pentru care candidezi și să ții discursuri, chiar dacă ți le-a scris altul? Și poporul ce face? Mârâie întruna și se tăvălește pe jos de râs, dacă sărmanii de ei mai fac câte-o greșeală de vorbire, fără să țină cont de dificultatea evidentă a unui român de a vorbi corect românește.
Și, a propos de limbă: este impetuos necesar să se aducă și niște modificări dicționarului așa-zis tradițional. Se tot bate apa-n piuă despre corupție. Propunem înlocuirea lui cu „înlesnire”, o expresie care face mult mai vizibile avantajele ambelor părți, în a rezolva problemele aparent nerezolvabile. Iar dacă oamenii nu pricep această axiomă, îl punem pe însuși Măria Sa Președintele (Ha, ha! Și ăsta ales de popor!) să îl revoce pe incapabilul deranjant din vârful piramidei.
Desigur că știm și noi: poporul este – hai să-i spunem așa! – primitiv și prostuț pentru că, în fond, el ne-a votat. Dar, oare, știe el de ce se duce la vot și pe cine votează? Oare știe ce efecte are votul lui și ce se întâmplă în urma acestuia? Doar am stabilit regulile, la alegeri, destul de clar: se vor vota cei care împart cu mărinimie ulei, zahăr, șepci și pixuri, iar acolo, printre lucrurile astea, am strecurat și platforma politică, udată temeinic, la birt, după alegeri, pentru desăvârșirea amețelii. Trăim, oricum, într-o democrație și ar fi trebuit să fi învățat ceva și numitul popor: că există alternative. Dar ce să facem? Trebuie să îl luăm așa cum este, la ora actuală nu dispunem de unul mai grozav.
Și cum rămâne cu soluția propusă de Bertolt Brecht: să dizolvăm poporul și să ne alegem un altul? Ne gândim să analizăm dacă o prevedere interpretabilă, cumva, în acest sens, de către Curtea Constituțională, ne va putea da posibilitatea unei Ordonanțe de Urgență. Poate găsim, chiar, un fraier din rândul lor să o semneze!
Atenție: înaintea citirii cu voce tare a mâzgălelilor de mai sus, se recomandă verificarea atentă a încăperii, pentru a descoperi și scoate din uz microfoanele, montate conform protocoalelor existente între cele două state paralele!
Dan SCHNICK
dan.schnick@ziuacargo.ro
