Emil Țurcanu s-a întors în România, după 12 ani în care a lucrat ca șofer în Canada. În acest episod, vom discuta despre camioanele americane, legislația din transporturi și cum este să fii șofer în America.
„Timpii de conducere se înregistrează, în America… pe hârtie. În Canada, ai voie să conduci 13 ore pe zi, iar în SUA 11 ore pe zi. Deocamdată, este permis să înregistrezi timpii pe un jurnal scris, unde se consemnează fiecare schimbare a statusului pe patru rubrici – somn, timp liber (off-duty), condus și on-duty (altă muncă decât condusul – inspecție camion, încărcare/descărcare…).
Este enorm să conduci 13 ore. Pe o cursă lungă, în afară de condus, nu poți face altceva decât somn, mâncat și mers la toaletă. De altfel, nici nu ai ce face altceva, mai ales pe un parcurs atât de pustiu. În zonele mai izolate, dai de câte o parcare la 200 de km, în celelalte zone, la fiecare 50 km.
Sunt și acolo cazuri în care timpii nu se respectă și, de aceea, din 2018 va deveni obligatorie utilizarea unui tahograf electronic. Astăzi, foile din carnet «mai zboară», pentru a ieși bine la control. Sigur, acest jurnal trebuie să corespundă cu taxele plătite și cu alimentările. Dar oamenii sunt inventivi peste tot în lume.
Chiar respectând timpii de odihnă, 16.000 km parcurși pe lună reprezintă o medie. Eu am avut luni în care am făcut și 24.000 km.
Tot mai mulți imigranți
Există o tendință ca tot mai mulți șoferi să fie imigranți, în detrimentul celor născuți în America. Oricum, condițiile de salarizare sunt aceleași pentru toată lumea. Există și acolo stereotipuri rasiale. În general, sunt priviți mai rău șoferii din Asia. În Canada, sunt foarte mulți indieni și pakistanezi și aceștia acceptă să meargă cu camioane mai vechi, mai neîngrijite și au tendința să lucreze mult și pe bani puțini, ceea ce nu are cum să convină celorlalți. Dar discutăm de un stereotip și nu neapărat de un adevăr general valabil.
La nivel de societate, imaginea șoferilor nu este una foarte bună, fiind, parcă, desprinsă din filme – pălărie de cowboy, burtă mare, tatuaje și nespălat. Bineînțeles că nu este așa.
Penuria de șoferi a făcut să se încerce aducerea de șoferi tineri și a femeilor, iar modul de lucru cu șoferii este în plină schimbare.
Introducerea tahografelor va determina, de asemenea, ieșirea din domeniu a multor șoferi bătrâni.
Aceleași probleme și peste ocean
Transportatorii din America au aproximativ aceleași probleme ca și în Europa – criza șoferilor, legislația schimbătoare, normele de poluare…
De exemplu, în SUA, a apărut, în 2008, o nouă normă de poluare, dar numai California a impus-o; din 2010, nu se mai poate lucra, în acest stat, cu motoare cu norme de poluare mai vechi de 2008, în rest, s-a impus doar ca normă de producție. Astfel, brusc, toți transportatorii au fost nevoiți să cumpere camioane relativ noi. Însă acele camioane au avut numeroase probleme legate de motor, ceea ce a dus, în final, la falimentul a numeroase companii – camioanele erau mai proaste la consum și la fiabilitate…
Nu poți depăși masa maximă
Sunt reguli foarte stricte și sunt foarte multe cântare peste tot în SUA și Canada. Practic, când treci dintr-un stat în altul sau dintr-o provincie în alta, este, de obicei, cântar și, de asemenea, în jurul marilor orașe sunt cântare plasate strategic. În plus, poți fi oprit oricând de echipaje de la ministerul transporturilor, care au cântare mobile.
Masa maximă admisă este mai mare în Canada, însă depinde și de suspensia camionului (pneumatică sau arcuri). Fiecare stat își stabilește propriile limite.
În SUA, pe combinația normală de 5 axe este de 38 t, iar combinațiile lungi nu sunt admise peste tot. Pe Canada, se poate merge cu până la aproximativ 65 t.
Eu am condus și combinația normală de 5 axe (3 pe tractor și 2 pe semiremorcă) și, de asemenea, combinația bi-train, cu 2 trailere. În conducere normală, tracțiunea este pe o singură axă, însă poate fi cuplată și a doua, la nevoie. Devine, astfel, un 6×4. De asemenea, la unele camioane, pot fi blocate diferențialele.
Accent pe inspecția camionului
Înainte de orice plecare în cursă, este obligatorie inspecția camionului, de la 15 la 30 de minute. Se pune un puternic accent pe această inspecție și toți șoferii o realizează, deoarece este foarte importantă pentru siguranță. Se verifică cauciucurile, frânele și toate elementele importante pentru siguranță…
De asemenea, la obținerea permisului, trebuie să arăți că știi să verifici camionul, inclusiv frânele pneumatice. Cursul pentru frânele pneumatice este obligatoriu pentru obținerea permisului.
Dacă ești oprit pentru control și ai o frână care nu este ajustată corect sau o anvelopă defectă, amenda merge către companie, dar apare în istoricul profesional al șoferului. Cresc, astfel, asigurările, iar compania te poate penaliza și, chiar, concedia, la prea multe amenzi, și poți ajunge să nu mai fii angajat de nicio companie.
Mult de muncă
Viața de șofer este grea în America, pentru că este mult de muncă. Parcările de camioane au, în general, stații de alimentare și restaurante. Totuși, dacă mănânci doar la restaurant, nu mai faci bani… Fiecare camion este dotat cu frigider (dacă nu are din fabricație, șoferii își instalează unul) și șoferii au mâncare la ei. Condițiile de dormit sunt bune, existând cabine mai mari. Cabinele au în jur de doi metri lungime și este, astfel, loc suficient pentru pat și dulapuri, măsuță… Camioanele sunt mai lungi în America. Trailerele utilizate cel mai des au 17,5 m lungime. Lungimea totală a ansamblului ajunge la aproximativ 23 m, pe o combinație normală.
Trailerul din SUA și Canada are o lungime aproximativ egală cu întregul ansamblu utilizat în Europa.
Între șoferi, exista, în trecut, un fel de camaraderie, dar, acum, fiecare își vede de treaba lui. Sigur, astăzi toată lumea are Internet. La fiecare parcare există wi-fi și poți să îl plătești direct, sau poți merge pe abonamente. Sunt trei mari companii dețin 95% din parcările de camioane din SUA și Canada.
Motorină nu se fură, mai ales că este mult mai ieftină decât în Europa, chiar dacă s-a scumpit și acolo destul de mult. Oricum, nu riscă nimeni să își piardă slujba.
În plus, firmele încurajează reducerea consumului și se fac training-uri cu șoferii. Sunt companii care premiază șoferii pentru consumul redus de carburant.
Consumul mediu este mai ridicat decât în Europa, dar și din cauza faptului că, în America, vehiculele nu sunt atât de aerodinamice. Totuși, camioanele noi, moderne, au făcut pași importanți în această direcție.
Salt tehnologic pentru camioanele americane
Astăzi, tot mai multe camioane în America au cutii de viteze automate, și asta și pentru faptul că au început să aibă consumuri de carburant mai bune decât cele manuale. De asemenea, astfel pot fi atrași șoferi cu mai puțină experiență.
Consumul este calculat în mile/galon. Acum 10 ani, un consum bun era de 6 mile/galon. Astăzi sunt constructori care se laudă că produc camioane care obțin 10 mile/galon.
Schimbarea este evidentă. Chiar și la camioanele mai ieftine, se observă o creștere importantă a calității materialelor folosite.
Cele mai mari vânzări le are Freightliner, parte a grupului Daimler. Și la acest brand, saltul calitativ este imens. Până în 2008, bătea vântul prin camioanele făcute de ei. Dacă discuta cineva lângă camionul tău, cu voce normală, te trezea – auzeai tot.
În 2008 a apărut modelul Cascadia. Este atât de bine izolat, încât ușa trebuie trântită cu forță dacă vrei să o închizi (presiunea aerului). Chiar este bine să deschizi puțin geamul, pentru a putea închide corect ușa. Schimbarea este de la cer la pământ.
Înapoi în țară
Vreau să mă întorc definitiv în România. Dacă ai ambiție și muncești, și ai aceeași etică în muncă, reușești în orice țară. Este adevărat că, în România, câștigi mai puțin, dar și cheltuielile sunt mai mari în Canada. Până la urmă, ajungi să trăiești la același nivel.
Încerc să fac altceva. Vreau să mă implic în zona de consultanță pentru firmele de transport din România, pentru partea de inspecție a camionului și a frânelor pneumatice.
Sunt aspecte pe care se pune puțin accent în Europa, dar pot avea un impact important, din punct de vedere al siguranței.
Practic, asigur un import de know-how din America în România.
Sunt aspecte foarte utile, atât pentru șofer, cât și pentru compania de transport. Întotdeauna este bine să ai șoferi bine pregătiți din punct de vedere tehnic, să știe ce înseamnă atunci când se aprinde un bec pe bord.
După parcurgerea cursului pe care l-am gândit, șoferii din România vor avea la îndemână o metodă clară prin care vor ști că pot pleca la drum în siguranță.”
„Șoferul are mai multă responsabilitate în America decât în Europa, chiar dacă, în America, a existat o relaxare, până acum, pe partea de timpi de condus.”
„Cred într-un șofer pregătit. Acesta este principalul lucru care m-a ținut în siguranță, pe cele 2,5 milioane de kilometri parcurși cu camioanele americane.”
„Până în 2008, în Canada, nici nu exista limitare de viteză. Pe drum drept, am mers și cu 150 km/h.”
Camioanele americane
În America, dacă achiziționezi un camion pentru plăcerea condusului, alegi, de obicei, un model clasic. Axa față este împinsă în față, capota se ridică în întregime, cu tot cu aripi, și mecanicii au, astfel, un acces foarte bun la motor; de aceea, costurile în service cu manopera la acest model sunt mai reduse. Greutatea motorului fiind în spatele punții din față, autovehiculul stă foarte bine pe șosea, mai ales dacă ampatamentul este mărit.
Principala caracteristică a unui astfel de camion este suspensia foarte bună și, de aceea, este atât de iubit în America. Sunt mai mulți constructori care realizează asemenea modele – Peterbilt 379, Kenworth W900 (considerat de mulți cel mai bun camion), Freightliner Classic, WesternStar 4900…
Asemenea camioane sunt căutate de către proprietarii care conduc și, câteodată, sunt achiziționate și de companiile mari, pentru a fi date celor mai buni șoferi, ca un fel de recompensă. Stau foarte bine pe șosea, fiind apreciate de către șoferi, chiar dacă sunt mai dificile la mersul cu spatele, din cauza ampatamentului mărit, și au o vizibilitate mai redusă (capota este foarte mare).
O altă caracteristică a acestor camioane este faptul că, în partea din față, cabina este îngustată și, practic, șoferul stă chiar în mijlocul camionului. Astfel, pe drum, șoferul stă chiar în dreptul mijlocului benzii și nu în partea stângă, cum se întâmplă la un camion obișnuit. Acest amplasament permite și ajustarea scaunului foarte mult în spate, deoarece nu are ce să te împiedice (dulapul este în lateral).
Din păcate, acest gen de camioane o să dispară, deoarece nu sunt foarte bune la consum. Au aerodinamicitatea unei cărămizi.
La ora actuală, se are în vedere consumul și se caută cuplu motor mare. Dacă știi zona unde vei merge, poți configura camionul cu precizie. Dacă zona de exploatare este foarte largă, trebuie să iei în considerare că, la un moment dat, s-ar putea să ai de urcat munți și atunci se folosesc motoare mai mari. Astăzi, motorul de 13 l este tot mai întâlnit, însă, înainte, 14 l și 15 l reprezentau alegerea normală. Oricum, în general, șoferii se plâng dacă conduc camioane cu mai puțin de 400 CP. Cele mai populare motoare au între 450 și 500 CP.
Emil Țurcanu
turcanu.emil77@gmail.com
