Procedura Ordonanţei de Plată este aplicabilă începând cu 15 februarie 2013. Prevederile Noului Cod de Procedură Civilă abrogă atât OG nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cât şi OUG nr. 119/2007 privind ordonanţa de plată, prevederile acestor acte normative fiind modificate, completate şi comasate în cuprinsul art. 1013 – 1024 Titlul IX – Procedura ordonanţei de plată.
Domeniu de aplicare: creanţe certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege. Nu pot face obiectul procedurii ordonanţei de plată creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă.
Prin autoritate contractantă, se înţelege:
a) orice autoritate publică a statului român sau a unui stat membru al Uniunii Europene, care acţionează la nivel central, regional sau local;
b) orice organism de drept public, altul decât cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică și care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general, fără scop lucrativ, ce se află în cel puţin una dintre următoarele situaţii: (i) este finanţat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a); (ii) se află în subordinea sau este supus controlului unei autorităţi contractante, astfel cum este definită la lit. a); (iii) în componenţa consiliului de administraţie ori, după caz, a consiliului de supraveghere şi directoratului, mai mult de jumătate din numărul membrilor sunt numiţi de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a); c) orice asociere formată de una sau mai multe autorităţi contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b).
Etapa premergătoare obligatorie
Dispoziţii procedurale (1): cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă, conform Codului de Procedură Civilă. Spre deosebire de vechea reglementare unde nu era necesară parcurgerea, în prealabil, a unei etape premergătoare introducerii acţiunii (conciliererea directă prevăzută la art. 720 indice 1 din Codul de procedură civilă în vigoare până în 15.02.2013), prin noul Cod de Procedură Civilă se instituie o procedură prealabilă, obligatorie. Creditorul trebuie să comunice debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia. Lipsa parcurgerii acestei proceduri prealabile duce la respingerea cererii ca inadmisibilă. Introducerea obligativităţii parcurgerii procedurii prealabile într-o procedură care, cel puţin teoretic, urmăreşte judecarea cauzei în regim de urgenţă pentru recuperarea creanţelor de creditori cât mai grabnic, nu poate avea ca efect decât o prelungire a procedurii atâta timp cât trebuie comunicată o somaţie, mai înainte de introducerea cererii pe rolul instanţei judecătoreşti.
Cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă:
a) denumirea şi sediul creditorului;
b) denumirea şi sediul, precum şi, după caz, dacă sunt cunoscute, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar;
c) suma ce reprezintă obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiei de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei;
d) suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii;
e) semnătura creditorului.
La cerere se anexează: înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia, inclusiv dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru instanţă.
Dobândă bine determinată
Avem acum prevederi foarte clare în ceea ce priveşte modul în care se datorează şi calculează dobânda pentru plata cu întârziere. Astfel: dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica rata dobânzii de referinţă stabilită de Banca Naţională a României. Rata de referinţă în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.
Creanţa produce dobânzi după cum urmează:
1. în cazul contractelor încheiate între profesionişti, de la data la care obligaţia a devenit exigibilă;
2. în cazul contractelor încheiate între profesionişti şi o autoritate contractantă, fără a fi necesară punerea în întârziere a debitorului:
a) dacă în contract a fost fixat un termen de plată, din ziua următoare acestui termen;
b) dacă termenul de plată nu este fixat în contract: (i) după 30 de zile de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei alte asemenea solicitări de plată; (ii) dacă data primirii facturii sau a unei solicitări echivalente de plată este incertă, după 30 de zile de la recepţia mărfurilor sau prestarea serviciilor; (iii) dacă solicitarea de plată a fost comunicată înainte de a primi mărfurile sau serviciile, la expirarea unui termen de 30 de zile de la primirea mărfurilor sau prestarea serviciilor; şi (iv) dacă legea sau contractul stabileşte o procedură de acceptare ori de verificare, permiţând certificarea conformităţii mărfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori solicitarea de plată la data verificării sau anterior acestei date, la expirarea unui termen de 30 de zile de la această dată;
3. în celelalte cazuri, de la data la care debitorul a fost pus sau este de drept în întârziere, potrivit legii.
În plus, faţă de dobânda datorată şi calculată, aşa cum am arătat mai sus, creditorul poate să pretindă daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor.
Termenul de plată între 10 şi 30 de zile
Dispoziţii procedurale (2): Pentru soluţionarea cererii de emitere a ordonanţei de plată, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 10 zile înaintea termenului de judecată stabilit în cauză. La citaţia pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea creditorului şi actele depuse de acesta în dovedirea pretenţiilor. Întâmpinarea este obligatorie şi trebuie depusă cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată. Nedepunerea întâmpinării poate determina instanţa ca, faţă de împrejurările cauzei, să considere că debitorul recunoaşte pretenţiilor creditorului. Întâmpinarea nu se comunică reclamantului, care va lua cunoştinţă de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei. Necomunicarea întâmpinării către reclamant îl pune pe acesta în situaţia de a formula apărări/răspuns la susţinerile pârâtului direct în instanţă. Considerăm că se putea prevede în noul act normativ ca posibilitate de comunicare a întâmpinării, de către instanţa judecătorească, prin fax sau altă modalitate indicată de către reclamant în cererea sa şi permisă de noul Cod de Procedură Civilă. Soluţii: instanţa judecătorească poate admite cererea creditorului în totalitate, o poate admite parţial sau o poate respinge. Când în urma examinării constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa de plată către debitor, precum şi termenul de plată. Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii părţilor. Împotriva ordonanţei de plată se poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia. Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa care a pronunţat ordonanţa de plată în complet format din 2 judecători. Spre deosebire de reglementările anterioare, în prezent este permisă introducerea cererii în anulare şi de către creditor în situaţia în care cererea sa a fost respinsă integral sau parţial. Ordonanţa de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare şi are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluţionarea cererii în anulare. Noul Cod de Procedură Civilă menţionează că punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti care constituie titlu executoriu – cum este şi cazul ordonanţei de plată – se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu o cale de atac; dacă titlul este ulterior modificat ori desfiinţat, creditorul va fi ţinut, în condiţiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz. Ordonanţa de plată devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare.
Probe: singurele probe admise în această procedură sunt înscrisurile. Taxe: taxa judiciară de timbru este de 150 lei şi timbru judiciar de 0,30 lei.
Baza legală: Noul Cod de Procedură Civilă – Legea nr. 134/2010 – publicat în Monitorul Oficial nr. 485 din 15 iulie 2010, intrat în vigoare, după mai multe amânări, în data de 15 februarie 2013.
Avocat George IACOB-ANCA
Iacob-Anca & Asociaţii SCA
george@iacob-anca.ro
