„Oricât de inconfortabil ne-ar fi să recunoaștem, 150 de miliarde de dolari (obținute din industria traficului) provin de la noi: simpli cetățeni, oameni de afaceri și guvernanți, care plătim pentru bunuri și servicii prestate de către victimele traficului. […] Traficul de persoane a infectat virtual fiecare colț al lanțului global al cererii: este în tehnologia pe care o folosim, în hainele pe care le purtăm, în mâncarea pe care o mâncăm.[…]Dar, pentru a-l înfrânge, trebuie să-i atacăm cauzele prime și cererea care îl întreține. Trebuie să ne oprim din a plăti pentru trafic – este atât de evident”.
Afirmațiile au fost făcute de Valiant Richey, reprezentantul special al OSCE și coordonator pentru combaterea traficului de persoane, care atrage, astfel, atenția asupra faptului că salvarea victimelor traficului de persoane depinde de fiecare dintre noi, întâi ca simpli oameni și apoi prin profesia pe care o practicăm (manager al unei companii de transport, șofer, polițist, profesor, hotelier, preot etc.). Astfel, rezumarea luptei împotriva traficului de persoane doar la paradigma legală (strict infracțională) și la actorii acesteia (autor, victimă, organe judiciare) nu este suficientă.
Până să ajungă în dimensiunea infracțională, elementele incipiente ale traficului de persoane pornesc din interiorul altor realități și dimensiuni sociale, de la nivelul comunităților, iar apoi evoluează în organisme ale criminalității organizate, alimentate cu banii clienților care plătesc exploatarea, abuzul, amenințarea, constrângerea, privarea de libertate a victimelor traficului de persoane.
Privind în ansamblu, „oferta” pentru traficul de persoane și exploatare va exista continuu. Întotdeauna vor fi decalaje sociale, economice, educaționale între statele lumii și, implicit, vor exista mereu persoane mai vulnerabile decât altele.
Mijloacele și metodele de reducere a „ofertei” nu vor fi eficiente fără implementarea unor acțiuni comune, susținute, de reducere și descurajare a „cererii”.
Condiția de vulnerabilitate, provenită din factori socio-economici, familiali și educaționali, expune persoanele în fața pericolelor traficului, însă nu le transformă automat în victime ale acestui fenomen infracțional.
Cererea reprezintă factorul care declanșează și conduce la amplificarea fenomenului de trafic de persoane, fiind reprezentată de consumatorii de servicii sexuale, angajatorii care caută forță de muncă ieftină sau neplătită. De asemenea, în cazul exploatării prin cerșetorie, există un segment al populației care încurajează, involuntar, acest fenomen din rațiuni emoționale sau culturale, oferind bani cerșetorilor. De cele mai multe ori, de sumele primite beneficiază traficanții din spatele celor exploatați, aceste câștiguri determinând tocmai continuarea acestei exploatări și menținerea victimelor în starea de dependență față de traficanți.
Este foarte important de menționat faptul că abuzurile și violențele exercitate de traficanți asupra victimelor nu reprezintă un SCOP în sine, ci un MIJLOC care înlesnește exploatarea.
Traficantul nu urmărește, în mod direct, agresarea fizică și psihică a victimei, nefiind motivat de „vulnerabilizarea” ei, ci de „generozitatea” clienților.
În cazul unei victime supuse la abuzuri și violențe cumplite, nu este suficient să întrebăm doar „DE CE?”, sau „CINE?”. Nu este suficient să știm cine este victima, pentru a o salva, și cine este traficantul, pentru a-l pedepsi. Extrem de important este să știm și cine este beneficiarul final, cel pentru care victima este recrutată și transportată, cel care girează înșelăciunea, frauda, violența și abuzul, întrucât acesta este cel care plătește pentru toate acestea.
Situații care definesc cererea
- Consumatorul/cumpărătorul de produse extrem de ieftine, care au un astfel de preț tocmai din cauza faptului că produsele sunt realizate de către persoane prost sau deloc plătite.
- Cetățenii care solicită și plătesc pentru servicii sexuale „oferite” de către victimele traficului de persoane, aduse acolo prin înșelare și menținute în trafic prin constrângere, de către rețelele de trafic de persoane.
- Angajatorii care primesc la muncă, prin intermediari, victime ale traficului de persoane, în vederea exploatării prin muncă, fără să se întrebe dacă le sunt respectate drepturile, aduse acolo prin înșelare și menținute în trafic prin mijloace abuzive.
- Persoana care investește în acțiuni la o anumită companie, o persoană bine-intenționată și motivată de câștiguri, dar care nu se asigură că respectiva companie nu exploatează prin muncă persoane din state mai puțin dezvoltate (de exemplu, cunoscutele situații de exploatare pe culturile de cafea).
Necunoașterea statutului furnizorului de servicii (de victimă a traficului de persoane) nu poate reprezenta un temei pentru exploatare. Fiecare cetățean trebuie să aibă responsabilitatea morală de a se informa cu privire la legitimitatea ofertei și prestatorului de servicii, iar, în cazul minorilor, un asemenea echivoc ar trebui să nici nu existe.
Marius Daniel BURCEA
comisar-șef de poliție
șef serviciu prevenire – ANITP
