„Femei puternice, curajoase, ambițioase! Reginele șoselelor!, așa îmi place să le spun colegelor mele de breaslă!”, afirma Luminița, care, alături de Ancuța și de Larisa, toate conducători auto profesioniști, administrează grupul „Șoferițe de TIR” de pe Facebook.
Ultimii ani au marcat o creștere a interesului femeilor pentru meseria de șofer de camion, iar cele care au deschis drumul, aflându-se în linia întâi, au decis să le ajute pe colegele lor mai noi, oferind informațiile, dar și încurajările pe care și le-ar fi dorit și ele, atunci când au fost, la rândul lor, la început.
Și, pentru că am vrut să aflu ceva mai mult despre aceste doamne, care fac din transporturi un loc mai frumos (și nu numai!), am decis să mă înscriu în grup. Am apreciat, încă din primul moment, sentimentul de prietenie și respectul transmise chiar din regulile pe care administratorii le-au stabilit pentru toți membrii. „Cu toții ne dorim să creăm un mediu primitor. Fiecare dintre noi trebuie să beneficieze de respect. Dezbaterile pozitive sunt firești, iar politețea este necesară.”
Sau: „Asigură-te că toată lumea se simte în siguranță. Nu sunt permise intimidările, iar comentariile denigrante despre lucruri precum rasă, religie, cultură, orientare sexuală, gen și identitate nu vor fi tolerate.” Sunt doar două dintre regulile care te îndeamnă să intri cu încredere în legătură cu alte colege de breaslă, care îți vor respecta inclusiv intimitatea… pentru că discuțiile se poartă doar pe grup (privat). Și nu uitați: persoanele care jignesc vor fi blocate direct! Nu sunt șofer profesionist. Scriu de o bună perioadă de timp despre ce înseamnă afacerea de transport, dar, dacă aș fi, mi-aș dori să pot să apuc o mână întinsă cu atât de mult bun simț.
A fi șofer de camion înseamnă pasiune. Am observat-o aproape la fiecare conducător auto profesionist pe care l-am cunoscut. Doamnele reușesc să aducă, însă, puțin din căldura de acasă, mai ales în momentele în care singurătatea te apasă.
O meserie frumoasă, inclusiv pentru șoferițe
„Deja, nu mai reprezintă o noutate faptul că numărul femeilor care au îmbrățișat această meserie este mai mare de la o zi la alta. Dacă, până nu de mult, să fii conducător auto era o meserie doar pentru bărbați, astăzi, tot mai multe doamne sau domnișoare aleg să urmeze această cale! Când am început să conduc un camion, alături de soțul meu, în 2013, nu erau grupuri unde să găsești atâtea informații, ca acum. Este motivul pentru care, în urmă cu 3 ani, m-am alăturat colegei mele, Luminița, în a administra grupul Șoferițe de TIR, unde au ales să fie alături de noi multe alte colege de breaslă”, apreciază Ancuța, adăugând că, în cea mai mare parte, doamnele optează să lucreze în echipaj cu soțul sau iubitul, dar sunt și șoferițe care aleg să fie singure în cabină, fie pe comunitate, sau când deservesc curse fixe (cum este, de altfel, și cazul ei, în acest moment).
„Fie că au ales să-și urmeze partenerii de viață, fie pentru un venit substanțial, tot mai multe doamne au urcat pe camion, în ultimii 3 ani. Împinse de factori precum lipsa locurilor de muncă sau salarizarea din țară, care nu asigură minimul pentru un trai decent (ca să nu mai vorbim despre puterea de a-și cumpăra sau renova o locuință sau a-și întreține copiii în școală sau facultate), aleg o meserie altfel, o meserie frumoasă dar, în același timp, periculoasă”, observă, la rândul său, Luminița.
De ce periculoasă?
Din cauza riscurilor la care sunt expuși în fiecare zi șoferii – accidente sau hoții din parcări, care au împânzit Europa. „Am colege, prietene cărora le-au fost furate motorina sau paleți, în parcări. Este motivul pentru care eu nu aș pleca singură pe comunitate”, afirmă Ancuța, în același context.
Este și opinia Larisei, care susține că o femeie care lucrează pe comunitate ar trebui să evite să o facă singură. „O spun din motive de siguranță, pentru că, în rest, știm cu toții că noi, femeile, nu ne dăm înapoi de la nimic din ceea ce înseamnă munca, mai ales doamnele aflate pe camion. Dar întâlnim multe provocări, zilnic, de la șoferi care șicanează în trafic, nefiind conștienți de pericolul la care se supun atât ei, cât și pe restul participanților la trafic, până la hoții care dau târcoale parcărilor. În ultima perioadă, am observat că se întâlnesc tot mai des furturi de motorină sau, pur și simplu, din remorcă. În plus, încă întâlnim în parcări persoane fără bun simț.”
De ce o femeie la volan?
Larisa: „Companiile de transport sunt mai mult decât bucuroase, când vine vorba de femei în postura de șofer, pentru că demonstrează, în timp, dedicație, hotărâre, perspicacitate, curaj și sunt mult mai atente la volan și ambițioase în ceea ce privește munca lor și recunoașterea meritelor. Între o femeie și un bărbat la volan, poți găsi multe diferențe sau foarte puține, totul depinde de stilul de condus. Când lucrezi în echipaj, iar unul dintre cei doi are mai multă experiență, unul învață de la celălalt. Astfel, nu vor mai fi mari diferențe, în timp. Asta s-a întâmplat în cazul meu. Logodnicul meu are 10 ani de experiență în spatele volanului de TIR, eu doar un anișor și jumătate. Am învățat de la el tot ce știu, dar, dacă e să găsesc o mică diferență, este că e puțin mai agresiv în conducere în timp ce eu sunt mai prudentă.”
Dar provocările nu se opresc aici, arată Luminița. „Este dificil atunci când trebuie să te desparți de familie și copii pentru o perioadă mai lungă de timp. Dacă nu ești stabil emoțional, nu poți practica această meserie. Știm cu toții că perioada sărbătorilor este critică pentru conducătorii auto profesioniști, mai ales atunci când îi găsesc prin parcări sau pe drum, departe de casă. De aceea, am observat că tot mai mulți patroni preferă echipaje soț-soție. Trec, astfel, mai ușor peste sezoanele lungi pe comunitate.”
Provocări privind programul
Și programul de condus reprezintă o provocare, mai ales în condițiile actuale privind infrastructura parcărilor. „Munca în echipaj implică un program de condus de 21 de ore, mai mult noaptea, în timp ce pauza sau odihna zilnică înseamnă 9 ore, după acest program, fiind insuficientă”, este de părere Luminița.
Iată motivele pentru care, din punctul său de vedere, este greu să te încadrezi într-un astfel de program. „Atunci când ai oprit motorul, după 21 de ore de muncă (echipaj), respectiv 15 ore (singur), cel puțin o oră îți trebuie pentru masă, o oră pentru a te spăla, pentru a face un duș, pe care nu-l găsești întotdeauna liber și trebuie să-ți aștepți rândul. După aceste 2 ore pierdute din pauza ta, trebuie să te trezești mai devreme cu cel puțin o oră, pentru igiena zilnică și verificarea camionului. Deci, mai rămân, aproximativ, 6 ore de somn. Așadar, reprezentanții autorităților care au implementat aceste legi ar trebui să știe că 6 ore de somn sunt insuficiente pentru a începe un nou program de 21, respectiv 15 ore de lucru. Se pune preț pe odihna șoferului de TIR, dar nimeni nu face nimic în a mări repausul zilnic al șoferului. În schimb, ne mirăm de ce atâtea atacuri cerebrale, infarcturi sau alte probleme de sănătate.”
În acest context, Luminița, care are deja în spate mulți ani de condus un camion, atrage atenția asupra faptului că șoferul de TIR nu trebuie stresat, atunci când are o cursă de efectuat, cu atât mai mult deranjat în pauzele lui. Trebuie să fie odihnit, lucid pentru a putea preveni situațiile din trafic.
Dacă șoferul nu este epuizat psihic, stresat, cu siguranță cursa va fi una eficientă.
„Ar trebui înțeles: ceea ce arată calculatorul, nu se potrivește cu terenul. În trafic, poți întâlni diverse situații, de la accidente, blocaje, vreme nefavorabilă… iar, din cauza acestor factori, intervin întârzieri de curse. Suntem, totuși, oameni și trebuie să înțelegem că și șoferul are dreptul la o pauză de masă în 21, respectiv 15 ore. Iar această pauză se ia stând și nu în mers.”
Deficit de parcări sigure și dispeceri acizi, uneori
Și dacă ar fi doar atât! Apare o altă problemă: lipsa parcărilor. Doamnele aflate la volan afirmă că, după ora 19:00, este extrem de greu să mai găsești loc de parcare și cu atât mai mult una unde găsești restaurant și duș. Iar, în contextul unor parcări supraaglomerate, programul de condus nu poate ajunge la ultimul minut. Șoferul trebuie să se asigure privind parcarea cu o oră înainte, cel puțin, mai ales pentru că parcările iluminate, supravegheate video sau dotate cu toalete, sunt cu atât mai puțin accesibile. „Toate aceste cauze coroborate, cu ceva «piper și sare» adăugate de dispeceri sau patroni, la care se adaugă dorul de casă și copii, declanșează, pentru șoferul profesionist, un stres enorm, care, în cele din urmă, generează demisii sau mai rău, alte tragedii…”, atrage atenția Luminița.
Sunt lucruri pe care dispecerul trebuie să le ia în calcul, chiar și atunci când este retribuit inclusiv în funcție de eficiență. „Cel puțin în Spania, unde lucrez eu, în cazul foarte multora dintre firmele unde am muncit, dispecerul primește, pe lângă salariu, un comision legat direct de activitatea sa. Este un lucru pe care mi l-au confirmat, inclusiv, dispeceri români angajați în firmele spaniole pentru care am lucrat. Acest comision, legat direct de numărul de kilometri parcurși, crește presiunea pusă pe șofer”, a explicat, la rândul său, Ancuța.
În același timp, clienții trebuie să fie conectați la realitate. „Un camion nu zboară, putem întârzia din cauza unui accident, sau chiar a drumurilor închise pentru lucrări. Iar, în acest context, înțelegerea și comunicarea asupra acestor lucruri ar face o mare diferență”, este mesajul transmis de Larisa reprezentanților clienților.
Și totuși…
Iar în tot acest tăvălug căruia trebuie să îi facă față doamnele sau domnișoarele șofer, existența unui grup, unde ți se întinde o mână de ajutor, înseamnă foarte mult.
Larisa observă că, în condițiile în care numărul membrelor grupului Șoferițe de TIR este în creștere, doamnele trimit poze încă de la începutul școlii de șoferi.
„Grupul s-a format ca o comunitate pentru doamnele care conduc mașini de tonaj, fiind conceput de colega noastră, Luminița, căreia mai târziu i s-a alăturat în administrare, Ancuța și de curând, și eu. Am descoperit acest grup în perioada în care mă aflam în focul examenelor pentru categoriile C și E. Am găsit aici, încă de la bun început, susținere, sfaturi, informații utile despre tot ceea ce înseamnă viața pe camion, care chiar m-au ajutat”, afirmă Larisa.
„Le încurajăm pe toate cele care vor să înceapă această meserie și le așteptăm în grupul Șoferițe de TIR, unde vor găsi informații, îndrumări, diverse teme și unde pot fi încurajate. Împreună cu Luminița și Larisa (care, chiar dacă este de foarte puțin timp în acest grup și ne ajută în administrarea lui, se descurcă de minune) le putem fi de folos”, a concluzionat Ancuța.
Meda IORDAN
meda.iordan@ziuacargo.ro
