Trei studenți sunt întrebați cât de repede ar putea trece un examen la limba japoneză. Germanul spune că are nevoie de doi ani, în care va studia fără întrerupere. Și nu doar gra matica, ci și literatura, obiceiurile, istoria…
Este hotărât să treacă examenul cu brio. Americanul, mult mai pragmatic, se interesează despre materia care va sta la baza examenului și modul în care se desfășoară acesta. Crede că un an de zile este suficient pentru trecerea examenului, cu un program de studiu echilibrat.
Românul întreabă doar când are loc examenul.
Examenul are loc acum! Practic, încă din luna august, intră în vigoare primele prevederi ale Pachetului Mobilitate 1, iar programul șoferilor este semnificativ modificat față de cel adoptat de marea majoritate a firmelor de transport care operează internațional/intracomunitar.
Va respecta cineva, încă de la început, prevederile privind întoarcerea șoferilor acasă la 3-4 săptămâni?
Nu! Este prea din scurt, ar perturba programul de transport stabilit cu clienții, necesită anumite aspecte de ordin administrativ/logistic care cer timp… și, nu în ultimul rând, PM 1 a apărut atât de repede, încât statele europene nu au apucat să creeze cadrul pentru respectarea prevederilor sale.
Practic, niciun stat nu a pus la punct modul în care se va controla întoarcerea șoferilor acasă, cine o va face și care vor fi sancțiunile, în caz de nerespectare a prevederilor PM 1.
În aceste condiții, deși regulamentul a apărut, nimeni nu se grăbește să îl respecte.
Ce situație neplăcută!
Și asta cu atât mai mult cu cât nu este prima dată când se întâmplă. Situații similare au avut loc și cu Milog-ul german sau Macron-ul francez. S-a stricat Uniunea Europeană? Asistăm la o deprofesionalizare a legislativelor – Parlamentul European, precum și cele din statele occidentale?
Evident, mergem, din nou, către situația în care firma privată trebuie să dovedească faptul că respectă legislația, iar controlul nu va face decât să sancționeze (când vor fi stabilite sancțiunile) pe cei care nu reușesc să aducă dovezi convingătoare.
Mai ține cineva minte ferocitatea cu care firmele de transport românești erau controlate, înainte de aderarea la UE? Mulți considerau că, în acei ani, occidentul încearcă să distrugă firmele private românești, pentru a nu deveni concurenți serioși, odată cu aderarea. Sigur, erau multe nereguli și din partea noastră, dar noi eram obligați să le facem, pentru că nu aveam destule CEMT-uri și autorizații și pentru că eram mici și necapitalizați…
Chiar și după 2007, vânătoarea camioanelor din est a continuat, a plouat cu amenzi și presiunea asupra șoferilor și firmelor a fost constant ridicată. Mă rog, nu toate amenzile erau degeaba.
Și apoi lucrurile s-au complicat cu adevărat. Țările occidentale și-au reanalizat poziția, introducând legi aparent dedicate transportatorilor estici. PM 1 reprezintă un nou pas (poate ceva mai hotărât) pe un drum început cu ani în urmă. Și nu cred că va fi ultimul!
Aderarea la UE a reprezentat o decizie po litică. Integrarea nu poate avea loc peste noapte și nici măcar în ani de zile. Și cea mai importantă barieră este una mentală. Suntem cetățeni europeni sau români? Cu atât mai mult, presiunile exercitate de cetățenii țărilor occidentale asupra politicienilor lor au crescut. Am prezentat, în mai multe rânduri, cifrele care arată creșterile spectaculoase de activitate a firmelor de transport est europene, în țările vestice. Iar firmele de acolo au pierdut teren. Nu cred că patronii români ar fi reacționat mai generos, dacă drumurile românești ar fi fost invadate de camioane înmatriculate în alte țări. Mai ales dacă planează și suspiciuni de practici ilegale, de ordin fiscal și în legătură cu munca șoferilor.
Astfel, reacția occidentului nu poate fi privită ca neașteptată. Puteam face noi lucrurile altfel?
Mă întreb dacă sunt singurul care are senzația că am fost de (prea) multe ori defazați – tot timpul cu un pas în urmă. Doar dacă urmărim parcursul PM 1… Atunci când se cristalizau ideile de principiu la nivel public, punându-se accent pe practicile ilegale și, mai ales, pe exploatarea inumană a șoferilor, am fost ignoranți. Nu aveam timp pentru discuții inutile.
Apoi, când a apărut proiectul legislativ, am început să aducem argumente publice, când jocurile deja se mutaseră în Parlamentul European. Am ajuns și la proteste, însă europarlamentarii erau deja convinși că, prin PM 1, vor îndrepta o situație dezechilibrată și incorectă pentru șoferi.
Astăzi, sângele s-a înfierbântat și chiar putem face un protest cum trebuie, însă… Este momentul cifrelor și calculelor, pentru a putea demonstra că, măcar parțial, PM 1 încalcă legislația și principiile europene.
Instanța nu poate lua în considerare protestele, iar, din semnalele noastre, firmele de transport nu s-au înghesuit să prezinte calcule în legătură cu impactul PM 1 asupra afacerii lor.
Încă încărcat cu senzația neplăcută că, în loc să scurtăm distanța până la integrare, mai degrabă o mărim, am avut o discuție cu un transportator, care mi-a spus: „încercăm să respectăm cât mai bine prevederile legale, oricare ar fi acestea”.
Și aceasta este schimbarea care ar putea face diferența – să încercăm cât mai mulți să respectăm legislația, și nu să încercăm să o ocolim. Diferența este fină, însă importantă.
Îmi imaginez o firmă în care patronul organizează, chiar mâine, o întâlnire cu toți colegii implicați în partea operațională și pun la punct cel mai bun plan, pentru a se încadra în prevederile PM 1. Experiență pusă la comun, ingeniozitate, pasiune în a așeza piesele în forma corectă… Aceasta este o firmă care are viitor, pentru că are o echipă vie!
Dacă pandemia ne-a ajutat să reevaluăm sentimentele umane pe care le avem, PM 1 ar putea fi punctul care reactivează creativitatea firmelor de transport.
Examenele neanunțate nu pot fi trecute fără a apela la metode neortodoxe și, în general, cei care reușesc nu sunt blamați. Însă, dacă un asemenea comportament devine o obișnuință… Ce credeți? Poate că am trecut, deja, suficiente examene pe fugă și putem să ne gândim la o schimbare de strategie.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile! august 2020
