Privesc cu mare atenție rapoartele RAR și ARR privind numărul camioanelor înmatriculate și radiate anual, precum și numărului de noi atestate emise și, oricât de optimiști am fi, oricât de greu ne vine să acceptăm, trebuie să admitem că soluțiile clasice nu mai funcționează.
Criza conducătorilor auto va deveni tot mai acută și, astfel, noi, cei din domeniu, vom fi în permanență ca o oală sub presiune, încercând să găsim soluții de atragere, să licităm pentru mâna de lucru cu eforturi financiare tot mai mari.
Fluctuația șoferilor, care a atins o frecvență ridicată, contribuie, de asemenea, la înrăutățirea situației.
Pași pentru angajarea șoferilor tineri
Știm cu toții că majoritatea tinerilor și-ar dori bani mulți, dacă se poate, din prima zi. Însă sunt dornici să învețe, iar managerul trebuie să le explice pe înțelesul lor că un drum lung și greu de abia acum începe. Plecatul de acasă cu săptămânile, riscurile de pe șosea, iernile geroase, verile călduroase etc. vor fi mereu motive să renunțe la această meserie.
Atunci când decizi să angajezi un tânăr fără experiență, sunt multe lucruri pe care trebuie să le iei în considerare. Enumerăm câteva dintre acestea:
- Un program de instruire complex și lung, ce presupune acumularea multor cunoștințe și, implicit, multe zile petrecute la bază.
- Existența unui coleg cu experiență dispus să-l ia în cabină pentru următoarele 4-6 luni, capabil să-i explice cu răbdare bazele și secretele meseriei.
- Remunerarea suplimentară a celui care este dispus să accepte un coleg fără experiență alături de el.
- Suport psihologic acordat tinerilor, alocând o persoană care să se ocupe intens de aceștia, prin telefon și discuții la bază.
- Testări după cele 6 luni de activitate, pentru a vedea dacă tânărul nou format are capacitatea și abilitățile de a se descurca singur.
Știu, mulți transportatori nu sunt de acord cu mine, însă…
Plata celui fără experiență trebuie făcută, cel puțin din punct de vedere al diurnei, ca și pentru cel cu experiență și cu care împarte cabina în acele luni de formare.
Plata egală a diurnei între șoferi este o cerință legală, nefiind voie să se facă diferențieri, din acest punct de vedere.
Din păcate, am avut și experiența când, cu toate că au fost plătiți în mod egal cu ceilalți șoferi „vechi”, au decis să plece pentru 5 euro/zi în plus, mirajul banilor fiind mai important, pentru unii, decât stabilitatea.
A investi într-un tânăr atâtea luni este de foarte multe ori ca și la o loterie, poți câștiga sau pierde.
Însă, dacă deții o flotă mai mică, automat mai bine ținută sub control, sunt șanse mari de izbândă, tocmai pentru că reușești să comunici mai intens cu ei.
O paralelă între a investi într-un șofer cu experiență și unul fără nu prea poți face în mod corect, fiecare având avantaje și dezavantaje. Din păcate, sunt foarte puțini aceia care investesc în tineri, pentru simplul motiv că nu au certitudinea că banii investiți în formarea celui fără experiență se vor întoarce într-o bună zi înapoi, dar și din cauza faptului că timpul îi presează.
Șoferi extracomunitari
În 2020, s-au făcut primii pași, prin introducerea în legislația națională a posibilității ca un șofer străin să poată susține testele pentru CPC în limba engleză sau spaniolă. Lăudabil acest prim efort, însă insuficient. Există un șir lung de piedici legislative care îți apar în cale, până să reușești să duci șoferul extra comunitar pentru obținerea CPC-ului în limba engleză:
- Recunoașterea de către România a permisului țării de proveniență a șoferului.
- Preschimbarea permisului într-unul românesc (1-3 luni).
- Pregătirea șoferului pentru atestare CPC (permis cu categoria C+E, obținută înainte de septembrie 2009).
Bineînțeles, sunt multe lucruri care pot fi detaliate despre acest proces lung și anevoios. Ar fi minunat să existe mai multă dorință pentru o schimbare mai profundă a felului în care se face recunoașterea permiselor, iar examinarea în mai multe limbi ar crește numărul statelor care pot furniza resursa umana (rusă, chineză, indiană etc.). Cu siguranță, este nevoie să acceptăm aceste schimbări și în sistemul românesc.
Piața autohtonă de transport trebuie protejată, iar o mai mare deschidere către forța de muncă externă reprezintă una dintre soluții.
Trebuie să acceptăm că școlile de șoferi nu mai sunt pline, ca odinioară, nu mai vin atât de mulți din spate, pentru a putea acoperi cererea, iar o schimbare mai profundă este necesară.
Alexandru BORZA
manager flotă
borza.alex@gmail.com
