Diminuarea cuantumului diurnei sau plafonarea câștigului neimpozabil al șoferilor sunt două dintre propunerile ANAF și Ministerului Finanțelor pentru „o mai bună” reglementare fiscală a pieței de transport. Iar adevăratele probleme abia acum par să înceapă, pentru transportul internațional.
„Dacă vrei să îngropi un subiect, formează un grup de lucru!” – acestea sunt cuvintele unei persoane cu experiență în negocierile cu autoritățile. Însă ceea ce s-a întâmplat în grupul de lucru legat de problema diurnelor… Acum stăm mai rău decât la început.
Șanse mici pentru amnistie
Grupul de lucru format la nivelul Ministerului Finanțelor pentru rezolvarea problemelor legate de reîncadrarea diurnelor ca venit salarial a ajuns la ultima etapă – concluziile. După cinci întâlniri cu dezbateri intense, rezultatul este unul șocant.
Reprezentanții transportatorilor au venit cu solicitări precise: păstrarea legislației în forma actuală, amnistie fiscală, pentru a stopa valul de controale pe tema diurnelor, consfințirea dreptului șoferilor de internațional de a primi aceste indemnizații deductibile pentru firmă și, ulterior, deschiderea unor negocieri pentru eventuale schimbări pentru viitor, dacă părțile implicate ar solicita acest lucru.
Surpriza extrem de neplăcută a fost ca, la final, să constatăm că autoritățile aveau intenții diametral opuse.
Practic, s-a plecat de la realitățile zilei – reîncadrarea diurnelor de către inspectorii ANAF pentru un număr important de firme – și, în mod logic, încerci să împingi lucrurile în direcția dorită. Iar, după atâtea ore de dezbateri… descoperi că te-ai deplasat în direcția opusă.
Amnistia a fost scoasă din discuții, autoritățile prezente în grupul de lucru considerând că o asemenea măsură nu poate fi decisă decât la un nivel mai înalt – conducerea Ministerului Finanțelor. Însă, în mod evident, șansele ca această măsură să fie acceptată sunt mici. Cel puțin așa a reieșit din comentariile reprezentanților Ministerului Finanțelor.
În aceste condiții, firmele deja controlate și care au primit decizia de reîncadrare a diurnelor au la dispoziție doar calea justiției.
În ceea ce privește dreptul firmelor de transport de a acorda diurnă șoferilor care lucrează în afara țării…
Reprezentanții ANAF nu au fost nicio clipă convinși că diurna poate fi acordată în orice situație și, chiar, au încercat să argumenteze cu cazuri în care inspectorii pot decide (în mod justificat, susține ANAF) reîncadrarea diurnelor. Bineînțeles, reprezentanții industriei de transport au contestat valabilitatea cazurilor invocate, ca fiind incorecte din punct de vedere al interpretării legislației în vigoare. Au fost inclusiv invocate procese câștigate de transportatori în instanță și, chiar, soluții la nivel european…
ANAF a prezentat propriile procese câștigate și în fața avalanșei de argumente ale transportatorilor a avut o replică care (poate) ar fi trebuit să pună în gardă pe cei prezenți – „citim aceleași texte dar înțelege fiecare altceva”.
Amintim faptul că, după ultima amnistie fiscală, MFP nu a adus clarificări și nu a elaborat norme de bune practici referitoare la calcularea diurnei în transporturi.
Celelalte solicitări, extrem de importante și puse pe masă încă de la prima întâlnire, au fost respinse fără drept de apel. Suspendarea controalelor aflate în desfășurare sau a unor posibile (probabile) controale viitoare a fost privită ca imposibilă și ilegală. Iar despre anularea RIF-urilor deja încheiate…
Astfel, între timp controalele au continuat la firmele de transport cu diferite soluții: reîncadrarea diurnei; control parțial, fără să se verifice diurna (nu s-au verificat absolut deloc diurnele ceea ce înseamnă că ANAF a lăsat o portiță deschisă, pentru o posibilă reîncadrare viitoare); controlul total, incluzând și diurnele.
Negocierile nu au avut loc
În timpul unui război, poate apărea, uneori, ceea ce poartă numele de „spargerea frontului”. Practic, trupele uneia dintre părți depășesc linia frontului și încep înaintarea în teritoriul adversarului. Se întâmplă, în aceste cazuri, ca trupele de apărare (unele dintre ele) să nu se retragă la timp, pentru a stabiliza o nouă linie a frontului. Riscurile sunt majore, pentru că, rămași pe pozițiile inițiale, soldații vor fi capturați cu ușurință, având liniile de aprovizionare tăiate și fără suportul grosului armatei.
Așa putem compara poziția reprezentanților transportatorilor în cadrul grupului de lucru. Din păcate, au rămas fermi pe principiul „pe aici nu se trece – diurna este intangibilă”, chiar și atunci când a devenit evident că autoritățile depășiseră (nu mai luau în calcul) argumentele/apărările invocate de transportatori.
Evident, s-au schimbat mult lucrurile față de acum șase ani, când, într-o situație asemănătoare, amnistia a fost obținută. Reprezentanții transportatorilor au mizat și acum pe o victorie facilă/firească, respectând în mare etapele de atunci – mergem împreună, argumentăm pe marginea legii, dar și în legătură cu importanța industriei transporturilor pentru România, și nu facem concesii.
Și, într-adevăr, reprezentanții breslei au venit foarte bine pregătiți și cu o argumentație corectă, logică și la obiect…
Însă poziția autorităților s-a schimbat. Ideea că inspectorii ANAF ar fi putut greși nu a fost acceptată și, astfel, cele două părți au plecat din start pe poziții diametral opuse.
Practic, în numeroase momente, a fost evident că transportatorii vorbesc singuri. Părțile s-au întâlnit virtual (întâlnirile au avut loc online), însă negocierile nu au avut loc niciodată.
De la prima întâlnire, reprezentanții Ministerului Finanțelor (teoretic arbitrul disputei dintre ANAF și transportatori) au afirmat că „există un elefant pe care ne prefacem că nu îl vedem”. Evident că interesul autorităților este acela de a crește veniturile colectate la bugetul statului și consideră că există un număr consistent de firme de transport care nu au un comportament fiscal corect.
În cele cinci întâlniri, am văzut reacțiile autorităților – de la ascultare atentă a argumentelor, la contra argumente (tăiate rapid de reprezentanții breslei), apoi, au urmat momente de tăcere „politicoasă” și, spre final, chiar aparent dezinteres.
Având în vedere că niciuna dintre părți nu a fost dispusă să facă concesii, stabilirea unor ținte comune era, probabil, imposibilă.
Totuși, nu pot să nu mă întreb… Îmi amintesc recomandările consultanților pe zona de negociere, la cursurile organizate cu ocazia conferințelor, sau în articole din revistă – „pentru o negociere reușită, majoritatea timpului trebuie alocată cunoașterii părții cu care îți propui să închei tranzacția. Mai mult asculți…”
Revoltați de faptul că argumentele prezentate nu sunt acceptate, reprezentanții breslei au vorbit extrem de mult și au lăsat autoritățile în prea mică măsură să își definească poziția.
Propuneri ANAF pentru restrângerea drepturilor transportatorilor:
- Diminuarea veniturilor neimpozabile pentru toți șoferii implicați în transportul internațional.
- Reducerea calculării cuantumului diurnei neimpozabile de la 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru personalul instituțiilor publice la 1 sau 1,5.
- Limitarea câștigului șoferilor din indemnizații (diurnă) la nivelul unui câștig mediu lunar pe economie.
Ministerul Finanțelor consideră că reîncadrarea diurnelor nu poate fi clarificată în totalitate prin legislație. „Este punctul de vedere al organului de control care, pe baza probelor, evidențelor și declarațiilor poate să ajungă la altă concluzie.” – reprezentant MF.
Transportatorii nu pot să facă nicio concesie pentru trecut
Reîncadrarea diurnei ar presupune sume care nu au fost bugetate și nu pot fi acoperite de către nicio firmă de transport. În plus, prin reîncadrarea diurnei, costul unei firme de transport cu un șofer ar fi mult mai mare decât în majoritatea firmelor de transport înregistrate în alte țări UE. Plata acestor sume înseamnă faliment și migrarea firmelor în alte țări.
Dacă ar fi fost un meci de box, am putea considera că transportatorii l-au câștigat la puncte… probabil. Însă, aici, este vorba despre viitorul întregii industrii și rezultatul este cel puțin îngrijorător. Practic, în lipsa unui dialog calibrat satisfăcător, autoritățile au setat singure barierele pentru limitarea „pierderilor” la bugetul de stat. Sigur, sunt doar propuneri, însă acum nu mai discutăm de închiderea câtorva zeci de firme, ci de afectarea tuturor companiilor de transport internațional și a șoferilor angajați ai acestora.
Dacă, înainte de formarea grupului de lucru, se punea problema protestelor pentru a stopa controalele pe tema reîncadrării diurnelor, acum începem să ne punem problema cât de mult poate suporta industria diminuarea diurnei fără a-și pierde competitivitatea.
Cel mai probabil, rezultatul final ar fi fost același…
…însă, cu o abordare mai „pașnică”, poate am putea îndulci medicamentul amar pe care autoritățile se pregătesc să îl administreze transportului internațional.
Este doar o sugestie și consider că există, deja, destulă experiență și stabilitate în piață și în rândul asociațiilor patronale pentru a putea adapta abordările, în funcție de fiecare provocare în parte. Protestele au tipicul lor, argumentațiile în instanță intră pe un alt făgaș, iar negocierile cu autoritățile… Credeți că o anumită flexibilitatea din partea patronatelor în discuțiile cu autoritățile ar trebui privită ca „fraternizare cu dușmanul”?
În plus, evaziunea fiscală reprezintă o problemă bine cunoscută în România și transportul nu a fost ferit de acest fenomen. Discuțiile cu autoritățile din domeniul fiscal ar fi putut reprezenta o oportunitate pentru găsirea cheilor corecte de control. Până la urmă, evaziunea fiscală reprezintă principala cauză a concurenței neloiale și a tarifelor extrem de mici întâlnite în piață. În condițiile în care toate firmele de transport acordă diurnă șoferilor, este firesc să existe o puternică îngrijorare atunci când apar controale ANAF pe această temă. Însă, acordarea de diurnă tuturor angajaților (inclusiv cei de la birouri), sau înregistrarea nivelului maxim admis legal al diurnei, deși, în realitate, șoferii primesc mai puțin… De asemenea, în continuare, multe firme de transport continuă să își plătească șoferii în funcție de km parcurși. În aceste cazuri, cuantumul diurnei ajunge să difere de la șofer la șofer și de la lună la lună. Este acceptabilă o asemenea abordare? Cum ar trebui înregistrate diurnele, pentru a nu trezi suspiciunile inspectorilor ANAF? Erau aspecte importante care puteau fi discutate și granițe care trebuiau trasate.
Din păcate, autoritățile tind să aleagă din nou varianta cea mai ușoară – pentru a opri practicile evazioniste ale unor firme, îngrădesc drepturile tuturor.
Urmează, probabil, un val de proteste ale transportatorilor, mai ales în contextul noilor propuneri ale Ministerului Finanțelor. Și apoi? Transportatorii vor fi chemați la negocieri… Se va merge pe aceeași strategie?
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
