De curând, am întâlnit fondatorul unei mari companii europene care activează în domeniul nostru, cu o creștere fulminantă, în ultimii ani. Cum vă așteptați să fie?
Un geniu, imposibil de înțeles, o persoană care plutește în lumea lui, bine protejat de o armată de angajați, un titan al industriei, greu de accesat…
De fapt, am întâlnit un tânăr de treizeci-și-ceva de ani, cu păr vâlvoi și îmbrăcat lejer… A fost nevoie să îmi fie prezentat, pentru că nu aveam nicio șansă să îl disting printre ceilalți angajați, iar discuția, complet firească, ca între doi oameni obișnuiți… Nu este și nici nu are pretenția să fie perceput ca „geniu”, sau „titan”, ci mai degrabă a facilitat întâlnirea dintre anumiți oameni (cu experiență acumulată în domeniu), tehnologii moderne și nevoia pieței de transport. A ajutat reașezarea pieselor într-o poziției mai firească, conformă cu vremurile de astăzi.
Cu toții simțim schimbările rapide care au loc, anticipând alte schimbări… într-o dinamică de așteptat să accelereze, în următorii douăzeci de ani.
Cărțile scrise recent, prezentările realizate de consultanți pe zona business atrag atenția asupra unui mare pericol (poate cel mai mare) – lipsa creativității.
Încă din timpul școlii, am fost pregătiți cu meticulozitate pentru „conformism”. Iar, în piața muncii, respectarea regulilor reprezintă fundamentul.
Trecerea de la „așa se face!”, la „de ce se face așa?” și apoi la „cum am putea face altfel” nu mai reprezintă un moft și un experiment, pentru cei dispuși să riște pentru a duce afacerea la un nou nivel, ci devine obligatorie în condițiile în care digitalizarea, robotizarea și inteligența artificială vor prelua o mare parte dintre muncile obișnuite.
Chiar acum, în transport și logistică…
Evaluarea șoferilor – procesul care asigură folosirea eficientă a timpului de condus, optimizarea consumului de carburant, evitarea fraudelor… Aici, avem, deja, o paletă largă de soluții de automatizare, iar evoluția este impresionantă.
Găsirea și chiar cotarea curselor, pentru a împerechea cât mai bine nevoia de transport cu capacitatea – sunt softuri care deja preiau sarcinile umane și fac o treabă incredibil de bună. Practic, oamenii doar validează deciziile luate de soft (câtă vreme va mai fi necesară și această validare).
Manipulare marfă – depozitele se robotizează și, chiar dacă pentru moment sunt mai degrabă experimente… schimbarea are loc.
Întreținere vehicule – diagnosticarea continuă de la distanță a vehiculelor este o realitate de câțiva ani.
Prelucrare documente – automatizarea este perfect posibilă și deja se întâmplă.
Exemplele pot continua și fiecare pas va lărgi ecartul de productivitate dintre cei „creativi” și cei „clasici”.
Și nu este vorba despre „digitalizare”. Am văzut mulți manageri/patroni care așteaptă momentul/persoana/softul potrivite pentru a-și digitaliza compania. Nu cred că funcționează așa! Există, deja, o paletă largă de softuri care acoperă segmente mai mari sau mai mici din activitatea de transport și logistică. Utilizarea și combinarea lor reprezintă, însă, o chestiune de imaginație.
Dar ce faci când toți angajații tăi sunt axați pe partea de execuție?
Ei bine… Se pare că toți oamenii au potențial creativ/inovator. Primul obstacol este, însă, cel legat de timp. Dacă tot timpul lor este alocat execuției unor activități predefinite… atunci asta vor face respectivii angajați, până vor ieși la pensie, sau vor fi înlocuiți de soft.
Recomandarea este ca 20% din timpul legat de muncă să fie alocat creativității. Creativitatea se învață și există inclusiv cursuri și instrumente ce pot fi utilizate în acest sens. Trebuie, însă, să ai încredere și să fii consecvent. Practic, să recunoști pericolul conformismului.
Să spunem că ai o firmă de transport și știi deja că în următorii zece ani vor apărea primele camioane autonome (au apărut deja, însă sunt utilizate experimental în zone închise). Care va fi poziția ta în piață, la acel moment?
La prima vedere, totul se va desfășura automat și va fi nevoie să îți creezi propria poziție, să îți asiguri utilitatea, să îți inventezi practic un loc, astfel încât să rămâi, în continuare, relevant.
Practic, automatizezi cât mai repede și mai bine munca angajaților, pentru ca aceștia să poată aloca timp creativității. Nu înseamnă că vom deveni cu toții pictori și poeți. Vom fi, în continuare, transportatori și logisticieni… dar altfel.
Apropo, am vorbit cu un patron de firmă de transport, din România, care, deja, începând cu acest an, va trece o parte dintre angajați într-un regim de muncă de patru zile pe săptămână.
Mă plimb, zilnic, pe străzile orașului unde am copilărit. Cu ani în urmă, la câteva sute de metri distanță, găseam câte o cabină telefonică. Introduceai fise și puteai suna pe cine voiai. Sigur, trebuia să memorezi numărul de telefon (sau să îl ai notat într-o agendă) și să ai norocul ca la celălalt capăt al receptorului să îți răspundă persoana vizată. Ce vremuri… Cabinele telefonice aveau ceva fascinant. Până și poveștile cu super eroi le-au avut în vedere. Superman le folosea pentru a-și schimba costumul – acolo începea acțiunea, acolo se declanșa magia.
Astăzi, străzile arată aproape la fel, însă cabinele telefonice nu mai există.
Aud tot mai mulți oameni trecuți de 40 sau 50 de ani că se consideră norocoși că vor ieși la pensie înainte ca tăvălugul acestor schimbări să răvășească piața și modul în care se fac lucrurile.
Nu ar fi, oare, mai bine, să uităm de pensie și să ne concentrăm pe găsirea de noi oportunități? Sigur, ar trebui să ne reapucăm să învățăm… Dar ce ne oprește?
Este ca un tunel ce trebuie traversat și, cine știe… poate în partea cealaltă vom descoperi noul loc unde se declanșează magia.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
