Începând cu 1 ianuarie 2016, devin aplicabile prevederile Noului Cod de Procedură Fiscală adoptat de Parlamentul României prin Legea nr. 207 din 20 iulie 2015 şi – spre deosebire de Noul Cod Fiscal – promulgat de către Preşedintele României la numai câteva zile diferenţă.
La o primă vedere, Noul Cod de Procedură Fiscală încearcă timid o balansare a raporturilor dintre contribuabil şi organele fiscale. Multe din noile prevederi, însă, se dovedesc a avea un impact mai degrabă teoretic, formal, fără implicaţii practice deosebite. În ciuda acestei realităţi, în cuprinsul Noului Cod de Procedură Fiscală se găsesc şi câteva dispoziţii pe care ar fi bine să le cunoaştem şi de care ar trebui să ne prevalăm în relaţia cu autoritățile fiscale.
Cu privire la drepturile contribuabilului, Noul Cod de Procedură Fiscală preia din dreptul comun câteva principii care, nereglementate anterior expressis verbis în materia procedural fiscală, au fost în mod constant încălcate de organele fiscale. Cu titlu de exemplu, menţionăm reglementarea principiului in dubio contra fiscum, conform căruia o prevedere legală neclară ar trebui interpretată în favoarea contribuabilului (pentru a se evita, în viitor, situaţii de genul reconsiderării diurnei ca venit salarial), dar şi legiferarea expresă a principiului prezumţiei bunei-credinţe a contribuabilului, fiind bine de ştiut că organul fiscal este cel chemat să dovedească – iar nu să presupună – contrariul.
În continuare, Noul Cod de Procedură Fiscală pune un mai mare accent pe respectarea dreptului la apărare al contribuabilului. Nu vom insista asupra aspectelor pur teoretice (e.g. exercitarea de către organul fiscal a dreptului său de apreciere „în limitele rezonabilităţii şi echităţii” sau legiferarea principiului „rezonalibilităţii termenelor” stabilite de organul fiscal) întrucât acestea au şanse reduse de a avea impact în practică. În schimb, vom enumera succint, în cele ce urmează, câteva prevederi favorabile contribuabilului şi care vor avea aplicabilitate practică o dată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Fiscală:
- organul fiscal va fi ţinut la respectarea unui termen maxim de finalizare a inspecţiei fiscale (chiar dacă există încă pârghii de prelungire discreţionară), sancţiunea în cazul nerespectării termenului fiind imposibilitatea suspendării prescripţiei datoriei fiscale;
- contribuabilii vor beneficia de termene extinse, stabilite de lege în scopul protejării intereselor lor (e.g. marii contribuabili vor primi avizul de inspecţie fiscală cu cel puţin 30 de zile înainte de inspecţie şi vor putea formula un punct de vedere cu privire la constatările echipei de inspecţie într-un termen extins de 7 zile față de 3 zile cum prevede actuala reglementare);
- în anumite situaţii, lipsa audierii contribuabilului în cadrul inspecţiei fiscale va conduce la nulitatea actului fiscal fără a mai fi necesară probarea unei vătămări;
- suspendarea inspecţiei fiscale din iniţiativa organului fiscal nu va putea depăşi un termen maxim de 6 luni, în timp ce, contribuabilul va dobândi dreptul de a solicita suspendarea inspecţiei pe o perioada de maxim 3 luni;
- contestaţia prealabilă împotriva actului administrativ va putea fi susţinută şi oral, în vederea accelerării procedurii prealabile de contestare a actului fiscal;
- instanţele vor putea fi sesizate cu cerere de chemare în judecată pentru anularea actului administrativ (fără ca aceasta să mai poată fi respinsă ca prematură), în condiţiile în care organul fiscal depăşeşte termenul maxim de soluţionare a contestaţiei prealabile;
- instanţele judecătoreşti se vor pronunţa asupra fondului cauzei (fără a mai fi necesară resesizarea organului fiscal), chiar şi în cazul în care respingerea contestaţiei prealabile a intervenit strict pentru motive procedurale;
- refuzul nemotivat de emitere a unui act administrativ va fi contestat direct în instanţă;
- contribuabilii nu vor mai datora penalităţi pe perioada de suspendare a efectelor actului administrativ fiscal;
- limitele maxime ale cauţiunii, care se va depune de contribuabil pentru suspendarea executării a unui act fiscal, se vor reduce;
- măsurile asigurătorii dispuse de organul fiscal se vor desfiinţa de drept în interval de 6 luni (sau, în mod excepţional, 1 an) în cazul în care, în această perioadă, nu a fost emis titlul de creanţă.
Chiar dacă Noul Cod de Procedură Fiscală nu are potenţialul de a revoluţiona procedurile de administrare a creanţelor fiscale şi cu toate că în cuprinsul său se găsesc şi prevederi ambigue, susceptibile să creeze premisele unor abuzuri din partea organelor fiscale (e.g. circumstanţierea insuficientă a cazurilor în care se poate proceda la un control inopinat), prevederile enumerate mai sus sunt oportune şi au capacitatea de a pune capăt unor controverse privind interpretarea şi aplicarea legii procesual fiscale care trenează de ani de zile.
Material furnizat de Jinga & Asociații
