Pentru transportul de călători, anul 2021 ar fi trebuit să fie unul extrem de activ, având în vedere licitațiile pentru transportul județean.
Bineînțeles, efectele pandemiei erau vizibile încă de anul trecut, astfel încât cu toții știam că oricât de mare ar fi miza, în transportul de pasageri nu există nici banii, nici energia și, până la urmă, nici pasagerii pentru a avea un proces cât de cât normal de licitare a transportului județean.
În puține cuvinte – imposibilitatea de a atrage capital (sau credite), parcul auto existent cu vechimi medii ce depășesc, în multe județe, 20 de ani, studii de piață în care nu poți avea încredere (în primul rând pentru că piața nu funcționează normal, în această perioadă) și firme de transport cu activitate redusă până la cota de avarie reprezintă tabloul care, în mod logic, arăta că nu trebuie și nu se pot organiza licitații anul acesta.
Și totuși…
Încă de la primele reacții ale pieței, Ministerul Dezvoltării „s-a spălat pe mâni”, arătând că există o legislație și este responsabilitatea consiliilor județene să o pună în aplicare.
Majoritatea consiliilor județene au jucat, aparent, la două capete, adoptând un tempo lent în parcurgerea pașilor pentru organizarea licitației – dacă se decide la centru amânarea, foarte bine, dacă nu, să nu apără riscul de a fi prinse în off-side. Și cum o decizie la nivel guvernamental era imposibilă, în această perioadă de instabilitate… Unul după altul, tot mai multe județe se angajează pe „pista” organizării licitației, mai degrabă o fundătură din care va fi greu de ieșit, atât pentru autorități, cât și pentru industrie.
Sigur, este important să respectăm legea, însă specialiști în domeniu au arătat că regulamentul european permite amânarea licitației, în cazuri speciale și, astfel, am fi putut salva „bunul simț”, chiar dacă litera legii ne împinge pe o pantă evident riscantă.
Doar incapacitate administrativă
Suntem în fața unui nou moment în care devine evidentă capacitatea restrânsă de bună administrare a autorităților din țara noastră. Am analizat, alături de specialiști și manageri din industria de transport, posibile interese ascunse pentru care licitațiile merg înainte și, rămânând cu picioarele pe pământ, nu putem găsi nimic palpabil.
Atunci când avem licitații unde nici jumătate din programul de transport nu este licitat (Alba, Sibiu), sau altele unde se prezintă un singur operator (Arad), comentariile sunt de prisos. Doar plecând de la înțelesul cuvântului „licitație” și singura concluzie care se desprinde este că asistăm la un eșec total.
Astăzi, numărul elevilor care merg, fizic, la școală este, încă, diminuat și populația, în general, și-a redus mobilitatea. Există, însă, speranțe ca anul viitor să ne întoarcem către o stare normală. Ce soluție de transport vor avea locuitorii satelor și comunelor care, în urma licitațiilor, rămân izolate?
Să fim realiști, traseele cu puțini călători au beneficiat și până acum de servicii de transport de slabă calitate, însă, după 1 ianuarie, vor dispărea și acestea.
Ceea ce frapează și mai mult este calmul cu care se desfășoară întregul proces.
La toate licitațiile desfășurate până acum, s-au prezentat foarte puțini doritori, aspect care duce la un procent important din programul de transport neacoperit și chiar și grupele/traseele licitate nu stârnesc niciun fel de concurență. Cu toate acestea, nu avem informații, statistici, o formă de promovare la nivel național… Ministerul Dezvoltării asistă la acest exercițiu cu potențial de a perturba pe ani de zile transportul județean și nu are nici o reacție. Măcar un comunicat de presă, care să anunțe importanța procesului, așteptările, urmărirea rezultatelor, pe măsură ce acestea apar la județele care chiar desfășoară licitația…
La final, cu toții vor spune, probabil, că nu au fost cele mai bune rezultate (evident pentru toată lumea), dar că și-au făcut datoria și au respectat legea întocmai.
Dacă chiar se dorește respectarea „legii întocmai”, cel puțin un mic efort, de promovare a procesului în sine (dacă nu altceva), ar fi fost de apreciat.
Am comentat, în repetate rânduri, despre situația extrem de dificilă cu care se confruntă transportul regulat județean, confruntat cu o subfinanțare cruntă și văduvit de majoritatea traseelor bune din punct de vedere economic, odată cu dezvoltarea intereselor metropolitane. Dar nu putem înțelege de ce se merge pe varianta acestei lichidări, mascată cu o reorganizare despre care toată lumea știa că nu poate reuși.
Dacă mergem mai departe cu comparația și acesta este un pluton de execuție… nici măcar cel care urmează să fie împușcat nu mai pare dornic să protesteze. Majoritatea firmelor de transport au dezvoltat și alte linii de business, iar transportul regulat județean, aparent, prezintă mai puțin interes ca niciodată.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
