De fiecare dată, în spatele fiecărui protest există negocieri. Amânări. Promisiuni făcute numai să fie dezamorsate lucrurile… unele nu se concretizează niciodată. Dar există și victorii răsunătoare. Momente în care simți că merită tot efortul tău. În acest episod al incursiunii noastre în istoriile spuse și nespuse ale protestelor transportatorilor, rămânem în vestul țării, dar facem și o scurtă incursiune în Capitală, pentru câteva picanterii din culise.
Pentru arădeanul Siegfried Mayer, lucrurile au început firesc, din dorința de a schimba lucrurile care nu mergeau bine, în relația cu autoritățile române sau… maghiare. Iar 2007 a fost un an destul de tulbure, după ce legislația europeană a fost tradusă în cea maghiară, iar amenzile ajunseseră foarte mari, disproporționate față de faptele comise.
„Între 2007 și 2009, începuseră să iasă la iveală acele neconcordanțe dintre legislația europeană și modul în care autoritățile maghiare aplicau anumite reglementări. Am luat legătura cu garda financiară și ne-am întâlnit, să vedem ce putem face”, ne-a explicat el, amintindu-și că, la acea întâlnire, a făcut cunoștință cu reprezentanții APTE 2002, cărora li s-a alăturat, pentru ca, la niște ani distanță, să își continue drumul ca membru FORT.
„Am încercat să creez legături cu asociațiile similare din Ungaria – cum ar fi MKFE. Dar problema de concurență dintre transportatorii români și maghiari și-a spus cuvântul și nu am putut crea o punte.”
Conferință falsă de presă
Apoi, în perioada 2008-2009, au urmat protestele, în zona Arad, când a fost implementat sistemul de întoarcere în coadă între două sensuri giratorii. (Circulația se bloca, astfel, singură, iar poliția nu avea un motiv legal să sancționeze protestatarii.) Ulterior, în cărți a intrat și Bucureștiul și s-a înființat CNR. „Înființarea CNR a fost destul de forțată, ținând cont că, în fapt, în spatele acestei confederații se găseau APTE 2002 și FORT. Am participat la acțiuni de protest atât la Arad, cât și la București. Am fost prezent la negocieri și am putut observa cum punea fiecare problema. Atunci când domnul Fenechiu, ministru al transporturilor în acel moment, ne-a adus, personal, cafeaua, cu ocazia unor negocieri, mi-am dat seama că reprezentăm un pericol real pentru ei. Îmi aduc aminte că a fost o întâlnire falsă, urmată de o conferință de presă fake, fără ca nimic din ceea ce s-a declarat să fie publicat.”
Pe atunci, nu se putea comunica așa ușor. Nu existau telefoane smart și nici grupuri de WhatsApp. Deciziile se luau la telefon sau față în față.
Picanterii
Siegfried Mayer își amintește că, înaintea întrevederii de la minister, reprezentanții transportatorilor au avut o întâlnire, în camera unui hotel de lângă gară, să agreeze detaliile privind protestul pe care urmau să îl organizeze.
„În timp ce puneam la punct modul de organizare, doi instalatori au venit să repare dușul de la cameră, deși nu îi solicitase nimeni. Nu au mai plecat, până în momentul în care am terminat discuția.”
L-am întrebat dacă negocierile cu autoritățile s-au schimbat, de-a lungul timpului.
„Poate că ne-am mai maturizat puțin și nu mai credem în conferințele de presă false. Astăzi, avem telefoane mobile, prin intermediul cărora vedem dacă suntem în direct sau nu, atunci când facem o declarație. Sau ne putem întreba un prieten. Nu mai avem aceeași naivitate. Astăzi știm, inclusiv, prin ce metode încearcă să ne discrediteze. De exemplu, în timpul unuia dintre proteste, în timp ce camioanele rulau cu 10 km/h (lucru perfect legal), la o fermă aflată în apropiere a fost anunțat un incendiu, iar o parte dintre televiziuni încercau să inducă ideea că blocăm mașinile pompierilor. Lucru cât se poate de fals, pentru că am tras vehiculele pe dreapta ca să facem loc. Ulterior, am aflat că ferma aparținea unui membru PSD și fuseseră incendiate cauciucuri.”
Comisia de Dialog Social s-a dovedit, și pentru el, același loc de unde prea rar ieșeau acte normative într-o formă agreată. Întâlnirile curgeau, una după alta (când nu te trezeai, atunci când ajungeai, că întrevederea a fost reprogramată) și nu se întâmpla mai nimic. Totul părea un joc al amânărilor. „Diferența era că reprezentanții Ministerului de profil se aflau în timpul serviciului, iar noi trebuia să ne rupem din activitatea noastră și să venim de la Arad, la București. În plus, exista o anumită confederație patronală, care făcea tot posibilul să iasă în evidență și să zădărnicească negocierile noastre.”
Diversiuni
Diversiuni au fost și în momentul RCA, în București. „În general, se încerca scoaterea capilor din zona de protest, prin diverse invitații, pentru ca, ulterior, jandarmii să spargă coada și să dirijeze camioanele către casă. Iar, când nu mai există mulțimea de presiune, scade forța de negociere. Ne-am învățat lecțiile. Astăzi, știm că nu putem părăsi incinta locului de presiune, dacă vrem să avem un rezultat. În fond, protestul nu este un scop în sine, ci doar o ultimă metodă de a face presiune. Nimeni nu face proteste de dragul lor. Cu toții avem joburi și familii”, a explicat Siegfried Mayer, subliniind încă o dată importanța menținerii rândurilor unite.
Cel mai bun moment
De fiecare dată, întreb care este ora cea mai potrivită să începi acțiunea de protest. Răspunsul primit de la Satu Mare ascunde mult adevăr în spate. Mai ales în această perioadă, în care este greu să menținem aceeași direcție.
„Nu există neapărat o oră anume în care este indicat să începi protestul. Ci un moment potrivit: atunci când sunt cu toții gata să iasă în stradă”, este de părere Francisc Fodor, administrator Fodor Trans, unul dintre artizanii protestului de la Satu Mare.
Mi-a spus că nu consideră potrivit să fie citat ca fiind reprezentant al transportatorilor sătmăreni, ci doar ca simplu membru APTE 2002, organizație sub umbrela căreia cărăușii din zona Satu Mare au protestat împotriva primelor extrem de mari pe care le impuseseră pentru RCA societățile de asigurare.
De altfel, în 2016, aproape toată țara a ieșit în stradă. Atunci a fost, probabil, punctul culminant pentru orice istorie scrisă despre modul în care transportatorii români și-au cerut drepturile, în stradă.
100 de camioane între Satu Mare și vamă
Și la Satu Mare, a fost important exemplul. „Trei mari companii din zonă m-au susținut în această acțiune, mobilizându-se repede și creând un exemplu pentru ceilalți”, ne-a explicat Francisc Fodor (sau Mirel cum îi spun prietenii), amintindu-și că la acțiune au participat peste 100 de camioane. „Am ieșit odată cu toată țara. Cu toții eram speriați de nivelul primelor RCA. Trebuia să facem ceva. Țineam legătura telefonic cu Aradul și Oradea, pentru că ne-am sincronizat acțiunile. Am mers între Satu Mare și vamă și, la un moment dat, ne-am oprit. Eu mă aflam în spate, într-un microbuz pe care era montat un banner, pentru a le explica celor care veneau din spate pentru ce protestăm și pentru a-i invita să se așeze în coadă.”
Bune și… rele
Unii au rămas în coadă, alții au forțat trecerea și au existat, așa cum se întâmplă de fiecare dată, și plângeri la poliție. De data aceasta, autorul lor a fost un cărăuș din Târgu Lăpuș, care nu împărtășea cauza. „Dar care a beneficiat, apoi, de primele reduse, obținute cu ocazia protestului”, după cum observa și Francisc Fodor, care a fost, în câteva rânduri, să dea declarații la poliție în urma plângerii.
Împreună…
Dar cea mai mare provocare a reprezentat-o comunicarea, inclusiv cu participanții la protest, care trebuiau să respecte reguli de disciplină. „În plus, este important ca fiecare dintre cei care fac parte din acțiune să fie solidar cu cauza. Inclusiv șoferii cărora le-am explicat efectele negative pe care majorarea primelor RCA le-ar crea, în mod indirect, în bugetele lor.”
Cu toții au simțit, în 2016, adrenalina „străzii”. „Simțeam că ne aflăm într-o situație de război. Luptam pentru ca afacerile noastre să meargă înainte. Aveam o singură șansă. Și ne-am jucat-o cu toții bine.”
În 2016, sub amenințarea RCA, transportorii din întreaga țară au găsit cea mai potrivită oră pentru protest… atunci când au fost uniți… în cea mai mare parte.
La finalul lui 2021, vă urez să găsiți momentul potrivit pentru tot ceea ce faceți!
Meda IORDAN
meda.iordan@ziuacargo.ro
