Măsuri severe de izolare socială au fost dispuse de autorități, întrucât pandemia COVID-19 reprezintă o amenințare serioasă pentru sănătatea publică.
Aceste acțiuni, menite să salveze vieți, pot, însă, încetini sau chiar închide afaceri. O realitate dură pe care orice antreprenor, inclusiv cei din sectorul transporturilor rutiere, trebuie să o înfrunte.
Restricționarea circulației publice a avut impact direct asupra activității de transport de persoane. În egală măsură, limitarea activității a numeroase unități de producție a afectat și serviciile suport. Pe de altă parte, nici transportul de marfă nu a dobândit imunitate la consecințele pandemiei. Au fost dispuse măsuri pentru fluidizarea transportului, pentru asigurarea liberei circulații, în vederea menținerii lanțului de aprovizionare, însă s-au emis și dispoziții care pot provoca blocaje la nivel organizațional, un exemplu, în acest sens, fiind carantina pentru șoferii întorși din străinătate. Mai mult, asigurarea capitalului de lucru poate deveni dificilă chiar și pentru operatorii de transport care își continuă activitatea.
Greutățile cu care se confruntă partenerii contractuali, precum și lipsa pârghiilor pentru constrângerea la plată a datornicilor, în contextul unui sistem judiciar total paralizat, nu rămân fără impact asupra fluxului de numerar.
Atunci când imprevizibilitatea reprezintă cuvântul de ordine, chiar și organizarea activității curente se transformă într-o sarcină complicată. E, însă, și mai dificil să ne gândim la planuri de viitor, cât timp nu știm exact cu ce ne confruntăm – în plan economic – dar, mai ales, cât va dura bătălia. În momentele în care previzibilă apare numai diminuarea cifrei de afaceri, este important să știm ce sprijin ne oferă statul și ce am putea să-i (mai) cerem.
Măsuri pentru salvarea lichidităților
Cum era de așteptat, inclusiv cadrul legal privind măsurile de sprijin ale statului se adaptează din mers la noua realitate, unele din remediile adoptate având, deocamdată, aplicabilitate limitată în practică.
Printre facilitățile fiscale aprobate (prin OUG 29/2020 și OUG 33/2020), amânarea plății obligațiilor fiscale scadente după 21 martie 2020 reprezintă o opțiune reglementată de legiuitor indirect, prin scutirea de la plata dobânzilor și penalităților, pe perioada stării de urgență și încă 30 de zile de la încetarea acesteia. Măsura este benefică operatorilor care se confruntă deja cu scăderea lichidităților.
În schimb, pentru contribuabilii care și-au menținut capacitatea financiară de plată, se acordă reduceri din impozitul pe profit/venit datorat pe trimestrul I, dacă plata intervine până la scadență, respectiv, până la 25 aprilie 2020. Reducerea se calculează de contribuabil, în proporție de 5% sau 10% în funcție de dimensiunea întreprinderii, și se scade din impozitul datorat, înainte de plată.
De asemenea, se menține dreptul la bonificație pentru plata anticipată a impozitelor locale, inclusiv a celor datorate pentru vehicule, dacă acestea se achită până la 30 iunie 2020, cel târziu. Suspendarea de către organul fiscal a executărilor silite prin poprire, precum și prorogarea unor termene pentru restructurarea datoriilor fiscale mai vechi sunt alte măsuri cu caracter fiscal care ajută la direcționarea lichidităților către scopuri comerciale și susținerea capitalului de lucru.
Credit și leasing
Ridicarea presiunii datoriilor fiscale a fost urmată și de alte măsuri menite să sisteze indisponibilizarea soldului din conturile bancare, în cazul societăților în dificultate (OUG 37/2020). În acest sens, cu o ușoară întârziere, a fost aprobată opțiunea suspendării, la cerere, a plății ratelor de credit pe o perioadă de cel mult 9 luni. Poate și mai importantă pentru sectorul transporturilor este, însă, opțiunea amânării ratelor de leasing datorate până la finele anului, cu atât mai mult cu cât deschiderea societăților de leasing la negocieri nu s-a manifestat cu aceeași promptitudine ca în cazul băncilor, înainte de instituirea acestei măsuri. Dobânda datorată pe perioada suspendării se capitalizează, principalul de plată fiind, astfel, majorat. Este bine de știut și că restanțele înregistrate la data de 16 martie 2020 nu intră sub incidența acestei facilități și vor trebui achitate.
Pentru accesarea măsurilor de suspendare la plată a ratelor de credit și leasing, dovada afectării negative a lichidităților se face prin certificatul pentru situații de urgență (CSU) emis de Ministerul Economiei (OUG 30/2020, OUG 33/2020 și Ordinul MMEMA 791/2020).
Diminuarea încasărilor cu 25%, pentru CSU
Pentru obținerea CSU, în situația în care activitatea nu este închisă prin dispoziția autorității, întreprinderile mici și mijlocii (IMM) vor declara pe propria răspundere diminuarea încasărilor pe luna martie, cu cel puțin 25% față de media primelor două luni ale anului. Acest certificat mai poate fi utilizat pentru scutirea de penalități în executarea contractelor cu autoritățile publice, dar și pentru invocarea cazului de forță majoră, în contractele cu partenerii privați (OUG 29/2020).
Cu privire la acest din urmă remediu, e bine de știut că un CSU nu oferă însăși scutirea de răspundere contractuală, neavând forța unui aviz de forță majoră eliberat, în schimbul unui tarif de 500 de euro, de Camera de Comerț și Industrie (CCIR). Cât timp obținerea unui aviz CCIR pentru fiecare contract activ poate deveni extrem de anevoioasă și oneroasă, posesorii CSU au opțiunea de a utiliza acest certificat pentru angajarea, cu bună-credință, în negocieri cu partenerii lor, pentru identificarea unor soluții comune de depășire a crizei și menținerea echilibrului contractual.
Subvenție pentru șomajul tehnic
CSU nu mai este, în schimb, necesar la accesarea subvenției pentru șomajul tehnic, în valoare de 75% din salariul de bază al personalului a cărui activitate a fost întreruptă (OUG 32/2020). Angajatorul este scutit și de contribuția asiguratorie pentru muncă de 2,5% din șomajul tehnic și, de asemenea, numai dacă fondul de salarii îi permite, poate suplimenta indemnizația acordată de stat, în condițiile în care 75% din salariul de bază ar depăși valoarea maximă acordată de stat, de 4.072 de lei. Pentru salariații activi, este bine să reamintim angajatorilor că legea impune prioritate la plata salariilor, acestea urmând a fi achitate înaintea oricăror altor obligații bănești (Codul Muncii).
Pentru a răspunde nevoilor curente de capital de lucru, statul a aprobat măsuri de facilitare a accesului la noi linii de finanțare pentru IMM-uri, garantate de stat în procent de până la 80% și cu dobânzi subvenționate pe cel puțin un an.
Sunt acceptați la finanțare chiar și operatorii care înregistrează datorii către bugetul de stat, cu condiția plății creanțelor fiscale restante din creditul acordat (OUG 29/2020).
În proporție egală, de 80% din finanțare, dar cu plafoane de creditare majorate până la 10 milioane lei (OUG 29/2020), statul garantează și creditele pentru investiții, susținerea acestora fiind o măsură absolut necesară pentru atenuarea crizei economice ce se preconizează. Chiar dacă cu greu operatorii economici se gândesc în aceste momente la investiții, rolul acestora în relansarea economiei naționale va fi unul crucial, pentru susținerea lor urmând a fi alocate fonduri inclusiv de la bugetul Uniunii Europene.
Cât timp, însă, se preconizează o paralizare completă a activităților care nu sunt absolut necesare și nu putem decât aproxima durata unei astfel de măsuri extreme, recomandabil este să deprioritizăm orice acțiuni care nu sunt legate de abordarea crizei COVID-19 și să încercăm să evităm secarea completă a lichidităților, pentru a putea supraviețui. Nu trebuie să uităm că spațiul fiscal al statului pentru abordarea situației critice actuale rămâne unul limitat și, ca atare, limitată va fi și intervenția statului în atenuarea șocului major pe care această pandemie îl provoacă economiei naționale.
Și veniturile statului scad în această perioadă, deficitul de cont curent se adâncește, astfel că sprijinul statului poate opera pe un interval limitat, anticipat de specialiști la maxim 4-5 luni.
Speranța este că nu ne va trebui mai mult și că statul va interveni cu modificări la legea pensiilor (iar nu asupra impozitării companiilor), pentru că rapiditatea cu care ne refacem după criză depinde, în primul rând, de nivelul datoriei publice. Să auzim de bine!
Ariana PANTEA
senior associate Jinga&Asociații
ariana.pantea@ja.ro
