Ca tot a avut loc recent premiera filmului „Hobbitul”, realizat dupa o binecunoscuta carte a lui JRR Tolkien si precursoare a si mai celebrei trilogii „Stapanul Inelelor”, va invitam, in acest numar, la o incursiune in lumea locuintelor subpamantene sau sapate in stanca. De la omul de Neanderthal, unul dintre cei mai „batrani” stramosi de-ai nostri, pana la Homo Sapiens Sapiens al lumii anului 2013, trecand, bineinteles, prin fictiune si SF, cu micii hobbiti in prim plan si cu scene din Razboiul Stelelor proiectate pe ecranul mintii, se pare ca beneficiile traiului in imbratisarea pamantului si a rocii, resurse naturale inepuizabile, au convins pe multi.
Astfel, locuintele subterane (sa le denumim asa in mod generic) reprezinta o alternativa atractiva pentru cei ce cauta o casa necostisitoare si, in acelasi timp, cat se poate de ecologica. Si asta din cele mai vechi timpuri, dupa cum am subliniat. In afara de ineditul acestei forme locative (paradoxal, poate parea o adevarata extravaganta in zilele noastre), printre avantajele locuintelor subterane se numara rezistenta maxima in cazul intemperiilor, o izolare fonica de invidiat, protectia mediului si o temperatura relativ constanta la interior, ceea ce face aproape inutile instalatiile de incalzire sau racire – de unde si costurile reduse de intretinere. Dintre toate acestea, se pare ca in zilele noastre conteaza cel mai mult eficienta energetica si protectia mediului, mai ales daca se mai adauga ceva panouri solare pentru necesarul de electricitate. Costurile de constructie initiale sunt, de asemenea, scazute, pretul de cumparare al unei astfel de resedinte fiind la randul lui redus. Printre dezavantaje s-ar putea numara vulnerabilitatea la inundatii (in cazul locuintelor subterane sau aproape de sol – rezolvabile prin instalatii de pompare) si, intr-o anumita proportie, lumina naturala redusa. Preferata ca modalitate de a locui in medii extreme, cum ar fi in apropiere de Polul Nord sau Polul Sud sau la Ecuator, viata subterana a fost inclusiv considerata ca varianta viabila pentru o viitoare baza pe Marte. Ca sa nu mai vorbim despre beneficiile estetice ale tuburilor luminoase si ale ferestrelor virtuale, care pot face dintr-o locuinta subterana un apartament cu vedere la mare sau la zgarie norii din New York, cu avantajul ca, prin computere sau internet, poti avea o vedere diferita in fiecare zi, chiar si live prin webcam, cu tot cu efecte audio. Dar asta depinde de imaginatia si resursele fiecarui proprietar in parte.
Structuri
Conform resurselor externe, exista mai multe tipuri de structuri pentru locuintele subterane sau in stanca:
– pesterile naturale au fost utilizate de milenii in acest scop;
– pesterile artificiale si excavatiile.
Desi tehnicile tunelurilor sunt bine dezvoltate de catre industria miniera, pot fi considerate destul de costisitoare si periculoase. Ca avantaje, acestea pot merge la adancimi destul de mari.
– Bordeie partial ingropate – o latura este expusa luminii si ventilatiei.
– Constructii din pamant supraterane – nu sunt subterane, ci realizate din pamant deasupra nivelului solului.
– Structuri subterane cu schelet din ciment (tevi de dimensiuni mari, sau casete). Acestea sunt folosite in special in structurile subterane de canalizare sau depozitare, parcari subterane sau facilitati logistice sau retail.
– Puturi – o propunere pentru proiectul Taisei – Alice City in Tokyo, Japonia. Proiectul include un put adanc si larg, in cadrul caruia vor fi construite niveluri pentru locuit, partea superioara fiind vitrata.
– Tuneluri, folosite deja ca adaposturi de catre oamenii strazii in orasele mari.
Exemple istorice…
In contextul excavatiilor in stanca, unul dintre cele mai elocvente exemple si in prezent monument istoric este orasul Petra din Iordania. Posibil fondat in jurul anului 312 i. H., ca si capitala a Nabateenilor, orasul se afla pe coasta Muntelui Hor. Situl este parte a patrimoniului UNESCO din 1985 si a ramas necunoscut vesticilor pana in 1812, cand a fost descoperit de exploratorul elvetian Johann Ludwig Burckhardt. UNESCO il descrie ca pe „una dintre cele mai pretioase mosteniri culturale ale umanitatii”. Excavatiile au demonstrat ca Nabateenii aveau abilitatea de a controla surse de apa pentru a crea o oaza artificiala intr-o zona desertica. Vechii locuitori ai zonei au descoperit o modalitate de a controla inundatiile din zona prin intermediul unor cisterne, baraje si conducte de apa, inovatii care le-au permis stocarea lichidului pentru o perioada lunga de seceta. In prezent, situl sufera de pe urma unor amenintari cum ar fi prabusirea structurilor antice, eroziunea cauzata de inundatii si de apa de ploaie insuficient drenata, lipsa de restaurari sustinute si, nu in ultimul rand, de pe urma turismului scapat de sub control. Pentru a reduce impactul acestor factori, a fost fondata in 1989 o organizatie denumita Petra National Trust, care lucreaza cu nenumarate organizatii locale si internationale in cadrul unor proiecte care promoveaza protectia, conservarea si prezervarea sitului Petra. Un alt exemplu elocvent este cel al tunelelor de la Cappadocia, regiune istorica din Anatolia Centrala, in Provincia Nevsehir, Turcia. Acestea sunt strans legate de istoria crestinismului, orasele subterane din regiune fiind utilizate de crestinii timpurii pentru a se ascunde. Aceste orase subterane au retele de aparare extinse, realizate cu ajutorul unor capcane ingenioase, utilizate in special impotriva romanilor. Sistemul de tuneluri a fost conceput cu coridoare stramte, pentru ca era cunoscut faptul ca romanii aveau strategia de a se deplasa si lupta in grupuri. Cele mai importante destinatii din Cappadocia includ Urgup, Goreme, Valea Ihlara, Selime, Guzelyurt, Uchisar, Avanos si Zelve, printre orasele subterane care merita vizitate numarandu-se Derinkuyu, Kaymakli, Gaziemir si Ozkanak. Cele mai interesante „conace” si locuinte in pesteri sunt in Urgup, Goreme, Guzelyurt si Uchisar. In timpurile moderne, exista nenumarate exemple de locuinte subterane de un lux deosebit peste tot in lume, ba chiar si versiuni pentru orice buzunar. In Europa, foarte cunoscute sunt cele din Spania.
Raluca MIHAILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
