Abia la finalul lunii septembrie vom avea (să sperăm) răspunsul Curții Constituționale la contestația depusă de USR, în legătură cu legea ce reconfigurează transportul interjudețean.
Trecerea graduală către liberalizarea pieței de transport ar trebui să aibă loc până la finalul anului viitor.
Interesant este faptul că principalul motiv invocat pentru contestarea actului normativ este chiar „liberalizarea”, considerată de contestatari ca fiind mai degrabă mimată, prin noul act normativ.
Pentru operatorii de transport, situația este derutantă. Cei care și-au dorit prelungirea au primit șase luni în loc de 18 și, în contextul actual, fără o legislație clară, este dificil să gândești orice fel de investiție. Cei care ținteau dezvoltarea pe zona „liberalizată” sunt obligați să stopeze toate planurile, pentru că, în următoarele șase luni, nu va exista această zonă.
În cel mai bun caz, cu emoții, am putea avea o legislație nouă intrată în vigoare la începutul anului viitor. Având în vedere termenele de livrare pentru autovehicule noi, precum și restul elementelor necesare pentru a deschide proiecte noi de transport… Dacă la 1 ianuarie 2024 piața ar fi în totalitate liberalizată, probabil nu ar fi evoluții spectaculoase în piață, diferite față de ceea ce se preconiza dacă legea intra în vigoare în forma actuală. Singura „surpriză” ar fi să nu avem legea finalizată și să mai fie necesară o prelungire – probabil cel mai prost scenariu posibil.
„Toată lumea este nedumerită. În prima fază, transportatorii erau optimiști, pentru că în sfârșit se reglementează lucrurile, apoi a venit surpriza prelungirii cu șase luni a programului, care i-a dat peste cap pe toți, mai ales că nu știm ce se va întâmpla după această perioadă. Sunt foarte puțini cei pentru care prelungirea cu șase luni a programului de transport poate să aducă ceva bun. În rest, fie se prelungește agonia, fie se amână dezvoltarea afacerii. Din punctul meu de vedere, este mai rău decât o stagnare, este un pas înapoi. Direcția este clară. Nu mai există cale de întoarcere. Indiferent dacă suntem pro sau contra liberalizării, trebuie să conștientizăm faptul că liberalizarea nu mai poate fi amânată la nesfârșit. Într-un fel sau altul, trebuie făcut acest pas, într-o modalitate prin care operatorii români să fie protejați (nu favorizați!), pe perioada de tranziție. Când s-a liberalizat transportul internațional, efectele au fost dramatice pentru mulți operatori de transport, dar au fost benefice pentru mulți alții. Apoi piața a cernut. Doar că atunci a fost vorba de decizii luate la nivel european și nu am avut prea mult spațiu de manevră. Acum, fiind vorba de decizii interne, se trage de timp cât mai mult posibil, chiar cu riscul încălcării prevederilor Regulamentului (CE) 1370”, a arătat Daniel Micu, consultant în transporturi.
Planuri doar pe hârtie
Fără a avea forma finală a legii, mulți operatori de transport încep să își facă planuri, însă mai degrabă discutăm de idei, decât de schițarea unor planuri de afaceri în adevăratul sens al cuvântului.
„Mergem, în continuare, cu parcul pe care îl avem la momentul acesta încă șase luni și vedem ce se aprobă, ce formă a legii va intra în vigoare. Probabil mulți operatori își vor negocia achiziții noi, parc auto nou, dar și second-hand, dar contractele se vor semna, cu siguranță, abia după ce apare legea”, a spus Daniel Micu.
Sigur, venim după o perioadă dificilă pentru transportul de călători și se ridică inclusiv întrebarea legată de capacitatea operatorilor de transport de a găsi sursele necesare investițiilor.
„Sunt avantajați operatorii care, în paralel, desfășoară și curse regulate speciale. În funcție de contractele pe care le au, ar putea să își reînnoiască parcul, autovehiculele utilizate acum la transportul de angajați putând fi, astfel, transferate către curse regulate interjudețene. În cazul transportului de convenție, parcul auto utilizat este, în general, mai competitiv decât cel utilizat pentru interjudețene, fiindcă acolo beneficiarii au anumite pretenții. Pentru firmele care fac doar transport interjudețean, va fi mai dificil, însă este de așteptat ca și acestea să facă investiții, în special pentru a-și securiza trasele cele mai valoroase. Oricum, este greu de crezut că, în această fază de tranziție, vom avea parte din start de parc auto nou, în transportul interjudețean. Dacă prevederea legată de vechimea maximă a parcului auto, 12 ani (de ce nu 10, sau 15, sau deloc?), rămâne în vigoare, cu siguranță vom avea și situații în care se va apela la autobuze second-hand, care să asigure trecerea prin tranziție și consolidarea anumitor trasee. Oamenii, în general, sunt pregătiți pentru liberalizare. Problema este că nu știu când și cum va arăta. Astfel, toată lumea așteaptă”, a completat Daniel Micu.
Sigur, odată cu liberalizarea pieței, este posibilă și intrarea unor jucători noi, firme de transport străine, mai ales că, de-a lungul timpului, marile companii europene s-au arătat interesate de piața românească de transport. Cu toții sunt conștienți că transportul rutier rămâne cel mai important în mobilitatea populației, atâta timp cât transportul feroviar nu poate acoperi toate necesitățile, iar transportul aerian este la îndemâna unei foarte mici părți dintre pasageri.
Călătorul alege calitatea
Indiferent când se va întâmpla, liberalizarea va duce la o creștere a calității serviciilor de transport.
„Poate cel mai important efect al liberalizării este creșterea calității serviciilor. În momentul în care pasagerul poate să aleagă, cu siguranță va alege calitatea, bineînțeles, la niveluri de tarif comparabile. Iar calitatea superioară presupune un parc auto competitiv, cu condiții foarte bune de călătorie, distanță între scaune, sisteme de climatizare, sisteme audio-video, prize de alimentare USB etc.”, a explicat Daniel Micu.
Bineînțeles, nu pot fi neglijate aplicațiile smart, posibilitatea pasagerilor de a rezerva călătorii, a achiziționa bilete și a fi informați inclusiv pe telefonul mobil în legătură cu serviciul solicitat. De altfel, aceasta este o tendință care se manifestă în toate țările dezvoltate.
„Tehnologia își spune cuvântul, nivelul de pregătire al pasagerilor este în creștere, iar accesul la internet deja a devenit un lucru absolut firesc. Astfel, foarte multă lume preferă să-și facă de acasă rezervările, urmând să se prezinte direct la îmbarcare. Iar șoferul, având, de asemenea, o tabletă sau un telefon smart și, fiind instruit corespunzător, își bifează pasagerii îmbarcați și debarcați. Și toate aceste aspecte vor duce inclusiv la o scădere a costurilor de operare pentru transportatori. Vor dispărea, încet-încet, agențiile și punctele de vânzare bilete din autogări, va crește rolul șoferilor, care vor trebui instruiți și ca agenți de vânzări și, implicit, aplicațiile complexe online pentru vânzarea biletelor de călătorie și check-in vor deveni un «must have», pentru operatorii de transport. Avem, deja, numeroase exemple cu acest model de lucru la transportul internațional”, a precizat Daniel Micu.
Liberalizarea va afecta și autogările
În contextul liberalizării, nici autogările nu vor scăpa „nereformate”, mai ales că multe dintre acestea nu arată prea bine. În plus, pare să se fi conturat deja tendința ca autoritățile locale din tot mai multe orașe să investească în autogări situate, în general, la periferia localității, pentru a concentra acolo transportul județean și interjudețean.
În plus, putem anticipa și stabilirea de noi parteneriate între transportatori și entități private (de exemplu, centre comerciale), pentru deschiderea de noi puncte de îmbarcare.
„Este o soluție care în afară se practică. Sunt țări în care îmbarcarea este permisă din foarte multe locații, cu condiția să se garanteze securitatea pasagerilor, și atunci n-ar trebui să fie nicio problemă dacă cineva îmbarcă dintr-o parcare a unui centru comercial, sau chiar dintr-o stație de alimentare cu carburant, atâta timp cât pasagerul se află într-o zonă sigură, cu un grad de confort peste ceea ce asigură, acum, multe dintre autogări, iar șoferul beneficiază de o aplicație care să-i permită accesul, în timp real, la toate informațiile legate de cursă”, a precizat Daniel Micu.
Liberalizarea ar putea crea inclusiv oportunități de colaborare pe orizontală, pentru o mai bună acoperire a teritoriului național. Din păcate, experiența arată că piața este dominată de neîncredere și o comunicare precară între operatorii de transport.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
