După un sfert de secol în care a reușit să își consolideze permanent poziția de lider pe piață, atât ca prezență națională și număr de cursanți, cât și din punct de vedere al standardelor în materie de pregătire profesională, IFPTR țintește trecerea la un nou nivel… revoluția atitudinilor.
La nivel național, la ora actuală, peste 30% dintre șoferii profesioniști își obțin atestatele în urma cursurilor efectuate la IFPTR, iar procentele pentru manageri, consilieri de siguranță și lectori sunt și mai mari.
Însă obligativitatea pregătirii profesionale pentru personalul din transporturi a fost, multă vreme, subiect de dispute, mai ales că au existat perioade în care părea, mai degrabă, o inutilă obținere de documente, fără un impact real asupra siguranței.
Pentru mulți ani, a fost unul dintre principalele mesaje ale IFPTR să arate că, dacă școlarizarea este obligatorie, măcar să fie făcută corect, cu materiale de calitate, cu profesori pasionați, cu răspunsuri pertinente la problemele ridicate de cursanți. Astfel, „lămâile”, ce nu pot fi ocolite, devin o limonadă sănătoasă.
Noile standarde
„În 1995, împreună cu Marin Lepădatu, director general IFPTR, am reușit să stabilim un nou standard în materie de pregătire profesională. Iar începutul IFPTR este la Sibiu, unde Marin Lepădatu susținea un curs de ADR, iar eu un curs pentru instructori. Ne întâlneam în fiecare seară și trăgeam concluzii… Am realizat că este păcat că nu reușim să coagulăm toți profesioniștii din țară, pentru a crea un nou standard în materie de formare profesională. Astfel, am decis să înființăm o entitate care să ofere cadrul necesar pentru desfășurarea activității, raportată la alte valori decât cele cu care ne obișnuisem în România acelor vremuri. Singura șansă de a schimba lumea era să unim forțele tuturor celor implicați în mod real și pasionați de formarea profesională. Iar meritul este în primul rând al celor care ne-au împins înainte să înființăm și să promovăm această firmă”, a povestit Gabor Sandor, fondator IFPTR, cu ocazia evenimentului de aniversare, organizat la Sinaia.
Au urmat câțiva ani de chinuri, în care s-a urmărit stabilirea unui nou standard în materie de pregătire profesională.
„Interesant este că întâlnim, încă, persoane care folosesc/își amintesc cunoștințele acumulate în cursurile noastre de început. Mulți instructori activi, la ora actuală, își amintesc acele vremuri”, a spus Gabor Sandor.
Au urmat procedurile de înființare a institutului. Iar, apoi, expansiunea la nivel național… Care a produs, inevitabil, și nemulțumiri.
„S-a mers pe ideea de fundație, pentru că, în cazul unei asociații, ar fi fost necesar un aport de capital de care nu dispuneam. În plus, și persoane din cadrul autorităților ne-au spus că, dacă dorim să creăm o alternativă la ceea ce exista (practic, să spargem monopolul de la acel moment), legea învățământului nu ne permitea să funcționăm ca SRL. După procedurile de înființare, a urmat ceea ce nu credeam că se va întâmpla – să circul prin țară cu bodyguard. A culminat la Ploiești, la o examinare de instructori, când au năvălit în sală inclusiv reprezentanți ai ministerului…”, a povestit Gabor Sandor.
Dezvoltarea IFPTR în teritoriu s-a realizat în mai multe valuri, reușind să răspundă unei nevoi reale, în piață.
„Am plecat de la o altă fundație prin demisie, pentru că nu mai regăseam valorile care au stat la baza înființării IFPTR. Mă bucur că am făcut acest pas și, împreună, am reușit să ajungem aici, inclusiv cu sprijinul ARR – agențiile teritoriale, școlile de șoferi etc.”, a arătat Marin Lepădatu, director general IFPTR.
Iar expansiunea s-a realizat rapid.
„În anul 2000, sufocasem, deja, piața transporturilor din România, în materie de noi standarde privind pregătirea profesională. Primul val a făcut posibilă extinderea IFPTR în toată țara”, a precizat Gabor Sandor.
Oamenii au făcut diferența
Fără îndoială, echipa a reprezentat punctul forte pentru IFPTR, oameni care s-au alăturat încă de la început… și au rămas. Declarațiile din timpul evenimentului ale unora dintre aceștia sunt grăitoare:
„La început, a fost o confuzie totală. Prima întâlnire a fost cu domnul președinte la casa de cultură și am avut senzația că îl văd pe Jimi Hendrix în variantă caucaziană. A urmat o examinare foarte spectaculoasă cu instructorii și unii dintre ei își amintesc și astăzi acea experiență. Satisfacția de a merge la cursuri și a împărtăși cunoștințele mă ține alături de IFPTR chiar și astăzi, deși am ieșit la pensie.”
„A fost o convergență de interese. IFPTR acoperea nevoia de pregătire a instructorilor și inspectorilor. Pentru șefii de agenții ARR, a reprezentat un mare ajutor. Astfel, în multe județe a apărut o simbioză între ARR și IFPTR.”
„Un mare atu a fost compatibilitatea de valoare umană în interiorul IFPTR. Este și motivul pentru care alături de noi apar echipe de tineri, care să ducă mai departe, cu succes, activitatea IFPTR.”
„Nu poți avea cursanți prezenți la institut, dacă nu creezi și menții legătura cu firmele de transport. Cunoașterea oamenilor la locul de muncă, empatizarea, cunoașterea problemelor cu care se confruntă sunt aspecte esențiale. Nevoia permanentă de autoperfecționare este un pilon esențial. Iar omul învață inclusiv învățându-i pe ceilalți.”
„Preluăm cu atenție feedback-ul de la cursanți și, atunci când clienții îți mulțumesc și îți spun că nu vor mai merge la altă școală afară de IFPTR, știi că ți-ai făcut bine treaba.”
„Îi vezi că sunt speriați în legătură cu viitorul, cu o carieră despre care nu știu prea multe. Încercăm să îi ajutăm, să le readucem zâmbetul… să rămânem alături de ei. Capacitatea de a face bine este cea care ne motivează cel mai mult.”
„Au fost și experiențe dificile, momente în care am căzut în apă adâncă, fără să știu să înot. Însă, la IFPTR, s-a găsit cineva care să bage mâna după mine, să mă scoată. Este o experiență împărtășită de mulți colegi de la IFPTR.”
Între timp, are loc și schimbul de generații, inclusiv în zona conducerii, iar Zsolt Koncsag a devenit președintele IFPTR.
Iar viitorul…
În toți acești ani IFPTR, s-a concentrat pe dezvoltarea aptitudinilor celor care le-au urmat cursurile, pentru a face față solicitărilor în continuă schimbare. A fost și este un reper al calității, în materie de pregătire profesională, iar, astăzi, țintește mai sus – creșterea siguranței rutiere și, implicit, scăderea numărului accidentelor rutiere, prin insuflarea unui nou tip de atitudine șoferilor. O atitudine care implică profesionalism, autocunoaștere și empatie. Astăzi, IFPTR este implicat total în viziunea „zero accidente”.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
