Anunţarea ultimelor taxe cu impact direct asupra costurilor înregistrate de către operatorii de transport a stârnit indignarea întregului sector. Un protest naţional este în curs de organizare, fiind programat pentru începutul lunii decembrie. Va avea loc acest protest? Sau poate autorităţile vor găsi din nou argumente şi promisiuni suficiente pentru a-şi asigura liniştea? Sau poate chiar transportatorii sunt cei care îşi doresc ca un eventual protest să nu se materializeze şi preferă mai bine să fie minţiţi frumos? Sunt persoane care consideră că, la ora actuală, avem cel mai slab Guvern de după 1989. Însă transportul nu are culoare politică şi este normal să fie aşa. Ne aşteptam însă ca, măcar atunci când este susţinut de o majoritate de peste 70%, un Guvern să ia măsuri reale de stimulare a creşterii economice. Nu cred că mărirea taxelor este marea problemă, ci momentul şi modul în care se face acest lucru. O nouă taxă în carburanţi destinată investiţiilor în infrastructură – cine mai poate crede aşa ceva după atâtea alte „iniţiative“ similare, ce au fost puse în practică în trecut…? Lumea a plătit fără a putea urmări destinaţia finală a banilor. Corelarea nivelului accizelor cu inflaţia, doar pentru că astfel, anul viitor, se pot percepe accize mai mari este un alt motiv de supărare pentru cei care se aşteptau ca, dimpotrivă, în 2014, să avem accize mai mici. Este de prisos să comentăm efectul acestor măsuri – în mod evident vor duce la o creştere a numărului de firme ce intră în insolvenţă. Sigur, ca de fiecare dată, transportatorii vor încerca să plaseze costurile suplimentare în tarife, însă experienţa a demonstrat că acest lucru nu se poate face în întregime. În plus, luând în considerare timpul necesar renegocierilor de tarife, precum şi termenele de plată, în general mari, noile taxe vor avea ca prim efect o presiune suplimentară consistentă asupra cash-flow-ului firmelor de transport. Adică exact acolo unde se înregistrează cele mai multe probleme, chiar şi pentru firmele aflate pe profit din punct de vedere contabil. Iar dacă ne gândim la lipsa de reacţie a autorităţilor în faţa solicitărilor patronatelor, la minuta semnată cu Ministerul Transporturilor în primăvară, de care s-a ales praful, noile taxe reprezintă gaz turnat pe foc. Fără îndoială, acesta este momentul propice pentru proteste! Momentul acţiunii… În cadrul mişcării patronale, ca şi în cadrul unei companii, ar trebui să existe două componente distincte, care se succed şi uneori se întrepătrund: acţiunea şi analiza. Am văzut în ultima vreme multă acţiune, însă prea puţină analiză, şi poate acesta este unul dintre motivele pentru care eficienţa este la un nivel redus. Prea puţine dintre solicitările asociaţiilor patronale ajung să se materializeze. Cred că protestul este necesar, poate chiar obligatoriu… nu pentru a stopa taxele nou introduse (probabil că acest lucru nu mai este posibil, având în vedere situaţia macroeconomică a României), ci pentru a crea baza pentru relansarea unui dialog funcţional, pentru a stopa o eventuală şi probabilă avalanşă viitoare de măsuri înrobitoare pentru sectorul transporturi. Dar… după protest? Cum va fi urmărită implementarea măsurilor negociate cu autorităţile? Dacă analizăm lucrurile cu atenţie, vedem că nu organizarea protestului reprezintă cea mai mare dificultate.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
