Orient Express este numele unei linii feroviare de lux, distanță lungă, pentru pasageri care a fost inițiată de Compagnie Internationale des Wagons-Lits (Compania Internațională de Vagoane de Dormit) după modelul existent în Statele Unite și operate de Compania Pullman. Devenit legendar prin călătorii celebri și datorită romanului „Crima din Orient Express” de Agatha Christie, numele acestui tren a devenit sinonim cu călătoria luxoasă. Cele două orașe de la capetele liniei erau Paris și Istanbul, orașe legate la început.
Actualul Orient Express nu mai face legătura dintre Paris și Istanbul. Până în 2007 mai unea, într-o o călătorie nocturnă, Paris cu Viena. Ultima călătorie pe această rută a avut loc pe data de 8 iunie, 2007. De atunci, ruta, deși încă se numește Orient Express, a fost scurtată, rămânând doar traseul de la Strasburg până la Paris. În 2013, s-au relansat două curse pe an, utilizând traseul original, sub „bagheta” Belmond Management Limited, care operează Venice Simplon-Orient-Express.
Trenul original
Primul tren Orient Express a fost pus în circulație la 5 iunie 1883 și a unit Parisul de Constantinopole, prin Nancy – Strasbourg – München – Viena – Budapesta – Szeged – Jimbolia – Timișoara – Caransebeș – Vârciorova – Craiova – Piatra Olt – Pitești – București – Giurgiu (2.627 km). De aici, pasagerii erau transportați cu feribotul peste Dunăre la Ruse, în Bulgaria, pentru a lua un alt tren spre Varna, unde urma o nouă transbordare, pe un pachebot al companiei austriece Lloyd, cu care pasagerii ajungeau, după un voiaj ce însuma 83 de ore și 30 de minute, la Constantinopole (Istanbul).
În 1885, o nouă rută a fost deschisă, de această dată se ajungea la Istanbul pe cale ferată prin Viena spre Belgrad, două transporturi la Niș și Plovdiv și apoi până la Istanbul pe cale ferată. După deschiderea podurilor peste Dunăre, de la Fetești și Cernavodă, construite de inginerul român Anghel Saligny, traseul trenului a fost prelungit până la Constanța, de unde pasagerii erau preluați de vapoarele Serviciului Maritim Român. Istanbul a fost punctul cel mai estic până la 19 mai 1977.
La începutul Primului Război Mondial, în 1914, serviciul pe această linie a fost întrerupt. A fost reluat la sfârșitul ostilităților, în 1918, iar, în 1919, prin deschiderea tunelului Simplon, lung de aproximativ 20 km, s-a permis accesul spre Istanbul via Milano, Veneția și Trieste.
Serviciul pe aceasta rută se numea Simplon Orient Express și a fost folosit pentru a descongestiona traficul de pe ruta veche. Tratatul de la Saint-Germain prevedea ca Austria să accepte acest tren. Înainte, Austria accepta să treacă trenuri pe teritoriul ei doar dacă trenul respectiv trecea prin Viena.
Glorie și decădere
Anii 1930 au fost perioada de glorie a Orient Express-ului, cu trei servicii paralele funcționale: Orient Express (traseul clasic), Simplon Orient Express (prin Italia) și Arlberg Orient Express, care circula via Zurich și Innsbruck spre Budapesta, cu vagoane de dormit rulând, de acolo, spre București și Atena.
În aceasta perioadă, Orient Express-ul și-a căpătat reputația pentru confortul și luxul său, având în garnitură vagoane de dormit și vagoane-restaurant, cunoscute pentru calitatea bucătăriilor lor. Principalii clienți erau persoanele regale, diplomații, nobilii și oamenii de afaceri.
Începutul celui de al Doilea Război Mondial a întrerupt din nou serviciul, care nu a mai fost reluat până în 1945, la încheierea războiului, excepție făcând varianta spre Atena, unde închiderea graniței dintre Grecia și Iugoslavia a întrerupt acest serviciu. Această graniță a fost redeschisă în 1951, dar închiderea graniței dintre Bulgaria și Turcia, între 1951 și 1952, a întrerupt accesul trenurilor spre Istanbul. După ce s-a lăsat Cortina de Fier, serviciul a continuat, dar țările comuniste au început să înlocuiască vagoanele vechi cu cele proprii.
Până în 1962, Orient Express și Arlberg Orient Express și-au încetat activitatea, rămânând doar Simplon Orient Express. Acesta a fost înlocuit, în 1962, de un serviciu mai lent, numit Direct Orient Express, care făcea curse zilnice între Paris și Belgrad și de două ori pe săptămână de la Paris spre Istanbul și Atena.
În 1971, compania Wagon-Lits a încetat să mai ruleze propriile vagoane sub nume propriu și să primească venituri prin suplimentele de pe bilete. Și-a vândut sau închiriat vagoanele spre alte companii naționale, dar a continuat să asigure personal pentru vagoane. În 1976, cursa Paris-Atena a fost anulată, iar în 1977 trenul Direct Orient Express dintre Paris și Istanbul a fost anulat, ultima călătorie dintre cele două orașe având loc pe data de 19 mai a acelui an.
O experiență care face toții banii
În prezent, Venice Simplon-Orient-Express (VSOE) operează o cursă anuală, tur-retur, între Paris și Istanbul, care durează o săptămână, în condiții de lux absolut, și care parcurge șapte țări. Totul este de o calitate și o eleganță excepționale, mesele, vinul, serviciile, tururile din cadrul escalelor, atmosfera etc.
Îmbarcarea se face de la Paris, trenul trecând prin Franța, Elveția și Austria, către Ungaria, pasagerii urmând să petreacă o noapte la un hotel de 5 stele din Budapesta. Apoi România, unde vor putea petrece o zi și o noapte, tot într-un hotel de cinci stele, la București. Urmează o escală în Bulgaria, după care ultima noapte și zi la bordul trenului, înainte de a ajunge în Istanbul.
Călătoriile din acest an se vor desfășura în perioada 24 – 29 august pentru Paris-Istanbul și 31 august – 5 septembrie pentru Istanbul-Paris. Cei interesați trebuie să scoată din buzunar 8.000 lire sterline pentru cabină dublă și 12.800 lire pentru suite, fiind disponibil și un Grand Suite, la cerere.
Sunt disponibile, de asemenea, curse de lux între diferite orașe europene, ceva mai convenabile din punct de vedere al prețurilor.
Raluca MIHĂILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
Foto VSOE: Belmond Management Limited
