„Greșelile nu se iartă, ci se repară” – Nicolae Iorga
Se pare, și statisticile stau mărturie, că, așa cum nu există pădure fără uscături, nu există nici operator de transport fără șoferi „problemă”. Pe lângă faptul că reprezintă un real pericol pentru siguranța circulației, acest tip de conducători auto „subțiază” buzunarul transportatorilor, care sunt obligați, în anumite situații (regăsite în HG 69/2012 și OG 37/2007), să suporte material greșelile comise de ei.
Acestora li se adaugă și pierderile suportate prin imobilizarea vehiculului, în cazul în care șoferului i se suspendă permisul de conducere (nu sunt mulți cei care, în actuala criză de șoferi, își permit să aibă șoferi de rezervă), sau cele cauzate de creșterea primelor achitate pentru polița de asigurare, când șoferul este vinovat de producerea unui accident (bonus malus). Ce să mai spunem de amenzile de multe sute sau de mii de euro primite în spațiul Schengen – amenzi la care de multe ori șoferii „contribuie“ esențial?!
La începutul lunii noiembrie, în numai 4 ore de control, în cadrul unei acțiuni pentru siguranța transporturilor de persoane și mărfuri, polițiștii rutieri au aplicat 1.589 de sancțiuni contravenționale, dintre care 185 pentru nerespectarea legislației specifice transporturilor rutiere publice, 35 pentru nerespectarea perioadelor de conducere, a pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și pentru probleme legate de utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, 41 pentru nerespectarea prevederilor privind transportul în regim taxi și în regim de închiriere și 3 pentru nerespectarea prevederilor privind transportul public local.
Alcoolul, o problemă reală
Nu știm care este procentul de sancțiuni la numărul de șoferi controlați, știm, însă, că printre cei sancționați se aflau și conducători auto care transportau persoane,
fiind sub influența băuturilor alcoolice.
Atunci când șoferii au astfel de abateri, unii transportatori dau din umeri, considerând că nu este problema lor, că, o dată sancțiunea consumată, șoferul trebuie să plătească și să continue activitatea, iertând, în acest fel, comportamentul greșit al acestuia. Cei mai mulți, însă, conștienți de urmările în timp ale acestor abateri, se întreabă: „cum acționăm, ce putem face în astfel de situații?” Grăbiți, sfătuitorii de ocazie îi îndeamnă să nu se complice și să scape cât mai repede de acest tip de șofer. Din punct de vedere juridic nu este greu, moral poate fi… Dar, obiectiv, acest lucru nu este întotdeauna în favoarea firmei. Se estimează că, într-o întreprindere de transport, indiferent de profilul sau de dimensiunile ei, costul real al înlocuirii unui șofer poate echivala cu salariul lui pe mai multe luni. Acest cost se regăsește nu numai în acțiunile de selecție și formare profesională a altui șofer, în vederea înlocuirii, ci și în alte direcții, cum ar fi serviciile oferite, păstrarea clienților și, nu în ultimul rând, în scăderea temporară a eficienței tuturor celor care lucrează cu noul angajat. Asta fără să ținem cont și de investițiile făcute în șoferul cu abateri.
Iată suficiente motive pentru ca un transportator să încerce, în primul rând, să transforme un șofer „problemă”, dacă nu într-unul performant, măcar într-unul de nivel mediu. Greu, dacă nu imposibil, de realizat, vor spune unii. Oare așa să fie?
Ce este de făcut?
„Inteligența nu înseamnă să nu faci greșeli, ci să vezi repede cum poți să le îndrepți”, spunea Bertolt Brecht.
Sunt foarte multe firme de transport care își monitorizează atent conducătorii auto, atât ca performanță profesională, cât și din punct de vedere al comportamentului în trafic. Mai puțin se insistă, însă, pe cauzele care duc la aceste comportamente, ce le determină și cum pot fi ele diminuate, la fel cum se insistă mai rar pe metodele de reabilitare și recalibrare comportamentală individuală. Motivele care-l determină pe un șofer să se comporte într-un anumit mod, să aibă o anumită atitudine față de activitatea în trafic sunt strâns legate de propria personalitate, motivele de ordin personal, motivele de ordin general, aspirația spre un anumit statut profesional sau social fiind argumente, motive puternice care contrabalansează sancțiunea pecuniară aplicată de autoritățile de control, sau cea, de multe ori verbală, data de transportator.
Felul în care acționează șoferii în trafic ține de anumite resorturi, atât de natură internă, cât și de natură externă, care le animă comportamentul și care reprezintă, de fapt, motivația fiecăruia. Cei mai eficienți manageri sunt aceia care au abilitatea de a sesiza ce simt șoferii despre și la locul de muncă și intervin înainte ca aceștia să se simtă descurajați și dezamăgiți. Intervenția la momentul oportun duce la scăderea evidentă a numărului posibililor „contravenienți”. Trebuie folosite metode de recalibrare comportamentală, pentru cei care sunt evaluați ca șoferi cu probleme permanente în trafic. În acest sens, o primă etapă presupune evaluarea corectă, obiectivă a activității șoferului și a cauzelor generatoare de atitudini sau comportamente inadecvate. Urmează o evaluare psihologică, pentru a stabili nivelul aptitudinilor și al calităților psihice, în raport cu solicitările postului, care să identifice trăsăturile de personalitate, nivelul motivațional și, nu în ultimul rând, să stabilească un pronostic al comportamentului și atitudinilor viitoare. Analiza și elaborarea unor strategii de instruire și formare a conducătorilor auto, în raport cu cerințele transportatorului și capacitățile reale ale șoferilor, reprezintă etapa finală, prin care putem evita apariția unor comportamente inadecvate în trafic.
Capcanele standardizării
Indiferent, însă, de strategiile adoptate de transportatori pentru a avea șoferi cu comportamente adecvate în trafic, conducătorii auto vor fi amendați atât de Poliția Rutieră, de ISCTR, sau de organele de control din afara țării. Important este ca transportatorii să se preocupe cât mai mult de diminuarea comportamentelor inadecvate în trafic, atât în beneficiul siguranței circulației, cât și în beneficiul transportatorilor și al șoferilor acestora.
Abilitatea de a le păsa, de a se preocupa de șoferi, pe care trebuie să o aibă transportatorii creează un mediu de lucru mai plăcut, determină o mai mare productivitate și duce la diminuarea considerabilă a numărului șoferilor „problemă”, implicit al abaterilor în trafic făcute de aceștia. De fapt, lucrul de care se plâng cei mai mulți șoferi este lipsa de apreciere din partea firmei. Oamenii nu simt că, în ochii patronilor, EXISTĂ! De aceea, șoferii talentați, competenți și devotați profesiei pot deveni, cu ușurință, șoferi cu abateri în trafic. Standardizarea procedurilor organizaționale în transporturi a dus la o răcire a relației patron/șofer. Însă în ce măsură poate fi standardizat factorul uman? Iată, poate, o principală cauză a problemelor cu șoferii și a problemelor create de șoferii profesioniști în trafic.
Psiholog pr. Cristian SANDU
Cabinet de psihologie autorizat
E-mail: psih.cristian.sandu@gmail.com
Mobil: 0751 364 575
