Mi-am început cariera în industria de apărare. La început, cred că am fost fascinat de arme. În timp, am realizat că mă intriga rapiditatea cu care acestea au evoluat pe timp de conflict, dar și interacțiunea pe care industria de profil o avea cu cea civilă. Motoarele puternice de pe tanc au folosit mai apoi pe tractoare în agricultură, echipamentele de telemetrie a țintei pentru măsurători de cadastru și – poate cel mai interesant subiect – legătura dintre rachetele ghidate termic și cuptoarele cu microunde…
În moment de conflict, nevoia de superioritate crește fantastic, și așa se explică și tot acest efort pentru lucruri și metode noi, precum și rapiditatea cu care noul apare și schimbarea este acceptată.
Așa aș descrie și timpurile noastre. Criza a transformat creșterea economică, în care era loc pentru toată lumea și în care toți își creșteau business-ul, într-un conflict! Unii luptă pentru market share, alții luptă să supraviețuiască. Muniția preferată a devenit PREȚUL, în contextul în care toți vor să fie păstrat și nivelul serviciilor.
„Uriașul” preț…
Aceasta este problema care ajunge pe masa managerilor de astăzi. Bun, trebuie să scădem prețul, ceea ce înseamnă că trebuie să scădem costul, deci să facem același lucru cu resurse mai puține sau mai ieftine. Resurse mai ieftine înseamnă să mai împarți din presiunea care te apasă și cu cei cu care colaborezi. Îi chemi la negocieri și începi să pui presiune pe ei ca să scadă prețurile. Dar asta nu îți aduce un avantaj competițional, pentru că și concurenții tăi fac același lucru.
Cum scazi celelalte resurse? Crescând productivitatea! Replică la care managerii operaționali vor ridica dintr-o sprânceană neîncrezători. O să auzi ceva de genul: „șefule, oamenii ăștia pregătesc, în medie, 250 de cutii pe oră. Dacă mă pun cu biciul pe ei, o să pregătească 270, ăia mai solizi chiar 290 de cutii… dar, după o săptămână, o să mutăm noi cutiile alea, pentru că personalul o să fie în spital!”.
Cât se poate de adevărat, dar, în acea medie de cutii mutate cu cârca, mai ai și alte elemente. De exemplu, kilometrii pe care oamenii îi fac prin depozit. Poți să faci un sistem astfel încât să le scazi drumul de parcurs la minim, și vor avea mai mult timp pentru mutat cutii. Sau poți să le dai în loc de liza manuală, una electrică, și se vor mișca mai repede. Deja câștigi la productivitate. Nu e nimic nou în asta.
Mai câștigi la productivitate dacă îi convingi pe operatori să nu greșească, și nu mai pierzi timp cu reparatul paleților. Investești într-un sistem de management și le dai soluții radio și scaner pentru pregătire.
Cam scumpă soluția, nu? Și îi ține și ocupați să tot scaneze… Atunci, ai putea să implementezi pick by voice, și le eliberezi mâinile. Comunicarea cu sistemul se va face prin voce și ai șanse să câștigi până la 10% productivitate, pentru că operatorul are mâinile libere.
Productivitatea, la țintă
Dar ce te faci dacă ai de pregătit o marfă migăloasă, din componente mici, cu foarte multe referințe, puse ordonat în răftulețe frumos etichetate? Că, după o oră de pregătire, îți dansează ochii în etichete de raft și ți se scriu codurile de bare pe retină! Ei bine, soluția se numește pick to light. Pui beculeț la fiecare locație, îl legi la sistemul de pregătire și, atunci când scanezi codul de comandă, activezi o mică „orgă de lumini”, care îți va indica locațiile de unde să culegi produsele. Și uite-așa, cu puțin management vizual, nu mai trebuie să te crucești în fața rafturilor, pentru că locațiile care te interesează te vor „ilumina” de-a dreptul. Iar după ce culegi marfa din locația aferentă, lumina se stinge și te lasă să treci la următorul beculeț, care te va ghidona spre următoarea locație din care să culegi următorul produs.
Apoi, de ce să nu aplici și la x-dock de produse mici, și să pui la punct o soluție de put to light. Vii cu referința care te interesează și, când scanezi comanda, luminițele aferente adreselor de livrare te vor conduce spre locațiile unde trebuie să plasezi produsele.
Și totuși, la un moment dat, oricât de ingenioși am fi, un operator care muncește cu cârca nu va putea să își depășească o condiție fizică naturală.
Productivitatea înseamnă un număr de activități raportat la un număr de indivizi implicați, pe o perioadă de timp. Atunci când nu mai poți scade timpul, se justifică să scazi numărul de persoane! Cum? Înlocuind oamenii și limitările lor fizice cu mașinării.
Uite-așa, am luat din nou echipa de pregătire sub lupă și am descoperit că avem mai mereu pe cineva care îi verifică pe ceilalti. Cu soluții statistice complicate se poate să verifici doar un anumit procent din marfă și să scazi numărul de verificatori, dar îți asumi și un anumit risc de eroare, și tot ai un număr de ore/om de care nu scapi. În plus, verificarea asta se face la finalul pregătirii, iar cum orice eroare descoperită trebuie corectată, pierzi timp și riști și să încurci stocul.
Dar dacă pui la punct o soluție de verificare automată?
Astfel, am creat ceea ce noi numim shopping cart de pregătire, un cărucior care are înglobat un mic computer conectat la unitatea centrală și care îi spune operatorului unde să se ducă și ce anume să ia din raft. Mai mult, ca să crești productivitatea, pe respectivul cărucior se montează niște senzori de greutate, care cântăresc în permanență cutia cu produse. Și din deviațiile de greutate, căruciorul îți poate spune dacă ai luat sau nu produsul corect. Și, dacă tot e un căruț inteligent, poți pune pe el o soluție multiorder, astfel încât să pregătești simultan 3 cutii… sau chiar multiplu de 3. La o trecere prin zona de picking, folosești la maxim potențialul drumului minim critic (adică distanța cea mai scurtă) și poți avea 3 cutii/comenzi pregătite la o trecere. Și verificate! Până acum, mașina a avut o eroare de sub 0.001%!
Dar dacă ai de-a face cu multe comenzi mici, cu referințe și unități puține și mici în cutie. Ei bine, poți să gândești o linie de pregătire dinamică, astfel încât fiecare operator să aibă în dreptul lui un număr de referințe, iar când ajunge cutia cu comanda în dreptul lui, verifică și pune ce e de pus, apoi trimite cutia către următorul post de lucru. O inovație simplă, practic am copiat o linie de manufacturare, însă, în loc să asamblăm componente diferite într-un produs finit, le punem, pur și simplu, într-o cutie.
Roboții, la luptă
Acestea sunt doar câteva exemple. O să mă întrebați unde o să ne oprim… nu trebuie să ne oprim, ci doar să ne adaptăm. În țările vestice, unde forța de muncă e scumpă, oamenii au fost înlocuiți cu mașini. Atunci când forța de muncă va pune această presiune pe preț, o sa înlocuim și noi oamenii cu roboți. Pe spații mici, am început deja.
Clienții vor prețuri bune, dar nu vor să facă rabat la nivelul serviciilor sau calitatea produselor. Piața este concurențială și, aparent, în supraproducție, așa că, inevitabil, la produse sensibil egale din punct de vedere al calității, decizia o dă prețul, iar acesta este influențat de costul de producție. Costul este, la rândul lui, influențat de nevoia de resurse – de orice fel, de la resursa umană până la materii prime de producție. Cu cât ești mai competitiv în utilizarea resurselor, cu atât ai un preț mai mic sau o marjă de câștig mai mare. Ideal ar fi să le împaci pe amândouă. Așa că nu te poți opri din a căuta soluții noi, mai bune, în fiecare zi.
„It’s not the big that eat the small – it’s the fast that eat the slow” (Jason Jenings). Așa se explică de ce firme mici, flexibile, cresc și atacă pe cei mari, în timp ce coloșii se mișcă din ce în ce mai încet, până se prăbușesc din cauza blocajelor în care intră.
Se spune că, dacă ai o problemă grea de rezolvat, să i-o dai unui leneș, că va găsi o cale mai ușoară și rapidă de a rezolva problema. Iar când te vezi cu problema rezolvată, nu da leneșul afară, mută-l pe următoarea problemă.
Cătălin OLTEANU
Director general FM Logistic
