Recent, am ascultat o poveste halucinantă și, din păcate, cât se poate de reală. Protagoniști sunt o mică firmă românească de transport, cel care a înființat-o, un inspector DREAL și fiscul. Probabil că v-ați dat seama că totul se petrece în Franța. Vă amintiți de formula „travaille dissimule”?
Marius a fost învățat cu greul de mic. A reușit să își depășească, însă, condiția, să își țină aproape fratele și să iasă cu bine din calvarul pe care îl reprezentau orfelinatele în România, înainte de 1989. S-a format ca șofer profesionist specializat în zona ADR și a emigrat în Franța, în urmă cu 26 de ani. Astăzi, are dublă cetățenie.
În 2008, a înființat, ca unic acționar, o mică firmă de transport în România. Fratele lui, care rămăsese în țară, urma să fie administrator. După câțiva ani, a putut cumpăra un al doilea camion și, apoi, un al treilea. Flota nu a depășit niciodată 3 camioane. Pe baza recomandărilor făcute de Marius, au contractat un client direct în Franța, pentru care realizau curse intracomunitare, dublate de comenzi contractate pe bursă. Odată cu creșterea parcului, au apărut alți doi clienți direcți, din Franța și Spania. Marius nu a beneficiat niciodată de bani din firmă, în așteptarea unor vremuri în care afacerea să se consolideze. Păstra legătura cu fratele lui, care se ocupa, în mod direct, de coordonarea activității și de angajați, dar le oferea ajutor șoferilor, atunci când, din pricina limbii, nu se puteau înțelege cu inspectorii francezi.
Primul contact cu inspectorul DREAL
Așa s-a întâmplat în toamna anului 2016, când unul dintre conducătorii auto angajați i-a solicitat ajutorul. Fusese oprit de un inspector DREAL (n.r. instituția corespondentă ISCTR în Franța) care voia să îi dea o amendă de 900 de euro, din care 750 de euro pentru că nu a acționat tahograful când a alimentat. „Șoferul nu vorbea fluent franceza și m-a sunat, pentru a-i traduce. Am discutat cu agentul, spunându-i că este vorba despre un simplu șofer, care nu a manipulat tahograful și nu a făcut nimic grav; a uitat, probabil, să apese un buton atunci când a făcut plinul la motorină, iar 750 sau 900 de euro reprezintă o sumă mare pentru un simplu muncitor. Agentul mi-a replicat că legea este lege. Iar eu am comentat că ar trebui aplicată cu discernământ și umanitate. În replică, m-a întrebat dacă pun în dubiu discernământul lui, iar eu am răspuns că nu mi-aș putea permite, pentru că nu îl cunosc și nu am calitatea necesară pentru a judeca, dar că, în schimb, umanitatea lasă de dorit. În consecință, m-a anunțat că nu s-a terminat controlul și că va trebui să ne așteptăm la surprize”, își amintește Marius.
A fost emis un prim buletin de control, în care șoferul apărea ca având naționalitate poloneză (deși era român)…
… iar Marius era incriminat ca fiind administrator, de fapt. Împreună cu fratele său (și, bineînțeles, firma) erau acuzați pentru muncă disimulată („travaille dissimule”).
În procesul verbal de constatare, inclusiv clientul era incriminat, pentru împrumut ilegal de muncitori și era impusă o cauțiune în valoare de 3.000 de euro. „Cunoșteam convenția franco-română care prevede că cetățenii români nu sunt obligați să depună cauțiune sau depozit și nu am fost de acord să se plătească. Inspectorul i-a luat toate documentele șoferului, inclusiv licența de transport, fără să-i dea acestuia nicio dovadă (conform practicii în Franța). În consecință, șoferul a decuplat semiremorca, preluată ulterior de celălalt șofer, aflat în zonă, care a finalizat livrarea la client.”
Povestea continuă…
Controlorul s-a prezentat a doua zi, la ora 8 dimineața, la depozitul clientului, ca să verifice dacă șoferul incriminat a livrat marfa.
Între timp, conducătorul auto așteptase la camion să poată retrage banii pentru a plăti amenda, ceea ce a și făcut, în jurul orei 15:00. Iar în momentul în care a ajuns la biroul DREAL, același inspector a mai verificat încă o dată tahograful. „Cred că se aștepta ca șoferul să fi făcut livrarea fără licență și fără acte. Deținem o adeverință din partea companiei care a calibrat tahograful, în Franța, în care se precizează că forțele de ordine au controlat acel tahograf.”
Cu ocazia întâlnirii din biroul DREAL, inspectorul i-a cerut șoferului buletinul de control și i-a înmânat un altul…
… în care nu mai apărea solicitarea privind plata unei cauțiuni în valoare de 3.000 de euro, iar șoferul nu mai era de naționalitate poloneză.
Șoferului i s-au returnat actele și lucrurile au mers mai departe.
„Din punctul meu de vedere, inspectorul a falsificat acest buletin de control. Așa cum am spus, inspectorul a venit la firma cu care colaboram, a cerut toate actele și a putut vedea că firma nu a executat cabotaj (de care eram, în plus, acuzați). Personal, nu am vorbit cu agentul respectiv decât la telefon, nu ne-am intersectat niciodată, pentru că lucram (mă aflam în cursă). Dacă aș fi stat acasă să dirijez firma, aș fi putut să mă deplasez la fața locului. Nu am plătit, până la urmă, cauțiunea și nu acuz inspectorul că și-ar fi însușit banii, dacă am fi achitat-o pe loc. Totuși, îmi pun unele întrebări… Dacă poți, atât de ușor, să faci să dispară un proces verbal de control, ar fi putut exista posibilitatea ca inspectorul să urmărească să primească banii, pentru ca apoi să schimbe buletinul. Și pentru că eu locuiesc în Franța și nu i-au ieșit lucrurile așa cum ar fi vrut, a decis să îmi facă mie personal rău, nu neapărat firmei”, afirma Marius.
Un controlor fiscal, în inspecție la domiciliu
În fine, controlorul DREAL și-a scris raportul, care a fost transmis procurorului, iar un controlor fiscal s-a prezentat acasă la Marius), căutând firma românească de transport. Aflată în acel moment singură acasă, soția a fost surprinsă de solicitarea reprezentantului fiscului, explicându-i că este vorba despre un domiciliu particular, iar compania este stabilită în România. „Nu există nicio firmă aici”, a explicat ea. „Eu decid dacă firma este, de fapt, în România sau în Franța”, a afirmat inspectorul fiscal, în replică.
Marius a fost ulterior convocat la fisc.
De aici, lucrurile devin chiar mai complicate, iar afirmațiile trebuie făcute cu mare atenție, existând capcane chiar și pentru un cetățean francez. Marius a acționat ca un om de bună credință și a intrat în plin în tăvălugul generat de fisc. Dar iată ce ne povestește, tocmai pentru a ajuta alte persoane să nu facă aceleași erori.
„Înainte de a mă prezenta, m-am documentat și am aflat că există o convenție franco-română în care este precizat în mod specific că, pentru firmele de transport, locul de impozitare este locul unde se găsește conducerea efectivă a companiei. Ajuns acolo, mi s-a cerut acordul ca acest control să continue la sediul fiscului. Ținând cont că verificarea mă viza inclusiv pe mine, personal, ca cetățean francez, am fost de acord ca întâlnirile să nu se desfășoare la mine acasă. M-au lăsat să cred că ancheta privind compania de transport nu mai era importantă și, de bună credință, am semnat că sunt reprezentant al firmei, tocmai în ideea de a furniza informații, în cazul în care vor fi necesare. Am explicat modul de funcționare al firmei, iar controlorul fiscal nu a comentat nimic la momentul respectiv. Am primit o a doua convocare, dar, între timp, am fost și la Poliție, deoarece, în urma raportului DREAL, fusese deschisă o anchetă penală. Am dat explicații, și nu au existat probleme.”
Fiscul francez solicită contabilitatea firmei din România
„Din ceea ce știam eu, la momentul respectiv, totul a continuat numai pe bază de fisc, solicitându-mi-se să prezint contabilitatea firmei, ceea ce nu eram în măsură să fac, pentru simplul motiv că firma era înregistrată în România. Am fost întrebat ce instalații are firma în România. M-am gândit că este vorba despre depozite și echipamente și am declarat că nu deține așa ceva. Ulterior, am aflat că, în limbajul lor, un scaun sau un computer devine o instalație, sau chiar și un pix, dacă se exagerează puțin. Apoi, inspectorul de la Fisc a scos raportul celui de la DREAL, în care se afirma că șoferii garau camioanele în fața domiciliului meu sau chiar la domiciliu. Le-am explicat că, după cum au văzut la fața locului, acest lucru nu e posibil, deoarece abia am loc să îmi parchez autoturismul.
Am aflat din raport că inspectorul DREAL a căutat pe internet date privind șoferul și a constatat că a primit o diplomă din partea firmei cu care colaboram, în care scrie că este șoferul care a învățat cel mai repede franceză… este vorba despre o glumă, cred. Apoi se specifica faptul că «a primit cadouri de la client». În realitate era vorba despre o cutie de pâine uscată și o sticlă de apă minerală, care se numea «rație de combatant». Apoi s-a legat de faptul că sunt cunoscut la garajul Volvo, unde realizez operațiuni de întreținere pentru 3 vehicule. Într-adevăr, am contract de mentenanță care îmi permite să merg la orice service din Europa și am ales, normal, să o fac în Franța. Nu este nimic ilegal în asta.
Erau mai multe astfel de aspecte considerate ca fiind «probe».”
Avocatul: fiscul urmărește să impună taxe ca și cum firma ar fi fost înregistrată în Franța
Următorul pas a fost contractarea unui avocat. Verdictul lui a fost unul cel puțin îngrijorător, afirmând că situația este destul de gravă, pentru că fiscul urmărea să impună taxe ca și cum firma ar fi fost înregistrată în Franța, acuzându-l pe Marius că nu a declarat firma și TVA aferentă tranzacțiilor. Normal, niciuna dintre facturi nu era purtătoare de TVA, pentru că firma era românească. „În Franța, eu, personal, nu mă ocupam de absolut nimic privind coordonarea activității. Este adevărat că am invitat șoferul de câteva ori la mine acasă, la masă, sau că l-am dus o dată la aeroport. Dar sunt gesturi de prietenie, nu obligații de serviciu”, a subliniat el.
Vinovat fără probe…
Iar de aici povestea devine incredibilă.
Fiscul francez i-a trimis lui Marius, acasă, raportul, în care se menționa că, pentru că nu a prezentat contabilitatea la control, consideră că firma lucrează la negru și, în acest caz, ei nu au nicio obligație de a prezenta probe împotriva lui. El va trebui să demonstreze că este nevinovat. „Fiscul este, în Franța și judecător, și arbitru. Inspectorul fiscal a schimbat afirmațiile privind camioanele, menționând că erau garate în apropierea domiciliului meu (nu este nicăieri precizat ce înseamnă în apropiere). De asemenea, a precizat că eram angajat al companiei client, ceea ce nu era adevărat și este foarte simplu de controlat. Mi-au cerut TVA și au luat bilanțul companiei de pe listafirme.ro. Nu au contactat ANAF pentru a verifica datele financiare ale firmei, nu au luat în considerare niciun bilanț… Iar cu cifre de afaceri similare au găsit cinci firme care fac curierat și au constatat că au făcut un beneficiu brut de 60%. Au spus că firma noastră a făcut un beneficiu similar și că va fi impozitată în funcție de cifra de afaceri, plus 80% penalități. Mi-au reproșat inclusiv faptul că mare parte din cifra de afaceri a firmei era făcută din colaborarea cu primul client direct. Le-am explicat că, în prima perioadă, firma avea un singur camion care lucra în sistem de subcontractare, situație în care era normală ponderea importantă din cifra de afaceri realizată cu un client. Între timp, firma s-a diversificat, a început să colaboreze și cu o firmă din Spania, după care cu o a doua firmă din Franța, care aparținea grupului de firme unde eu eram angajat (la o cu totul altă entitate juridică, decât clientul). În raportul celor de la fisc, s-a folosit o denumire incompletă pentru acest client, fiind generate interpretări greșite. Nu au ținut cont de faptul că firma s-a diversificat și nu a mai avut doar un singur client, după acel control (din noiembrie 2016), nici de faptul că nu cifra de afaceri, ci profitul trebuie impozitat.”
În continuare, lucrurile au mers din ce în ce mai rău.
Verdictul justiției: NUP. Și ce dacă?!
„Am fost convocat încă o dată la fisc, la sediul central, unde am mers cu un avocat fiscalist. Le-am arătat din nou buletinele de control, subliniind faptul că totul pleacă de la un fals. Au replicat că nu îi interesează, că nu pot ei decide dacă este fals sau nu, în schimb, atâta timp cât există la dosarul penal, ei îl pot utiliza împotriva mea. Am insistat să obțin acel dosar penal și avocata penalistă pe care o aveam la momentul respectiv a mai scris o dată tribunalului. Anterior, cel de la fisc spusese că, în cazul în care urmărirea penală se oprește, se vor opri și ei, așa că am încercat din nou să obțin dosarul, în 2020. Am primit răspunsul de la tribunal în care scria, pe o singură linie, că acțiunea a fost oprită (deci s-a dictat neînceperea urmăririi penale) pentru infracțiune insuficient caracterizată. I-am sesizat pe cei de la fisc, de la care am primit răspunsul că își păstrează acuzațiile. Problema în Franța este că fiscul poate să te execute înainte de a exista o sentință judecătorească. Raționamentul a fost în felul următor: eu am fost acționar 100% la această firmă; cu toate că firma era un SRL în România, poate fi considerată în Franța firmă unipersonală, caz în care răspund cu bunurile personale pentru datoriile acestei firme.
Ei mi-au tot reproșat faptul că s-a realizat mai mult de 50% din activitate cu clientul din Franța, deci ar fi trebuit să deschidem o firmă în Franța, ceea ce este fals. Niciunde, în convenția franco-română, nu se vorbește despre procentaj, ci doar despre conducerea efectivă a întreprinderii. În plus, avocatul fiscalist a spus că există și un viciu de procedură al celor de la fisc, fiind foarte clar că firma nu a avut nicio activitate aici.
Au scos în evidență inclusiv faptul că firma a avut un cont în Franța. Dar aveam nevoie de el, pentru că astfel se primeau banii mai repede și anumiți furnizori nu acceptau să plătești dintr-un cont din România. Mi s-a spus că, dacă aveam cont aici, puteam să funcționăm.”
488.000 de euro de plată
„Întotdeauna încearcă să te acuze, să îți pună pe masă tot felul de cifre… Dacă stau să adun tot ceea ce mi s-a cerut firmei și mie, s-a ajuns la 488.000 de euro, iar eu nu am luat nici măcar un euro sau un leu de la această firmă. Nu am avut decât probleme, datorii și bătăi de cap. Am ajutat doar, foarte rar, șoferii cu traduceri. Nu i-am angajat, nu am încheiat contractele de leasing, nu am comunicat cu autoritățile. Fratele meu s-a ocupat de tot. Eu lucrez, în Franța, cu normă completă, plec luni dimineață și mă întorc sâmbăta următoare; sunt pe drum, la volanul camionului, în transport internațional.”
Fără clienți și cu o factură de 11.000 de euro neplătită…
Cu toate aceste probleme, micul transportator din România și-a pierdut clienții, și a fost, în plus, nevoit să gestioneze neplata unei facturi în valoare de 11.000 de euro. Clasic pentru transporturi, clientul rău platnic a dat faliment și își continuă activitatea sub un alt nume. Așa că, au fost vândute camioanele pentru a putea fi achitate datoriile, dar fără a putea fi acoperite în totalitate.
De menționat că primul client, de la care s-a subcontractat transport, nu a avut de suferit cu absolut nimic din cauza acestei situații. Au fost numai convocați la poliție unde au declarat că doar colaborează cu firma respectivă. Nu au existat urmări.
Marius: „Am observat că în niciun moment convențiile franco-române nu sunt aplicate, mai ales dacă prevederile sunt în favoarea transportatorilor. Deși ar trebui! Dacă prevederile lor, ar fi fost luate în considerare, nu s-ar mai fi ajuns într-o astfel de situație dramatică. Din partea autorităților române nu ne sprijină nimeni, în acest sens!”
… dar cu o firmă înființată din oficiu la domiciliu, în Franța
Dar incredibila poveste a lui Marius și a Fiscului francez continuă într-un mod halucinant. Fiscul a deschis o filială a firmei de transport la domiciliul lui Marius. Au făcut-o fără ca el să accepte sau să semneze ceva. „M-am trezit cu o hârtie acasă prin care eram anunțat că firma al cărei acționar eram în România are o unitate permanentă la mine acasă, înscrisă din oficiu. Din păcate, toți acești funcționari care par de neatins, în Franța, pot face orice fără să răspundă.
Atunci când s-a dispus neînceperea urmăririi penale, s-a putut vedea că nu aveau nimic la dosar. Nu au solicitat informații de la ANAF din România pentru că nu au fost interesați. Au urmat această strategie doar să poată spune că firma este ocultă, situație în care ei nu au mai avut nimic de dovedit. Nu s-a ajuns la niciun judecător. Un tribunal administrativ se va exprima asupra acestui caz. Dar acest lucru nu este posibil decât în 2-3 ani. Între timp, mi-au trimis deja adresă că îmi vor lua bani din salariu și că îmi vor bloca conturile. În consecință, am propus casa pe care am construit-o în Franța ca garanție. Din câte am citit, de multe ori fiscul renunță chiar înainte de proces, pentru că nu își câștigă nici măcar 30% din procese. Se bazează pe această presiune pe care o fac asupra ta și asupra familiei direct afectate de această problemă.” Aceasta este concluzia lui Marius.
Nu am folosit numele complet al lui Marius și nici denumirea firmei pentru că fac obiectul unei anchete în curs.
Extras din Convenția franco-română din 5 noiembrie 1974, în vigoare la ora actuală
„CAPITOLUL II: Dispoziții referitoare la facilitarea aplicării Convenției privind procedura civilă, încheiată la 1 martie 1954 la Haga
Art. 3
Cetățenii fiecărui stat, reclamanți sau intervenienți, nu pot fi obligați să depună nici cauțiune, nici depozit, oricare le-ar fi denumirea, pentru motivul că sunt străini sau că nu au domiciliul sau reședința pe teritoriul statului căruia îi aparține autoritatea judiciară sesizată.”
Zarurile au fost aruncate…
… dar partida continuă. Inspectorii par de neatins dar Marius, deși într-o poziție de dezavantaj, va lupta… în fond o face de mic… A depus deja plângere penală împotriva inspectorului DREAL, pentru fals și uz de fals în documente publice, iar ancheta este în curs.
Mâine, poimâine, peste un an sau doi ar putea obține rezoluția pozitivă. Se va face dreptate…
Dar Micul Transportator înregistrat în România, care făcea transport intracomunitar, a dispărut. Un inspector DREAL și unul fiscal au avut grijă de asta, chiar dacă judecătorul a decis neînceperea urmării penale din cauza insuficientei instrumentări a cazului.
Franța, țara în care un șofer român a fost recent omorât în parcare, este, fără îndoială, o țară incredibilă…
Meda IORDAN
meda.iordan@ziuacargo.ro
