In ultima vreme am asistat la multe furtuni… si, poate, la meandrele Istoriei, desfasurandu-se chiar in fata ochilor nostri. Prima data in 1000 de ani, Papa se retrage, lasand locul vacant. Pentru prima oara in istoria moderna, de 200 de ani, a Tarilor de Jos, Olanda va avea Rege, in loc de Regina. Dar… se pare ca e mai interesant sa ne preocupe, in locul Istoriei… carnea de cal. E si asta o moda… De care se pare ca nu scapam, oricat am vrea.
In fond, si asta poate fi o „boala“ aristocrata. Caii au fost pe vremuri stramosii transporturilor moderne, iar azi – luxul rezervat celor cu venituri peste medie. Dar nu asta e problema. Ci scandalurile alimentare ale ultimelor zile si tentatia – deja nu prea noua – a vesticilor de a da vina pe estici pentru tot ceea ce nu merge bine.
Nu ca am da-o in paranoia, dar se pare ca si de data asta Romania are in ochii cui nu ne vrea in Schengen ditamai prajina, cand de fapt „paiul“ lor e destul de maricel. Dar sa nu ne grabim cu concluziile, totusi, de vreme ce anchetele cabalino-alimentare ale lumii moderne inca isi urmeaza cursul.
Cel mai deranjant este, de fapt, propaganda negativa nefondata. Om avea noi bubele noastre, s-o fi umplut Europa de concetateni ce nu ne fac cinste… Ne-or judeca altii dupa exemplele altor estici ce au aderat inaintea noastra, de au navalit pe job-urile englezilor si nemtilor ca popoarele migratoare, de acum ni se interzice peste tot dreptul de a ne castiga o paine cinstita. S-or pune contra intrarii noastre in Schengen pe teme de bulbi de lalea contaminati de intentii necurate… de nici nu mai stii de unde porneste galceava. Dar… hai sa fim seriosi, chiar s-au terminat argumentele de au ajuns unii sa eticheteze carnea noastra de cal drept carne de vita (cu sau fara teorii ale conspiratiei)?
Pana la urma… a cui e vina? Cand nu stim sa ne domolim conflictele interioare din cauza carora pana acum n-am reusit sa ne prezentam ca o insula de stabilitate in mijlocul unui ocean de crize? Mai ales cand stim ca depind atatea de – macar aparenta noastra – stabilitate. A cui e vina cand de ani de zile am lasat sa ni se vada numai latura negativa? Cand documentarele – documentate – ale vesticilor ne prezinta ca pe o tara de tigani saraci care au nevoie de haine la mana a doua si de mancare de proasta calitate stransa din caritatea cetatenilor medii europeni? Sau cand se vorbeste de Romania la posturile radio si tv ale nemtilor, italienilor, olandezilor, francezilor si spaniolilor numai atunci cand ba unul, ba altul, fura telefoane mobile de la batrane naive sau haine din magazine… Si nimeni nu face nimic, din pacate. Pana si amintirea Nadiei si a lui Hagi palesc, incet-incet, pe masura ce pe Facebook inca nu a castigat niciun roman aurul olimpic sau alte distinctii… Violuri? Furturi? Raspunsul – romani cinstiti platind in Italia cu agoniseala lor de ani sau chiar si cu viata greselile altora, investitori retragandu-se, fonduri deturnate… Si tacerea cui ar trebui sa militeze pentru noi, toti ceilalti.
Poate ca n-am dreptate, dar va intreb, unde ne sunt diplomatii? Unde ne sunt consulii, oamenii de marketing, ambasadorii, cand ni se terfeleste imaginea peste tot cu orice ocazie? Si va mai intreb… Oare si de data asta meritam sa ne vindem „regatul”… pentru un cal?
Exista, in sociologie, o teorie a etichetarii sociale. Noi ne-am primit eticheta de mult (mai mult sau mai putin) pe nemeritate. Romanii inca raman cersetorii, hotii si – mai nou – vanzatorii de carne de cal ai Europei. Culmea, ca si carne de cal, desi se pare ca altii sunt cei care pun etichete false. Si pe carne, si pe noi. Macar in al 12-lea ceas, ar cam trebui sa facem ceva sa schimbam eticheta.
Raluca MIHAILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
