Criza profundă pe care o traversează transportul de călători are, pe lângă pandemie, și alte cauze, ce s-au acutizat, de-a lungul timpului. Am discutat cu Marian Crăc, președinte de onoare FORT, despre oportunitatea licitațiilor pentru transportul județean, ce ar trebui să fie organizate anul acesta.
ZIUA CARGO: Cum arată, astăzi, piața de transport persoane?
Marian Crăc: Legal, operatorii privați pot efectua trei tipuri de transport – regulat, ocazional și regulat special. În acest moment sunt operate aproximativ jumătate din cursele regulate, iar veniturile sunt, în consecință, diminuate semnificativ. Cursele ocazionale continuă să fie „moarte”. Cu mult optimism, putem aprecia că se mai realizează 10% din volumul normal al acestor curse Cursele regulate speciale funcționează între 70 și 90%, în funcție de contractele pe care le are fiecare.
Este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil să reușești, în această situație, să supraviețuiești.
O parte dintre firmele de transport a accesat granturile europene – măsura 2, granturi pentru capital de lucru – și a reușit să traverseze această perioadă cu ajutorul fondurilor nerambursabile. În următoarele două luni, se vor epuiza aceste fonduri și, ulterior, este greu de anticipat ce se va întâmpla. Totul depinde de evoluția pandemiei! Dacă școlile și facultățile vor funcționa într-un regim normal, precum și restul economiei, putem spera că se va ameliora fluxul de călători. În caz contrar, transportul privat de călători riscă să fie „îngropat”, cel puțin pe zona curselor regulate.
Începerea școlilor ar trebui să îmbunătățească situația, însă ce se întâmplă cu abonamentele?
Începerea școlilor ar trebui să ducă la o creștere a numărului de călători pentru transportul regulat județean. Depinde, însă, cât va sta școala deschisă și cum va fi rezolvată problema legislativă. Sunt într-adevăr județe unde operatorii de transport au încasat banii pentru abonamente, însă sunt județe unde recuperarea acestor sume este blocată. Operatorii au transportat elevii, însă nu au încasat nici un leu.
Practic, pandemia s-a suprapus cu legea nefuncțională, iar autoritățile trebuie să lămurească „anomaliile”. Este cel puțin ciudat să fie condiționată recuperarea banilor de prezența la școală a elevilor și asta în condițiile în care tot legea specifică că abonamentele vor fi valabile tot anul calendaristic. Consiliul județean decontează sumele doar după ce școala trimite tabelul cu abonamentele care trebuie decontate. Este harababură și autoritățile nu par dispuse să înțeleagă situația. Totul a plecat de la o promisiune electorală și nu s-a ținut cont de nimic altceva, iar acum nu știu cum să rezolve situația.
Consider că cea mai bună rezolvare ar fi să ne întoarcem la sistemul anterior – elevul să plătească abonamentul și să recupereze, ulterior, banii. Astfel, avem siguranța că elevii care își iau abonament sunt cei care merg la școală. A fi obligați să dăm abonamente gratis tuturor duce automat la neplăceri, pentru că transportatorii nu pot verifica dacă fiecare elev merge sau nu la școală.
În 2021, ar trebui să aibă loc atribuirea traseelor județene. Credeți că se va întâmpla acest lucru?
Legal, această atribuire nu ar trebui să aibă loc. Ca să poți organiza o licitație, respectând legea achizițiilor publice, ar trebui stabilit, în primul, rând un buget. Iar acest lucru nu s-a realizat, atunci când s-a făcut anunțul în Jurnalul Oficial al UE. În primul rând, ar fi trebuit să fie stabilit un tarif și am aflat că abia la ora actuală s-a cerut fiecărui consiliu județean să realizeze un calcul privind tariful mediu pe cursele județene. Oricum, consiliile județene nu au prevăzut în buget sume eferente transportului de călători.
Apoi, se pune problema studiilor de fezabilitate și de mobilitate, care nu există.
Va trebui să ne așezăm la masă toate organizațiile patronale și să stabilim ce avem de făcut. Trebuie să luăm o hotărâre împreună și să începem dialogul cu autoritățile centrale și locale.
Am putea asista la schimbări radicale ale programelor de transport județene și, eventual, implicarea activă/financiară a consiliilor județene inclusiv prin acordarea de compensații?
Pentru a deveni activ, trebuie să ai bani, iar consiliile județene ar trebui să aibă bugete alocate pentru compensații. Fără aceste sume, poți cel mult să încurci și mai mult lucrurile. Consiliile județene nu au aceste sume și, fără studii de mobilitate, oricum nu poți argumenta deciziile luate. Ar trebui cunoscut numărul de călători pe fiecare traseu în parte și evoluția acestuia în cursul anului.
Practic, consiliile județene se bazează pe același program de transport din 2013, care este aproximativ același cu cel din 2008. Modul în care au apărut curse noi nu a făcut decât să aglomereze în mod nejustificat programele de transport. A adăuga la situația actuală și alte condiții pentru o eventuală licitație este imposibil, fără investiții semnificative. Iar, în actuala situație, nimeni nu are curaj și nici resurse pentru a investi.
Autoritățile ar trebui să accepte un dialog real cu patronatele și să amâne licitația pentru transportul județean. În primul rând, ar trebui să își îndeplinească obligațiile legale – studiu, anunț, buget… Apoi, trebuie să avem timpul necesar să analizăm modul de desfășurare a licitației. Transportatorii își cunosc costurile și, în general, au o imagine asupra fluxurilor de călători. În funcție de condițiile impuse de autorități, ar putea decide politica de investiții corectă și participarea sau nu la licitație.
În condițiile în care ar dispărea criteriul „vechimii pe traseu”, cum se va putea realiza departajarea operatorilor?
Din păcate, ceea ce este mai grav este că nici transportatorii nu împărtășesc aceleași păreri și, fără o viziune comună, nu avem șanse de izbândă în dialogul cu autoritățile.
Oricum, nu cred că achiziția de mijloace de transport noi mai poate reprezenta criteriul principal al atribuirii. Nu poți realiza asemenea investiții, mai ales în contextul actual, fără a avea anumite garanții.
Mă tem că, odată cu dispariția „vechimii pe traseu”, asimilată experienței similare, lucrurile se vor complica mult. Dacă criteriul principal va fi tariful și câștigătorul licitației va fi desemnat în funcție de cel mai mic tarif… Vom asista la o degradare rapidă a transportului județean, iar mașinile folosite vor fi extrem de vechi, lipsite de confort și siguranță. Iar la capitolul siguranță ar trebui să fim cel mai atenți.
Dacă un transportator operează de 30 de ani pe un traseu, fără a avea incidente semnificative, pare ciudat să îi negi orice merit, anulând experiența acumulată (vechimea pe traseu). Cum putem să ne asigurăm că păstrăm un nivel acceptabil de siguranță, dacă acceptăm la licitație pe oricine? Ar trebui să găsim criterii care să ia în calcul experiența și profesionalismul firmelor care licitează. În caz contrar, riscăm să ajungem la accidente și pierderi de vieți omenești.
Transport cu autovehicul 8+1, curse regulate marcate prin curse ocazionale… În ultima vreme formele paralele de transport par să ia avânt.
Formele de transport paralel ar trebui aduse, la rândul lor, într-o zonă legiferată. De multe ori, aceste forme ilicite de transport vin la pachet și cu evaziune fiscală. Estimez că 70-80% din aceste forme de transport ilicit funcționează fără nici un fel de licențiere. Este greu de înțeles de ce statul nu ia măsuri împotriva acestor transporturi care prejudiciază bugetul, au impact asupra siguranței rutiere și creează o concurență neloială, cu atât mai greu de suportat în contextul actual.
În loc să se concentreze pe depistarea și stoparea transportului ilicit, autoritățile vin în control tot la firmele licențiate. Riscăm să ne trezim cu aceste „firme” la licitațiile pentru transport județean și putem anticipa ce tarife vor da.
În actualul context, mergem în direcția desființării firmelor cu vechime pe piață și încurajăm noi veniți, cu bază materială precară și experiență redusă în transporturi.
Până nu schimbăm accesul la profesie nu vom avea ordine în transportul de persoane. Accesul prea facil la această activitate a făcut ca acest domeniu să se desfășoare haotic, în ciuda investițiilor importante realizate.
Am putea, de exemplu, impune un număr minim de scaune (cumulate pentru flota deținută) pentru a putea primi licența de transport. Reglementarea este prezentă în mai multe țări ale UE.
Astăzi, pentru a fi transportator, nu ai, practic, nicio condiție/piedică reală: îți iei o mașină (capacitate, vechime, norme de poluare – sunt aspecte neprecizate) și un atestat (scandalurile din ultimii ani au oferit o imagine privind modul în care se pot obține aceste documente).
Trebuie schimbată această stare de fapt. Nu poți fi manager de transport fără experiență și/sau studii.
Multă îngrijorare stârnește în această perioadă și asigurarea RCA.
RCA va ajunge la nivelul de acum 4 ani și asta și din cauză că patronatele au puncte de vedere diferite. Unii doresc să sprijine service-urile să umfle facturile și să încaseze banii, să pună mașini de înlocuire la dispoziția asiguratului, totul fiind decontat de asigurător. Asigurătorii încep să înregistreze multe costuri, mai mult sau mai puțin justificate. Iar ASF se preface că nu vede. Noi, transportatorii, vom plătii. Anul acesta, deja, am resimțit o scumpire cu 20%. Încă o majorare de 20-30% și ajungem la prețurile pentru care am ieșit în stradă, cu câțiva ani în urmă.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
