În ultimii ani, transportul, întru tot ansamblul său, a avut de-a face cu provocări tot mai mari. Și aici nu discut doar despre tendințele de pe plan european, unde ne confruntăm cu Pachetul Mobilitate, criza de șoferi profesioniști sau inflațiile ridicate, ci și pe plan global, unde se caută rute alternative din China pentru a aduce mărfurile în Europa pe o alternativă a căii Trans-Siberiene și Trans-Manciuriene, prin explorarea altor țări din Asia Centrala.
Totodată criza din Canalul Suez, unde datorita conflictului din Israel, cargoboturile sunt amenințate în permanență și forțate să aleagă rute ocolitoare, ce presupun mii de kilometri suplimentari și săptămâni de întârzieri.
Dar să revenim la piața europeană…
Ca pe niciun alt continent, piața transporturilor este pusă sub o presiune fantastică.
Avem de-a face cu un război, unde transportatorii vecini Ucrainei protestează pentru ridicarea avantajelor de care beneficiază omologii lor ucraineni, în acest moment.
Comisia Europeana a lansat o bătălie împotriva poluării, iar statele, pentru a menține lupta cu încălzirea globală, au plusat considerabil în creșterile de taxe de drum. Țări precum Germania, Austria, Ungaria, Cehia și lista poate continua au ridicat presiunea pe transportul convențional, prin aceste majorări.
A doua jumătate a anului trecut a fost o luptă crâncenă pe volume. Nu a existat transportator care să nu fi fost afectat. Foarte mulți au intrat în faliment, iar alții, care nu au avut povara costurilor fixe (leasing, de exemplu), au tras camioanele la gard și au așteptat vremuri mai limpezi.
Pachetul Mobilitate. Cel puțin cei din vestul Europei efectuează controale tot mai severe și insistă cu încăpățânare pentru respectarea lui. Colegi de-ai mei de breaslă împărtășesc cu mine, de câte ori avem ocazia să ne întâlnim, aspecte legate de amenzile din Franța, Belgia și, mai nou, Germania și Ungaria. Poate finalul lui martie să vină cu niște vești mai bune, Curtea Europeana de Justiție având de prezentat un verdict în ceea ce privește întoarcerea acasă a camioanelor.
Și dacă astea nu au fost destule, avem și criza șoferilor profesioniști care, deși pare că situația, pentru moment, este mai bună, datorita unor falimente din piață și a orientării șoferilor acestor firme către alte companii, nu este decât o situație de moment. Noi perioade din acestea am mai trăit și vom mai avea și pe viitor. Am expus de nenumărate ori criza șoferilor profesioniști, încât nu cred ca este necesar sa mai revin.
Însă nu avem doar criză de șoferi, ci și de personal în depozite sau birouri, care să înțeleagă domeniul și să fie calificat în job-ul pe care îl face. Să nu uităm că industria transporturilor din România are un aport la PIB de aproximativ 6%.
Noi oportunități
Totuși, sunt și lucruri bune și oportunități noi. Observ și în Romania companii care, de câțiva ani, au ales soluția transportului intermodal, ca o alternativa sustenabila la modelul clasic. Și de ce nu ?! În Arad, avem terminal nou, în Oradea, este în construcție și câștigată licitația pentru managementul acestuia de către o companie cu capital românesc, în Aiud se întâmplă lucruri similare, iar la Constanța se investesc sume considerabile, pentru extindere și modernizare.
Congestia și poluarea de pe șoselele Europene trebuie rezolvată prin metode alternative, iar acestea există. Totodată, canalele de navigație în care nu s-au investit foarte mulți bani, în estul Europei, pot deveni, de asemenea, o alternativă pentru deplasarea bunurilor. Așa cum multe state din Asia investesc în dragări de canale interioare sau în căi ferate, cred că și pentru România poate să fie o șansă mare pentru dezvoltare.
Ce-am putea face ?!
Optimizare, optimizare, optimizare! Atenție la costurile operaționale!
Câți s-au gândit, în ultimul an, să-și optimizeze costurile, prin noi metode și abordări? Câți s-au gândit să investească în ceva care, pe termen mediu, să spunem, le va reduce costurile ?
Să fim creativi și să găsim noi soluții pentru afacerile noastre, care să fie într-o sincronizare cu ceea ce se cere pe piață. Nu putem spune că un anumit lucru nu merge, dacă noi, prin afacerea pe care o deținem, nu mai suntem conformi cu piața. Adaptabilitatea este o adevărată provocare pentru cei mai mulți dintre noi. Și mai știu că, dacă nu o facem, noi, toți aceștia care suntem rezistenți la schimbare, vom dispărea.
Noi nișe de transport, alternativele la transportul pe șosea și chiar explorarea de noi piețe din afara UE pot fi o soluție. Avem nevoie de curaj și de un plan bun!
Alexandru BORZA
manager flotă
borza.alex@gmail.com
