Cum ne protejăm? Sunt 3 etape diferite: prevenția, cercetarea și sancționarea și măsurile ulterioare. Dar să intrăm în detalii…
Furtul. Activitatea umană de a ne însuși bunul altuia este veche. Ne-a însoțit toata viața, din cele mai vechi timpuri. Dacă, în trecut, omul fura, în primul rând, pentru a supraviețui, în prezent, cauzele furtului s-au diversificat.
Societatea a evoluat, însă problema denumită furt a continuat să existe. Cred că societatea este cea care trebuie să se ocupe de această activitate antisocială. Nu este suficient doar să aplice sancțiuni ulterior, când fapta antisocială s-a produs.
Contrabanda. Această infracțiune are aproape același înțeles în legislația majorității țărilor europene și constă în sustragerea de la plata taxelor vamale a unor mărfuri prin trecerea lor dintr-o țară în alta.
Baza legală
Pentru infracțiunea de furt, există prevederi în Codul penal, respectiv: art. 228 (furtul simplu), art. 229 (furtul calificat) și art. 230 (furtul în scop de folosință).
Redau mai jos prevederile care sunt incidente în domeniul transporturilor și expedițiilor de mărfuri:
„Art. 228 Furtul: (1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Fapta constituie furt și dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar, în momentul săvârșirii, acel bun se găsea în posesia sau detenția legitimă a altei persoane. (3) Se consideră bunuri mobile și înscrisurile, energia electrică, precum și orice alt fel de energie care are valoare economică.”
Art. 229 Furtul calificat: (1) Furtul săvârșit în următoarele împrejurări: (…) b) în timpul nopții; c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită; d) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase; e) prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Dacă furtul a fost săvârșit în următoarele împrejurări: a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural; b) prin violare de (…) sediu profesional; c) de o persoană având asupra sa o armă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 230 Furtul în scop de folosință: (1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârșit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, (…).”
Pentru infracțiunea de contrabandă avem prevederi exprese în Codul vamal respectiv art. 270-273.
Redau mai jos prevederile care sunt incidente în domeniul transporturilor și expedițiilor de mărfuri:
„Art. 270 – (1) Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi. (2) Constituie, de asemenea, infracțiune de contrabandă și se pedepsește potrivit alin. (1): a) introducerea în/sau scoaterea din țară, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă sunt depășite limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în cazul produselor accizabile supuse marcării, sau dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 de lei, în cazul produselor accizabile nesupuse marcării, și mai mare de 40.000 de lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; b) introducerea în/sau scoaterea din țară, de două sau mai multe ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă prin fiecare introducere sau scoatere din țară nu sunt depășite limitele cantitative sau valorice prevăzute la lit. a), însă cumulat, sunt depășite aceste limite; c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal. (3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, dacă sunt depășite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a).
Art. 271 – (1) Introducerea în sau scoaterea din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozibile, precursori de explozivi restricționați, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracțiunea de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare. (…) (3) Prin derogare de la dispozițiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, în cazul infracțiunilor prevăzute în prezentul articol, suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 500 lei și 25.000 lei.
Art. 272 – Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantități de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă constituie infracțiunea de folosire de acte nereale și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 273 – Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infracțiunea de folosire de acte falsificate și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.”
Comentarii. Soluții
Cum ne protejăm? Sunt 3 etape diferite: prevenția, cercetarea și sancționarea și măsurile ulterioare.
Prima etapă, cea a prevenției, este și cea mai importantă. În această etapă trebuie să verificăm să nu se producă una dintre faptele incriminate menționate mai sus. Verificarea partenerului de transport este esențială, fie că este transportator, casă de expediții sau client.
Ce trebuie să fac dacă sunt transportator?
La momentul preluării mărfurilor, trebuie să verific că acestea corespund cu documentele primite de la expeditor. Să verific cantitatea, numărul, greutatea etc., precum și modul de ambalare.
Dacă marfa este deja paletizată și înfoliată și nu se poate controla conținutul, trebuie să menționez acest fapt pe formularul CMR primit la încărcare.
Este absolut necesar să se facă această mențiune în scris, pentru că marfa poate nu este cea din contractul/comanda de transport (furt), sau este și altă marfă (contrabandă).
Lipsa rezervelor transportatorului poate fi element de atragere a răspunderii acestuia. Răspunde nu doar conducătorul auto, ci și societatea, care poate primi sancțiunea penală a unor zile-amendă, care constă în plata unei sume de bani, deloc de neglijat.
În plus, există și sancțiunea sechestrării mijlocului de transport și amenzi consistente, care pot duce societatea la faliment. La încărcare, se pot face poze în cele mai multe situații, poze care pot fi utile ulterior.
Alte mențiuni ce pot fi făcute:
- marfa nu a fost încărcată de transportator, ci de expeditor
- nu am fost lăsat să particip la încărcare
- nu am fost lăsat să verific modul de așezare sau de fixare a mărfii
- am solicitat să se aplice sigiliu/să aplic eu sigiliu pe mijlocul de transport etc.
La momentul descărcării, se verifică și se consemnează asemănător: starea sigiliilor, dacă au fost puse, starea mărfii și se fac poze. Dacă, la descărcare, cel care primește marfa nu face rezerve, se consideră că marfa este cea din documentele de transport.
Ce trebuie să fac dacă sunt casă de expediții?
Spre deosebire de transportator, care are o relație juridică doar cu expeditorul sau cel care solicită serviciul de transport, o casă de expediții are legături juridice atât cu transportatorul, cât și cu clientul său, căruia i-a oferit soluția de transport.
Acum, lucrurile se complică puțin.
Casa de expediții trebuie să fie vigilentă, atât în ceea ce înseamnă demersurile transportatorului, cât și cele ale clientului (și chiar a destinatarului final al mărfii).
Astfel, casa de expediții trebuie – în esență – să dea instrucțiuni clare și precise transportatorului cu privire la verificarea mărfurilor la încărcare/descărcare și ca acesta să facă rezervele corespunzătoare (am menționat mai sus). Expeditorul nu trebuie să-i dea instrucțiunile care sunt prevăzute în legi. Este util, însă, să-i reamintească transportatorului aceste obligații legale.
De exemplu, depășirea greutății pe axe nu este răspunderea casei de expediții, ci a transportatorului, el este cel sancționat. Casa de expediții trebuie și poate să ajute transportatorul să nu încalce limitele legale. Însă casa de expediții nu este la locul de încărcare și nici la cel de descărcare, ea are informațiile de la clientul său.
Dacă clientul furnizează altă marfă decât cea din contract, pot să apară conflicte. În foarte puține cazuri casa de expediții poate verifica marfa.
Verificarea mărfii se face, astfel, prin intermediul transportatorului, atât la încărcare, cât și la descărcare. De aici, importanța instrucțiunilor pe care o casă de expediții trebuie să le dea transportatorului. Instrucțiunile care sunt prevăzute în legislație trebuie reamintite, iar cele suplimentare trebuie spuse clar. Și trebuie scrise în contract/comanda de transport. Situația este similară și la locul de descărcare. Casa de expediții lucrează tot prin intermediul transportatorului. În plus, casa de expediții trebuie sa păstreze, constant, legătura cu clientul său, pe tot parcursul deplasării mărfii. Orice neconcordanță trebuie clarificată.
Cercetarea și sancțiunile…
Etapa a doua, cea a cercetării și sancționării. În această etapă trebuie verificat de ce s-a ajuns în situația concretă și cine va suporta sancțiunile primite, precum și daunele. În baza documentelor existente, se va putea face o evaluare a cauzelor și consecințelor. Toți cei implicați pot contribui la finalizarea verificării și la soluționarea situației. În majoritatea cazurilor, situația litigioasă se finalizează aici. Sunt, însă, și situații în care se apelează la instanța de judecată.
Etapa a treia este cea în care se trece la căutarea și găsirea unor soluții pentru viitor. Se schimbă practica internă, se fac noi fișe de post, noi proceduri etc. Se valorifică pozitiv efectele negative ale situației negative ce a trecut.
Soluția finală
Soluția finală este simplă: pornind de la prevederile legale, se poate stabili cine poartă răspunderea pentru apariția unei situații ce poate atrage răspunderea civilă, contravențională, fiscală și chiar penală. Apoi trebuie ținut cont și de prevederile contractului/comenzii de transport, ale convenției CMR, atunci când aceasta este incidentă. Anumite răspunderi pot fi „transferate” în baza unor clauze contractuale clare, altele nu. Anumite despăgubiri pot fi transferate către societățile de asigurări, altele nu.
Deci, atenție la neatenție!
George IACOB-ANCA
avocat
IACOB-ANCA & ASOCIAȚII
george@iacob-anca.ro
