Pregătirea managerului de transport şi distribuţie

Managerul de transport – meserie des întâlnită în aproape toate companiile ce produc sau distribuie mărfuri – din perspectiva instituţiilor statului a fost tratată cu foarte multă superficialitate.

Schimbările rapide datorate tehnologiilor moderne, internetului pentru operaţiunile de comerţ, soluţiile de parteneriat pentru reducerea costurilor, intrarea în Comunitatea Europeană, criza, mutarea capacităţilor de producţie în zone cu mână de lucru ieftină au schimbat mult faţa transporturilor şi cerinţele de cunoştinţe şi competenţe ale persoanelor care ocupă aceste poziţii. Pe piaţa europeană, de multă vreme nu se mai acceptă competenţe unice în domeniul logistic, fapt care a dus la profesionalizarea industriei cu o viteză mult mai mare decât în România. Facultăţi, universităţi, şcoli de specialitate publice sau private au adaptat învăţământul la cerinţele pieţei. În România încă ne confruntăm cu o lipsă de competenţe şi profesionalism şi, din păcate, vremea în care compania învăţa alături de angajat a trecut. Astăzi companiile aşteaptă de la angajaţi soluţii şi are nevoie de aceste soluţii, şi nu numai simple „produse“ de transport. În perspectiva dezvoltării profesionale a angajaţilor care vizează poziţii de logistică sau Management în transporturi, noi am dezvoltat programul de specializare „manager de transport şi distribuţie“ cu scopul de a furniza acele cunoştinţe pe care managerii de transport/logistică trebuie să le aplice pentru a derula o activitate competentă în companiile din care fac parte.

Pentru competenţă

Cursul se adresează tuturor persoanelor care lucrează în departamentul de transport şi distribuţie, este structurat pe moduri de transport şi conţine informaţii privind legislaţia şi contractarea, mijloace de transport – caracteristici tehnice, organizarea şi optimizarea rutelor, elemente de cost şi elemente de resurse umane. Cursul are o structură bazată pe „standardele de competenţă“ definite de ELA – European Logistic Association pentru specialiştii din domeniul logisticii şi al activităţilor adiacente (achiziţii, stocuri, planificare, depozitare, transport şi distribuţie) şi aprofundează conceptele din activitatea de transport şi distribuţie.

Participanţii la aceste cursuri ar trebui să fie capabili să:

– detalieze abordarea strategică la nivel de organizaţie în cadrul departamentului de transport şi distribuţie;

– selecteze modul corect de transport pentru marfa şi destinaţiile stabilite;

– conducă sub toate aspectele activitatea de transport în cadrul companiei;

– redacteze cereri de oferte şi să analizeze ofertele pentru prestaţii de servicii în cazul diferitelor moduri de transport (rutier, aerian, naval, feroviar);

– dezvolte soluţii pentru transportul şi distribuţia mărfurilor, atât în interes propriu, cât şi în situaţii de externalizare;

– negocieze contractele de transport;

– evalueze din punct de vedere financiar orice soluţie ofertată şi orice situaţie nou apărută;

– evalueze şi să decidă asupra noilor posibilităţi de dezvoltare ale activităţii de transport atât din punct de vedere intensiv cât şi extensiv.

Toate acestea nu se pot studia în două zile şi cu atât mai mult să practice într-un interval scurt de timp. Deşi programul nostru se derulează pe durata a trei luni, acestea nu sunt suficiente pentru a şi aprofunda cursanţii şi a aplica în practică toate cele învăţate. De asemenea o barieră majoră în profesionalizare este că multe companii nici nu oferă managerilor libertatea iniţiativei şi implementării de soluţii noi. De aceea, pe lângă cunoştinţele de specialitate, managerii de transport trebuie să schimbe atitudinea şi să dezvolte abilităţi de vânzare a proiectelor în companie.

Pentru cunoştinţe

Un manager de transport trebuie să fie capabil să trateze cereri legate de toate modurile de transport şi nu numai transportul rutier. Trebuie să înţeleagă aceste moduri şi să fie capabil să poarte o discuţie pertinentă cu furnizorul de servicii aeriene, navale, feroviare. Colegul nostru, Iuri Plesnila, a cărui pasiune sunt transporturile aeriene, este destul de dezamăgit de clienţii care au pe poziţii de responsabili de transport persoane care nici măcar nu ştiu să iniţieze o procedură elementară de cerere de ofertă, ca să nu mai vorbim de lansarea unei licitaţii. Acceptând astfel de relaţii, timpul profesionistului care este scump este şi pierdut pentru compania care l-a angajat în încercarea de a face „şcoală“ în procesul de derulare a unei comenzi, care oricum rămâne incompletă şi doar la nivel punctual al cunoştinţelor. Să nu mai vorbim de problemele cu care te confrunţi la derulare dacă apar erori de înţelegere sau de pregătire a comenzilor şi care se continuă până la momentul încasării facturilor. În cazul firmelor de expediţii, lucrurile sunt şi mai îngrijorătoare având în vedere accesul facil pe care îl poate avea oricine la meserie. Erorile pe care le fac angajaţii caselor de expediţii din cauza lipsei de pregătire de cele mai multe ori se întorc împotriva companiei căreia îi pot aduce pierderi uriaşe de imagine şi financiare. De exemplu, în Austria, dacă vrei să te înregistrezi ca firmă de expediţii, trebuie să obţii licenţa de forwarder, care presupune cursuri foarte serioase şi examene asemenea. Pentru transportul aerian, dacă vrei să devii (şi de obicei trebuie) agent IATA, trebuie să ai cel puţin 3 angajaţi care au făcut cursul de IATA Cargo Introductory şi 2 angajaţi cu licenţa DGR (bunuri periculoase). Rezultatul erorilor de pe întreg lanţul de transport se măsoară în bani, sub formă de penalizări, amenzi, costuri suplimentare pentru rerutări, modificări ale gradului de urgenţă a unui transport sau, din nou, din cauza ignoranţei, necunoaşterii, tratării superficiale a elementelor şi informaţiilor din ofertă/rezervare/întocmire documente vamale/de transport. Dacă discutăm de clienţi, vorbim de pierderi anuale ale unui producător mare/companie multinaţională doar din eşecuri de transport, de ordinul milioanelor sau zecilor de milioane de euro. Florin Ioan, colegul nostru pentru care transportul maritim reprezintă o parte importantă din viaţă, de cele mai multe ori suferă de lipsa cunoştinţelor comerciale, a aplicării corecte în cadrul contractelor a regulilor INCOTERMS, de înţelegerea greşită a transferului riscurilor, în contextul în care globalizarea, operaţiunile de triangulare şi multimodalitatea fac parte din viaţa curentă.

Pentru plus valoare

Colega noastră Carmen Marinache, specializată pe transportul feroviar (deşi nu te-ai aştepta la o doamnă să aibă astfel de pasiuni), face din transportul feroviar un subiect amuzant şi atractiv şi te face să uiţi că, în general, relaţia cu statul, de cele mai multe ori, este o corvoadă. În experienţele pe care le-a avut în practica de zi cu zi, cele mai multe bariere de comunicare sunt cele legate de comunicarea cu clienţii:

– poziţia abordată de client faţă de furnizorul de transport – de multe ori este o poziţie de forţă – este agresiv în comunicare, în negocierea condiţiilor contractuale, pune presiune pe preţuri scăzute (fără să aibă cunoştinţele necesare pentru a face comparativ cu costurile din piaţă, pe termene de plată extinse (finanţare prin intermediul transporturilor efectuate)

– clientul se aşteaptă de la operatorul logistic ca acesta să-i rezolve „toate problemele“, indiferent de gradul de urgenţă şi de gradul de dificultate al operaţiunii, fără implicare prea mare din partea clientului şi fără suportarea eventualelor costuri suplimentare. Acest lucru este imposibil ţinând cont de faptul că marfa şi specificităţile acesteia, precum şi nevoile clientului şi ale destinatarului cad în sarcina responsabilului de transport de la client. Apar riscuri inerente, cu care Carmen s-a confruntat de-a lungul timpului din cauza lipsei de cunoştinţe în urmărirea comenzilor de transport, pe care managerii de transport de la client le-au gestionat cu dificultate sau nu au reuşit să le gestioneze:

– nerespectarea timpului de tranzit, ce poate genera aglomerare la descărcare şi costuri suplimentare de staţionare a mijloacelor de transport ale cărăuşilor

– manipularea în grabă (pentru a evita aglomerarea) poate determina avarierea mărfurilor în timpul manipulării

– înregistrarea necorespunzătoare în sistemul ERP

– costuri suplimentare de stocare

– închiderea liniei de producţie.

Grupajele, rutările, alegerea sistemelor de management al transportului şi distribuţiei, noţiuni de depozitare direct corelate cu activitatea de transport, cross-docking-ul şi multe alte subiecte care sunt aplicate astăzi în mod curent în activitatea de transport sunt subiecte tratate şi prezentate cu cazuri reale atât din piaţa românească, dar şi din pieţele internaţionale, aducând valoare tuturor celor ce participă la cursurile noastre.

Nu trebuie să lăsăm pe ultimul loc examinările, care au loc atât pe parcursul cursului (componenta teoretică şi cea de aplicare a teoriei în practică) cât şi examinarea finală, care încheie un parcurs de studiu ce completează participantului cumulul de cunoştinte pe care trebuie să le asimileze.

Adriana PĂLĂŞAN

Managing Partner Supply Chain Management Center

www.esupplychain.eu