Sindromul vitezei

Autocarul este cel mai sigur mijloc de transport. Statisticile arata ca este mai sigur chiar si decat avionul. Si este firesc sa fie asa – discutam de un vehicul mare si greu, cu o rezistenta importanta in caz de impact si care ofera un spatiu vital generos calatorilor; de asemenea, autocarul se deplaseaza cu viteza mai redusa fata de automobile; mai mult decat atat, in general autocarele sunt conduse de cei mai buni soferi profesionisti. Ce s-ar putea intampla intr-un autocar?… O tragedie a avut loc la sfarsitul lunii iunie. Un autocar romanesc s-a prabusit de pe un pod in Muntenegru. Am prezentat amanunte legate de acest accident in sectiunea dedicata transportului de pasageri a revistei, insa sunt doua aspecte asupra carora am dorit sa ma concentrez in cadrul acestui editorial. Primul este legat de rolul si responsabilitatea managerului si/sau patronului unei firme de transport pasageri. Accidente pot avea loc oricand pe sosele – aceasta este o realitate a transportului rutier. Este insa datoria, legala si morala, a conducerii unei companii de transport sa se asigure ca toate masurile au fost luate pentru a minimiza sansele producerii unui accident. Ar fi normal ca o firma de transport sa utilizeze soferi angajati, sa se asigure ca acestia efectueaza pregatirea periodica (in mod real) si eventual sa le puna la dispozitie cursuri suplimentare pentru imbunatatirea cunostintelor, sa se asigure ca sunt apti din punct de vedere medical, sa verifice respectarea timpilor de conducere si odihna, precum si respectarea vitezei legale pentru fiecare sector de drum in parte. Sunt aspecte de bun-simt, care, mai ales pentru o firma de transport calatori, sunt destul de usor de verificat. Din pacate, Romania s-a transformat intr-o fabrica de documente – milioane de hartii care asteapta sa intre intr-o imprimanta, fara a avea de multe ori, de prea multe ori, o acoperire din punct de vedere a realitatii. Lucrurile stau asa de rau ca numai printr-o „renastere“ a autoritatilor se mai poate spera la o imbunatatire vizibila, iar Ministerul Transporturilor este primul care ar trebui sa dea un semnal. Ar putea incepe, de exemplu, cu pregatirea profesionala si urmarirea corecta a timpilor de conducere si odihna. Din pacate, tocmai acest minister a devenit in ultima vreme mai tacut ca niciodata. Al doilea aspect pe care doresc sa il comentez este legat de viteza. Iar viteza excesiva este factorul prezent in aproape toate accidentele rutiere. Nu stiu cand si de ce au scapat lucrurile de sub control, dar pe drumurile din Romania agresivitatea si viteza excesiva sunt omniprezente, iar vehiculele comerciale nu fac exceptie. Aproape nimeni nu mai respecta viteza legala, iar un sofer bun a devenit sinonim cu un sofer care conduce repede. Va propun tuturor un experiment – o singura zi conduceti respectand viteza legala. Veti vedea ca este aproape imposibil. Traficul general te impinge de la spate si daca incerci sa rezisti… vei experimenta agresivitatea. Si nu trebuie sa lupti doar cu ceilalti, ci si cu tine insuti. Imi este greu sa cred ca magnitudinea la care a ajuns aceasta problema poate fi rezolvata cu radare ascunse si permise suspendate pentru cei care merg cu 200 de km/h. Ma intreb cate amenzi sunt date pentru depasirea vitezei legale cu 10, 20 sau 30 de km/h? Si, mai ales, ma intreb cate sanctiuni se dau in Romania pentru agresivitate in trafic?

Radu BORCESCU

radu.borcescu@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.