Recent, în luna decembrie 2021, am fost pus în situația de a analiza activitatea unui agent constatator de la Poliția rutieră din punct de vedere al legalității și moralității.
Concret, pe data de 5 decembrie, peste tot, în țară, Moș Nicolae alerga prin magazine pentru ultimele cumpărături (și subsemnatul făcea același lucru). Dacă majoritatea moșilor alergau între magazine, eu alergam cu mașina. Astfel, pe un segment de drum unde limita de viteză este de 50 km/oră am fost „depistat” că circulam cu 81 km/oră. Posibil, drumul era liber, fusesem primul la semafor și, la ora respectivă, traficul pietonal în zona respectivă era zero. De altfel, pe întreaga zi, pe trotuarul aferent porțiunii respective de drum trec maximum 20 de persoane, zona nefiind locuită, pe partea de drum în direcția mea de mers existând terenuri virane și vegetație spontană.
În aceste condiții, consider că gradul de pericol social era redus și nu aș mai fi putut merge cu o astfel de viteză mai mult de încă 100 de metri față de locul unde s-a constatat viteza neregulamentară. Urma o curbă la dreapta și o intersecție semaforizată, plus o trecere de pietoni, ceea ce implica, oricum, o reducere de viteză sau chiar o oprire.
Aspectul pe care doresc să-l prezint și care a dat și titlul prezentului material nu îl reprezintă fapta mea, faptă asumată și consecințe asumate, ci modul de constatare a contravenției. Astfel:
La locul constatării contravenției existau 3 autoturisme de poliție, două inscripționate și unul nu. Cele inscripționate erau parcate perpendicular pe axul drumului și la aproximativ 20 de metri de banda 1 a drumului. Autoturismul neinscripționat era parcat paralel cu axul drumului pe sensul de mers. Avea luminile stinse și, în interior… radarul.
Este legal să fiu sancționat contravențional pentru depășirea limitei de viteză pe segmentul respectiv de drum, însă este moral modul în care a fost efectuată constatarea?
Am achitat amenda contravențională, pentru că sigur am depășit limita de viteză, însă nu sunt de acord cu modul de constatare a acesteia. Practic, agentul constatator a stat la pândă.
Folosirea autoturismelor neinscripționate pentru asigurarea suportului camuflat pentru radare nu este nouă și va fi folosită în continuare. Principalul argument al folosirii acestei metode a fost acela al efectelor preventive. Consider că argumentul real este cel al sancționării contravențiilor, respectiv cel al aducerii de bani la buget.
Soluția pentru a se atinge scopul preventiv nu este cea a radarelor din autoturismele neinscripționate. În orașe și nu numai, pe același principiu ca în cazul aparatelor de verificat rovinieta, se pot amplasa radare fixe, cel puțin în zonele în care se dorește creșterea gradului de prevenție. Se pot amplasa camere – „omologate” – în intersecții sau alte zone, pentru a se constata și alte contravenții – neacordare de prioritate pietonilor, treceri pe culoarea roșie a semaforului etc. Sau, se mai poate folosi aplicația „Waze”, care, prin postarea reală sau nu de radare fixe/mobile în anumite zone, produce mult mai multe efecte preventive decât oricâte echipaje cu radare s-ar afla în trafic.
Concluzia: constatarea contravenției este legală, deoarece nu există, în prezent, în legislativ o interdicție de folosire a radarelor montate pe autoturisme neinscripționate, însă modul în care a fost constatată este moral?
PS: Autoturismul de mai sus era un clasic Logan albastru, iar prin țară am observat că se folosește chiar și un Duster albastru.
avocat George IACOB-ANCA
george@iacob-anca.ro
IACOB-ANCA & ASOCIAȚII
