O nouă meserie a fost omologată şi urmează să fie introdusă în transportul public de pasageri pentru a oferi confort, dar şi siguranţă călătorilor de pe cursele regulate şi ocazionale. Este vorba despre însoţitorul de pasageri în transportul rutier, similar stewardului din transportul aerian. Proiectul FORT va fi implementat în colaborare cu IFPTR, care va organiza cursurile pentru această nouă calificare. Despre misiunea extrem de dificilă pe care a avut-o FORT în a convinge autorităţile să introducă în Codul ocupaţiilor din România această nouă meserie, dar şi despre modul cum vor fi organizate cursurile, cât vor costa – sau mai bine zis cât vor primi absolvenţii cursurilor, deoarece Federaţia a accesat fonduri europene – am discutat, în premieră, cu Augustin Hagiu, consultant în transporturi rutiere.
Ziua Cargo: Cum a apărut ideea însoţitorilor de pasageri?
Augustin Hagiu: FORT a studiat evoluţia pe termen lung a transportului public de pasageri – în special cel ocazional şi regulat interjudeţean, cel de lungă distanţă – şi a constatat două lucruri extrem de importante: alegerea unui transportator pentru a presta servicii ocazionale atunci când beneficiarul este agenţie de turism sau grup organizat va fi făcută în primul rând pe criterii de calitate şi confort, iar preţul va trece pe al treilea plan. Pe de altă parte, noi suntem convinşi că, în maxim 5 ani, numărul şi frecvenţa curselor regulate interjudeţene vor fi mult diminuate, în sensul că vor fi mai interesante pentru transportatori şi pentru pasageri numai în sezon, pe anumite relaţii, gen munte sau mare. Încet, încet, transferul curselor regulate interjudeţene se va face către un sistem în care totul funcţionează liberalizat, în baza cererii şi a ofertei. Iar cu cât oferta este mai complexă, mai vastă, cu atât cererea va fi dirijată către acel operator de transport. La transportul interjudeţean, din punctul meu de vedere, cursele regulate, ca formă de transport, sunt pe cale de a dispărea în următorii 5 ani. Având în vedere aceste lucruri, coroborat cu faptul că Regulamentul privind drepturile pasagerilor a intrat în vigoare în România şi îşi produce deja efecte, chiar dacă ele nu sunt încă resimţite neapărat de către pasageri, am constatat că este nevoie de o calificare în plus, care să servească transportul ocazional şi cel regulat, inclusiv transportul turistic. Această calificare se numeşte „însoţitor de pasageri”. Ei sunt, practic, echivalenţii stewarzilor din aviaţie, şi îi întâlnim aproape peste tot în Europa. Rolul lor este bine definit şi pleacă de la etichetarea şi repartiţia bagajelor în cală până la intervenţia rapidă în caz de urgenţă, suport de specialitate, sprijin acordat persoanelor cu dizabilităţi sau cu nevoi speciale, atinge un pic şi din ceea ce face ghidul turistic.
Este un proiect mai vechi al FORT?
Da, este un proiect de 3 ani, care, după un studiu de piaţă pe care l-am realizat, plus o cercetare statistică, ne-am hotărât să-l punem pe picioare. Primul pas a fost să introducem în Codul ocupaţiilor din România această nouă meserie. Am reuşit cu mari eforturi, iar după un an s-a publicat în Monitorul Oficial. Următoarea etapă a fost să creăm standardul ocupaţional aferent acestei ocupaţii şi curriculumul. Pentru standard a trebuit să găsim experţi sectoriali; am promovat în rândul lor proiectul şi am obţinut validarea. Acum am ajuns în etapa de curriculum, iar în momentul de faţă totul se află la nivel de expertiză, ultima verificare la Ministerul Muncii. Acum urmează pentru FORT o nouă etapă: demararea pregătirii şi calificarea viitorilor însoţitori de pasageri în transportul rutier. Şi vrem să oferim tot sprijinul membrilor FORT, inclusiv agenţiilor de turism – pentru că vom semna un parteneriat cu patronatele din turism – astfel că am apelat la varianta organizării cursurilor pe fonduri europene.
Sunt interesate firmele să înfiinţeze un asemenea post în plus?
Am primit încurajări de la firme foarte mari, care acoperă atât serviciile ocazionale, cât şi pe cele regulate de lung parcurs. Ne-au spus că doresc cel puţin la nivel de test să încerce cu astfel de însoţitori. Noi – pentru că FORT derulează proiectul în colaborare cu Institutul de Formare Profesională în Transporturi Rutiere (IFPTR) – suntem acum în faza de elaborare a cursurilor, care vor fi predate în cadrul IFPTR.
Vom organiza grupe în ţară. Vor fi două componente: teoretică – cea care combină zona legislativă cu celelalte module de curs pregătite, inclusiv pe măsuri de prim ajutor, SSM, lucru în echipă, comunicare – şi partea practică – unde încercăm să dezvoltăm un simulator, practic un container transformat într-un autocar fără roţi, dar dotat complet. De ce container? Pentru a putea fi transportat oriunde în ţară. Se ia pe un autocamion portcontainer şi se trimite pentru 3 luni de pregătire practică la Iaşi, să zicem. Containerul simulează partea exterioară şi partea inferioară a vehiculului de transport pasageri, începând cu cala de bagaje exterioară, scările pentru persoanele cu dizabilităţi, plus celelalte elemente, iar pe partea interioară simulăm compartimentele de bagaje de mână, toată aparatura de bord – inclusiv cea electronică pentru comunicarea cu pasagerii -, LCD-uri, MP3 Player, partea de Internet wireless care se oferă pasagerilor, frigider, cafetieră, toalete, centuri etc.
Câte ore de curs va avea pregătirea?
Practic, un cursant trece prin pregătirea teoretică şi practică într-un număr de 120 de ore şi acumulează cel puţin experienţa unui însoţitor de zbor în transportul aerian. Sunt 8 ore/zi.
Cât va costa cursul?
Dacă se va desfăşura pe fonduri europene, va costa minus 400 lei pentru fiecare absolvent – cel care parcurge cu brio cursul. Cu alte cuvinte, va primi nişte bani la sfârşitul perioadei de calificare. Dacă se va desfăşura pe resurse proprii, am estimat undeva la 800-900 lei pentru fiecare cursant.
Câţi cursanţi estimaţi în prima etapă?
Cred că potenţialul este de 600 până la 800 de cursanţi la nivel naţional – spun asta pentru că este foarte important ca piaţa muncii să absoarbă această nouă calificare. Noi ne bazăm pe continuitate, întrucât, deşi calificarea este deschisă tuturor categoriilor de vârstă, noi ştim deja, din experienţa celorlalte ţări, că grupa de vârstă interesată de o astfel de meserie este cea între 18 şi 32 de ani. Aceste persoane vor activa, în medie, maxim 6 ani, ceea ce înseamnă că vom avea nevoie de cicluri periodice de pregătire. Ce înseamnă însă această calificare? Înseamnă că se pot pregăti elevii care termină liceul şi nu doresc să continue studiile într-o facultate, înseamnă o experienţă inedită – noi am intitulat-o „Munceşti şi călătoreşti” – şi, ce e mai important pentru tinerii între 18 şi 25 de ani, dezvoltă abilităţi enorme de comunicare. Ai pasageri din toate categoriile sociale şi de toate vârstele şi trebuie să ştii să comunici cu ei. Practic, trebuie să realizezi simbioza dintre conducătorul vehiculului, vehicul, infrastructură şi pasager – iar liantul este însoţitorul de pasageri.
Avem în vedere ca, după primii 2-3 ani, să trecem şi la o calificare de nivel superior, care să permită apariţia şefilor de echipaj – 2 însoţitori pe mijloc de transport, din care un şef – şi să avem oameni pregătiţi pentru transportul VIP la cursele ocazionale.
Cum va creşte siguranţa rutieră cu aceşti oameni la bord?
Însoţitorul de pasageri este foarte activ la îmbarcare, la debarcare şi în câteva puncte definite pe traseu, care corespund şi cu schimbarea şoferilor, potrivit Regulamentului 561, dar şi cu locurile de odihnă sau unde pasagerii trebuie să coboare pentru necesităţi fiziologice etc. Acestea sunt punctele maxime; în rest, rolul lor este să se asigure că sunt respectate, atât din punct de vedere al pasagerului, cât şi al conducătorului auto, normele de conduită. Toate lucrurile acestea trebuie să ducă la mai multă siguranţă rutieră. Ultimele accidente tragice ne-au arătat cât de nemulţumiţi erau pasagerii faţă de modul în care conducătorul auto îşi exercita profesia la volan şi cum n-au reuşit să-l strunească. Lucrurile vor sta cu totul altfel dacă vom avea încă 4 ochi vigilenţi la bordul vehiculului, care veghează la siguranţa transportului şi a călătorilor. Pentru că pe fiecare autocar de curse ocazionale vor fi doi însoţitori de pasageri. Pe autocarele mai mici poate fi numai unul.
Când estimaţi începerea pregătirii?
Dacă vom reuşi să obţinem finanţare europeană, aş estima luna octombrie 2013. Dacă mergem însă pe cont propriu, ar fi ianuarie 2014, pentru că mai sunt foarte multe elemente care necesită finanţare, iar aceasta este greu de obţinut.
A fost un drum greu?
Extrem de greu. Cu toate că noi ne-am mişcat de fiecare dată cronometraţi de noi înşine, cu instituţiile este dificil. Piaţa muncii trebuie să fie mult mai flexibilă. Încă nu sunt proceduri, încă există vid legislativ – iar aceasta în contextul în care, odată cu evoluţia vremurilor, trebuie să avem în vedere că apar noi şi noi meserii, calificări, în pas cu dezvoltarea tehnologiei, a serviciilor. Or, un an de zile pentru introducerea unei noi calificări şi încă un an şi jumătate pentru standardul ocupaţional, calificare, curriculum, mie mi se pare extrem de mult. Ministerul Muncii nu are capacitatea umană să facă faţă unor astfel de provocări. Pentru noi a fost simplu, în sensul că am ştiut exact ce avem de făcut: am creat procedurile pentru fiecare pas, am căutat expertiză în afara României şi am obţinut-o prin colaborarea cu membrii International Passenger Road Transport Union (IPRU), de la care am primit inclusiv materiale de care ne-am folosit. E greu, dar nu imposibil. Important este să atingem obiectivul final.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
