Unul dintre modelele iconice din istoria SUV-urilor este, cu siguranță, Clasa G de la Mercedes-Benz. O mașină robustă, dar și elegantă, în același timp, caracteristici ce o făceau potrivită atât la o partidă de vânătoare, cât și pentru o întâlnire de afaceri.
Primele schițe au fost puse pe foaie la începutul anilor `70, iar numele său „întreg” este Geländewagen, ceea ce s-ar traduce prin „vehicul de teren”. Scopul inginerilor ce au participat la dezvoltarea Clasei G era de a crea un vehicul cu tracțiune integrală, robust, capabil, ușor de manevrat și cu un confort peste măsură, indiferent că este vorba de drum asfaltat sau off-road.
Cumva, printr-o combinație de marketing inteligent, preț piperat, producție limitată și aspect rectiliniu exclusivist, G-Wagon a devenit un simbol al statutului – un vehiculul ales de celebritățile urbane, doamne din înalta societate sau de surferi extravaganți. Strălucirea și-a păstrat-o timp de aproape 40 de ani.
Istorie
Dezvoltarea primei generații (W460) a pornit în 1972, cu un acord de cooperare între Daimler-Benz și Steyr-Daimler-Puch, în Graz, Austria. Inginerii Mercedes-Benz din Stuttgart s-au ocupat de proiectare și testare, în timp ce echipa din Graz a dezvoltat planurile de producție. Testele au durat câțiva ani, iar lansarea oficială a avut loc ceva mai târziu, în 1979, în Franța. Au fost oferite trei variante de motorizare și cinci de caroserie. De-a lungul deceniului, opțiunile de motor și de transmisie au fost extinse sau actualizate, împreună cu tot mai multe versiuni de confort și dotări opționale.
Motorizări
Pe benzină, modelul cel mai mic din gamă era 200 GE, construit special pentru piața italiană, dar și pentru alte piețe, unde taxele erau mari pentru motoarele mai mari de 2 litri. Avea o putere de 118 CP și un consum mediu estimat de 16 l/100 km. Următorul model era 230 G/GE de 91/126 CP. Acesta avea 4 cilindri în linie. Cu 6 cilindri era varianta 280 GE, de 158 CP. Consumul acestor motoare de peste 2 litri varia între 17 și 23 l/100 km.
Versiunile pe motorină au debutat cu 240 GD, de 2,4 litri și 72 CP, un motor cu 4 cilindri în linie, oferit între 1979 și 1988. A fost înlocuit de 250 GD, motor de 2,5 litri, cu 5 cilindri și cu o putere de 86 CP, disponibil între 1988 și 1991. Cuplul maxim, în cazul lui, era de 154 Nm. Însă vârful de gamă era versiunea 300 GD. Acesta avea puterea de 88 CP, dar un cuplu extrem de generos, de 226 Nm.
300 GD a fost cel mai popular model, în timp ce 280 GE – cel mai puternic. În ciuda disponibilității motorului diesel turbo pe alte vehicule Mercedes-Benz, el nu a echipat niciodată G-Wagen-ul. Pe finalul primei generații (1989-1990), tunerul de casă al Mercedes-Benz, Brabus, a modificat modelul 230 GE mărindu-i cilindreea la 2,6 litri și puterea la 155 CP. Acesta a fost, însă, unul dintre modelele extrem de rar întâlnite.
A doua generație
În 1990, modelul W460 (și derivatul W461) a fost revizuit serios și a devenit W463. Acest model a „mutat” Clasa G de la încadrarea la mașină relativ spartană și cu valențe utilitare (cum devenise, o dată cu trecerea anilor), la modelul de lux, aflat pe același palier cu Clasa S. Acest model nu a mai fost disponibil în varianta de furgonetă cu panou cu trei uși, nici în lungimi scurte și lungi, precum și fără ușa stil „acces marfă” din spate. Aceste caracteristici sunt exclusive pentru caroseria W461, a cărei producție a continuat pentru vehicule militare și utilitare, pentru agențiile guvernamentale și organizațiile neguvernamentale.
Momentul care a marcat intrarea în istorie și în care G-Class și-a câștigat faima globală a fost în 1980, când Mercedes-Benz a construit un Papamobil bazat pe cabrioletul modelului 230 G, în timpul primei vizite a Papei Ioan Paul al II-lea în Germania.
Schimbarea evidentă de macaz spre clasa de lux este definită de update-ul interiorului. Acesta a primit ornamente din lemn și tapițerie din piele, pentru prima dată. Consola centrală este netezită și mai bine integrată cu tabloul de bord. Partea inferioară a tabloului de bord este acoperită cu plăcuțe de cauciuc, pentru o mai bună protecție a genunchiului, în caz de coliziune frontală. Întrerupătoarele electrice de blocare diferențiale sunt plasate proeminent, în mijlocul tabloului de bord, cu alte întrerupătoare electrice. Grupul de instrumente are o carcasă mai lină și mai curbă, care dă o linie mai fluidă planșei de bord. Ceasurile de bord sunt integrate într-un panou, nu mai par separate și atașate la tabloul de instrumente. Panoul de control al climei a fost, și el, redesenat, pentru a include comenzi de temperatură și de viteză ale ventilatorului. Fețele de uși au fost îmbrăcate complet în piele și căptușeli moi, iar scaunele, mai pline și mai bine definite, oferă acum și suport lombar.
Noile caracteristici tehnice includ ABS și tracțiune integrală, cu diferențiale cu blocare electrică. În primă fază, motoarele folosite au fost preluate de la W460, dar au fost updatate rapid. Însă, despre parcursul Clasei G după anii ‘90, urmează să povestim într-o ediție următoare.
sursa: wikipedia.com
www.cars-data.com
Alexandru STOIAN
alexandru.stoian@ziuacargo.ro
