Recent, am fost consultat de un transportator rutier cu o problemă care a repus în discuție „autoritatea” de care se bucură cei care reprezintă autoritățile publice, cu ocazia unor activități de control.
Problema nu a fost generată de virusul minune care a adus atâtea modificări în viața socială și economică, ci de modul în care un reprezentant al autorității publice a înțeles să uzeze de calitatea sa. Întrebarea care a încheiat discuția a fost: cum ne putem proteja de abuzul celor care încalcă legea, atunci când abuzează de funcția/calitatea pe care o dețin în cadrul unei autorități publice.
Autorizație taxi pentru transport de marfă cu vehicul de 3,5 t
Vom încerca să răspundem acestei provocări, pornind de la cazul concret (care nu va fi redat cu toate elementele și detaliile, ci doar cele generale, utile pentru toți transportatorii) și ducând discuția spre o abordare cât mai practică, pentru a putea contribui cu toții la un mediu mai bun de efectuare a transportului rutier intern de marfă.
Concret, transportatorul a fost surprins de abordarea unui agent constatator cu atribuții în transportul rutier. În timp ce un mijloc de transport de 3,5 tone efectua transport rutier de marfă în trafic intern, a fost oprit în trafic pentru control. După verificarea actelor solicitate (acte șofer – CI, permis, acte mașină – talon, licențe și acte privind marfa – CMR, comandă/contract de transport, factură, aviz însoțire etc.) agentul constatator l-a informat pe șofer că va întocmi un proces-verbal de contravenție pentru că societatea de transport nu deține autorizație de transport în regim de „taxi”.
Șoferul a fost lăsat să-și continue cursa, fără să i se înmâneze un proces-verbal de constatare și sancționare sau vreun alt înscris.
A considerat că a fost doar o glumă și nu a dat importanță evenimentului. Însă, la câteva zile după acest incident, la sediul transportatorului a sosit, în plic, un proces-verbal, care era finalitatea controlului în discuție.
Sancțiunea, cu mai multe zerouri, care nu poate fi neglijată, era exact pentru ceea ce spusese agentul constatator: lipsă autorizație taxi.
Ceea ce este important de reținut este că transportul în discuție nu avea nicio legătură cu un transport în regim de taxi. Faptul că a existat un conducător auto, un mijloc de transport și o marfă transportată nu încadrează transportul în cauză, în mod automat, în transport în regim de taxi.
Din punct de vedere al reglementărilor legale privind activitatea de transport în regim de taxi – asupra cărei nu insistăm în acest material – cadrul legal general este cel prevăzut în Legea 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere și Legea 92/2007 legea serviciilor publice de transport persoane în unitățile administrativ-teritoriale.
Diferențe între taxi și transport cu dube de 3,5 t
Din aceste prevederi legale, extragem doar câteva elemente care fac diferența între transportul în regim de taxi și transportul de marfă efectuat cu mijloace de transport de 3,5 tone.
Astfel:
- Serviciile de transport în regim de taxi sunt servicii de utilitate publică, care se organizează de către autoritățile administrației publice locale, pe raza administrativ-teritorială respectivă, se desfășoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităților administrației publice locale și se efectuează numai de către transportatori autorizați de către autoritatea de autorizare, sunt realizate contra cost, pe bază de bon client.
- În cazul nostru, transportul de marfă a fost între două localități aflate la o distanță considerabilă, prin mai multe județe, transport efectuat pe bază de comandă/contract de transport, între doi agenți economici, cu emitere de factură și plată prin bancă.
Ce este de făcut?
Ce putem face într-o astfel de situație, în care sunt – cel puțin aparent – încălcate drepturile noastre, prin prisma reglementărilor interne?
În primul rând, să contestăm procesul-verbal prin care am fost sancționați. În cazul concret, procesul-verbal a fost contestat la instanța competentă, urmând ca, în cadrul dezbaterilor, să fie discutate toate argumentele de fapt și de drept, iar, în baza probelor administrate, să se poată dispune anularea lui. În ceea ce privește acțiunea agentului constatator, pot fi avute în vedere mai multe acțiuni. Consider că este absolut necesar ca activitatea acestuia să fie adusă la cunoștința instituției din care acesta face parte, pentru ca aceasta să verifice dacă au fost respectate actele normative aplicabile și normele interne.
Timpul consumat pentru a formula și transmite o astfel de informare (reclamație) către autoritatea publică din care face parte agentul constatator este justificat de faptul că, ulterior, vom putea avea mai puține erori în controalele pe care autoritățile le efectuează (deci mai puține procese-verbale de contestat și susținut prin instanțele de judecată) și mai mult timp pentru a putea face transport.
avocat George IACOB-ANCA
george@iacob-anca.ro
SCA IACOB-ANCA&ASOCIAȚII
