Sindromul de apnee, care se manifestă prin pauze respiratorii în timpul somnului, a intrat în atenţia autorităţilor europene, după ce s-a ajuns la concluzia că poate genera oboseală cronică, afectând semnificativ capacitatea de a conduce maşina.
Ioana Dinu, medic specialist pneumolog, având competenţă în somnologie, a explicat, cu ocazia conferinţei Ziua Cargo de la sfârşitul lunii martie, că sindromul de apnee a fost prins într-o directivă europeană, publicată în 2014 şi preluată în 2015 de legislaţia românească. Concret, este vorba despre Directiva 2014/85/UE a Comisiei Europene (01/07/2014) de modificare a directivei 2006/126/CE a Parlamentului European privind permisele de conducere (publicată în Jurnalul oficial al UE, seria L, nr. 194 din 02/07/2014).
Aceasta a fost preluată în legislaţia românescă prin Ordinul 1.255/2015 pentru modificarea şi completarea Normelor minime privind aptitudinile fizice şi mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul, aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății 1.162/2010, în vigoare de la 20 octombrie 2015.
Potrivit reglementărilor în vigoare, candidaţii sau conducătorii auto pentru care există suspiciunea de sindrom de apnee în somn moderat/sever trebuie să se supună unei consultaţii medicale pentru obţinerea unui aviz autorizat, înainte de eliberarea/înnoirea permisului de conducere. În cazul în care afecţiunea este certificată, permisele de conducere vor putea fi eliberate dacă dovedesc că îşi controlează afecţiunea în mod corespunzător, că respectă un tratament adecvat şi prezintă îmbunătăţiri în ceea ce priveşte somnolenţa (dacă este cazul, fapt confirmat de un aviz medical autorizat).
În plus, şoferii care prezintă un sindrom de apnee în somn, moderat sau sever, şi care urmează un tratament vor face obiectul unei examinări medicale periodice, care să nu depăşească 3 ani pentru conducatorii auto din grupa I şi un an pentru conducatorii auto din grupa II (şoferi profesinişti), pentru a se stabili măsura în care respectă tratamentul, necesitatea de a-l continua şi menţinerea unei vigilenţe adecvate.
Cum se manifestă SASO
Dar ce reprezintă, de fapt, apneea?
„Conform definiţiei, apneea este o pauză respiratorie cu durată mai mare de 10 secunde, însoţită de desaturare (reducerea concentraţiei de oxigen din sânge) şi microtrezire. Sindromul de apnee în somn (SASO) este reprezentat de pauzele respiratorii nocturne şi consecinţele clinice ale acestora (simptomele) şi fiziopatologice (efectele asupra organismului). Cuantificarea severităţii bolii se face prin intermediul indexului de apnei hipopnei (IAH)”, a explicat Ioana Dinu. Legea stipulează că, pentru un index de 15-29/oră, SASO este moderat, devenind sever pentru un index mai mare de 30/oră. Ambele sunt asociate cu somnolenţă diurnă excesivă.
Diagnosticul se realizează pe baza completării unor chestionare de somnolenţă (Epworth, GASP, Aplicația HelpSnoring), prin poligrafie ventilatorie nocturnă, precum şi prin polisomnografie.
„Riscul de apariţie a bolii creşte direct proporţional cu greutatea corporală, aspectul fizic sugestiv pentru această boală fiind acela al unui bărbat obez, cu gâtul scurt şi gros, barbia mică, somnolent şi adesea fumător”, a precizat Ioana Dinu, subliniind că simptomele nocture alterează calitatea somnului. Astfel, se intensifică sforăitul, iar pauzele respiratorii din timpul somnului pot fi urmate de trezire bruscă din somn şi pot fi însoţite de senzaţie de „sufocare” sau coşmaruri. Somnul este neodihnitor, apar urinări frecvente şi există o senzaţie de uscăciune a gurii. În acest context, apar şi simptome diurne. „Apare somnolenţa diurnă şi se poate adormi la volan. La pacienţii cu SASO, frecvenţa acidentelor rutiere este de 2-3 ori mai mare”, a subliniat medicul pneumolog, adăugând că se manifestă un sindrom de oboseală cronică, scade performanţa profesională şi apar modificări de comportanent, accentuându-se iratibilitatea.
Tratamentul se realizează pe baza unui aparat – CPAP („continuous positive airway pressure”), care contracarează presiunea negativă inspiratorie şi mentine lumenul faringian deschis, ducând la dispariţia apneilor. „Intefaţa” aparat – pacient este reprezentată de o mască. Aparatul trebuie folosit în fiecare noapte, pe toată perioada somnului, şi nu vindecă boala. Doar o corectează.
„Există, însă, o serie de necunoscute privind cadrul legislativ. Nu s-au publicat norme de aplicare a ordinului de ministru, nu există chestionare standardizate pentru definirea somnolenţei diurne excesive şi nu s-a stabilit cine decide dacă există sau nu suspiciune de SASO. În plus, nu se ştie cine va efectua consultația inițială”, a concluzionat Ioana Dinu.
„În prezent, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează tratamentul pentru sindromul de apnee în somn.”
Meda BORCESCU
meda.borcescu@ziuacargo.ro
