Cum alegem asigurarea potrivită? Tariful este important, dar nu poate fi singurul criteriu! Colaborarea cu o societate de asigurări solvabilă influențează încrederea pe care clienții o acordă firmelor de transport? Despre implicațiile complexe pe care le au polițele de asigurare în activitatea de transport, am discutat cu Alin Dicu, managing partner Asko Assekuranz.
ZIUA CARGO: O asigurare corect întocmită înseamnă și o imagine pozitivă în fața clienților?
Alin Dicu: Contractele de asigurare, în primul rând, îl privesc pe asigurat. Sunt instrumente de protecție a propriei afaceri, fie că ne referim la asigurări de bunuri, sau răspunderi civile/contractuale, si toate au ca scop protecția financiară și conservarea patrimoniului. Modalitatea de selecție a acestor contracte ține de interesul asiguratului pentru propria protecție și stabilitate financiară. În situația particulară din transport, evident că beneficiarul mărfurilor sau partenerul contractant recunoaște apreciativ transportatorul asigurat la o companie cu bună reputație.
Indiferent dacă se caută un preț de transport competitiv, un contract de asigurare solid este întotdeauna un avantaj, în negocierea cu clientul. Nu de puține ori au fost refuzate încărcări pe seama unor polițe de asigurare insuficiente, sau emise de către companii cu imagine precară în piață.
Valoarea unei companii de transport poate fi afectată inclusiv din cauza utilizării unor polițe „cât mai ieftine”?
Aș evita să încadrăm în peiorativ absolut termentul de „ieftin”. El este potrivit în unele situații, însă este dovedit că are o incompatibilitate cu performanța și succesul pe termen lung.
Cine vrea să își asigure viitorul companiei, cel mai probabil, nu se va bloca strict în cel mai mic preț, ci, eventual, în identificarea celui mai bun preț.
Iar cel mai bun preț, de cele mai multe ori, nu este cel mai mic. Da, o expunere mare la risc, care nu este corect asigurată, poate atrage pierderi financiare colosale, în urma unor evenimente neasigurate, sau asigurate insuficient.
Sunt clienți de transport care au decis să nu mai lucreze cu transportatori asigurați la societăți nesolvabile?
„The carrier warrants that it has and will maintain, with an reputable insurance company, necessary and adequate insurances in respect of any liability that may be asserted against the carrier, its employees or sub-contractors.” (Transportatorul garantează că are și va menține, cu o companie de asigurări de renume, asigurări necesare și adecvate cu privire la orice răspundere care ar putea fi revendicată transportatorului, angajaților sau subcontractanților săi.)
Așa semnează și își asumă obligația contractuală foarte mulți transportatori în piața internațională. Dacă, acum 10 ani, aceste clauze se regăseau doar în industria „automotive” și „high value”, astăzi, în contractele cadru, aceste clauze se regăsesc tot mai des. Acest lucru presupune că beneficiarul avertizează despre necesitatea contractării unor polițe de asigurare ce pun sub protecția acoperirii răspunderile civile legale și contractuale care incumbă transportatorului și subcontractanților acestuia. Aceste clauze nu se referă doar la asigurarile CMR, ele au în vedere și asigurarea RCA, cât și GTPL (General Third Party Liability – Răspunderea Civilă Generală). Din acest motiv, este necesar ca un consultant specializat în managementul riscului în transporturi să fie consultat la fiecare semnare de contract, pentru a putea face analiza riscului și a propune transportatorului soluțiile de asigurare potrivite.
Prejudiciile provocate terților, la locul de încărcare/descărcare, fie prin poluare accidentală, daune materiale sau vătămări corporale, pot fi despăgubite prin polițele RCA și GTPL, în funcție de circumstanțele evenimentului și încadrarea în răspundere.
Părțile contractante au experimentat multe evenimente la locul unde transportatorul încarcă/descarcă, iar aceste situații nu s-au soluționat ușor pentru păgubit, fie pentru că nu exista o polița de răspundere civilă generală, fie pentru că evenimentul se încadra pe răspunderea auto (RCA), iar păgubitul nu își dorea sa recupereze singur prejudiciul de la asigurător (sau corespondentul acestuia), fiindu-i mult mai ușor să rețină prejudiciul din sumele pe care le datora transportatorului.
Din acest motiv, clientul transportatorului nu își dorește la sediul propriu un camion asigurat insuficient, iar apetitul de a lucra cu transportatori fara asigurare corespunzatoare, fie ca este vorba despre RCA, CMR sau General Liability a scazut foarte mult.
Operatorii de transport asigurați la o societate care dă faliment își asumă pierderile legate de încheierea unor noi polițe?
Depinde. Când propriul asigurător este în insolvență și datele indică un faliment iminent, situația devine dificilă. Este decizia fiecăruia dacă își asumă riscuri și continuă cu polițele existente, sau schimbă imediat, plasând riscul la o companie solvabilă, cu bună reputație.
Sunt mulți transportatori care au decis să renunțe la polițele existente, dar sunt și cazuri multe unde presiunea pe costuri și primele celorlalți asigurători, deloc atractive, au determinat managementul să își asume un risc și să continue, sperând să nu se întâmple vreo tragedie, sau pur si simplu bazându-se pe Fondul de Garantare.
Aici discutăm doar de RCA, pentru că, la CMR sau alte produse, rezilierea rapidă a venit ca o consecință firească, solicitarea venind de la clientul transportatorului. Mai sus, discutam despre obligația de a deține o poliță adecvată și corespunzatoare, emisă la o companie cu bună reputație, or, în cazul de față, nu de reputație vorbim, ci de insolvență și faliment. Așa că, în foarte multe situații, nu a fost o decizie proprie, ci mai mult o constrângere, pentru a putea lucra în continuare.
Situația în care o societate de asigurări ar propune tarife la RCA semnificativ mai mici decât restul pieței ar atrage (încă o dată) majoritatea pieței? Rezultatul ar putea fi întoarcerea, în doar câțiva ani, la o situație de criză asemănătoare cu cea de acum.
Este foarte important de analizat situația generală, cum și de ce s-a ajuns aici. În trecutul recent, am cunoscut două companii care au intrat în faliment, acum discutăm de o a treia companie și toate acestea într-un mediu economic deloc advers, ba dimpotrivă, într-un context favorabil. S-ar părea că suntem, în continuare, tributari celui mai mic preț, fără să vrem să înțelegem consecințele, cu toate acestea, văd o maturizare a pieței și îmi place să cred că viitorul în acest domeniu poate arăta mai bine, în special în favoarea clientului/asiguratului.
Prețul corect riscă să fie un termen abstract pentru mulți dintre noi, pentru că, atunci când nu facem diferența dintre serviciile și produsele achiziționate, evident că 1.000 de euro reprezintă mai mult decât 500 de euro, dar acest fapt nu înseamnă că acei 1.000 de euro sau cei 500 de euro reprezintă prețul corect.
Deși discuția poate fi aprofundată pe servicii și produse complexe, unde avem experiență și unde diferențele ne sunt la îndemână de punctat printr-o simplă analiză a riscului, cât și a produselor de asigurare oferite, pentru a identifica echilibrul între „ce dai și ce primești”, totuși propun să luăm un exemplu simplu și de rezonanță pentru toată industria, și anume piața RCA.
Putem spune cu certitudine că sunt companii care au plătit, anual, în ultimii 3 ani, peste 1.700 de euro/camion pentru a avea RCA la o companie în care au avut incredere.
În aceeași perioadă, foarte multe companii, deși nu aveau încredere, au decis să aleagă un asigurător unde plăteau 1.000 de euro/camion. La o flotă de 100 de camioane, diferența este de 70.000 de euro anual. Cel mai probabil, ambele variante consideră că au plătit prețul corect. Fie că au vrut să stea liniștiți și protejați, fie că au riscat, pentru diferența de 700 de euro/camion.
Astăzi, prima de asigurare cu greu poate fi negociată sub 2.500-3.000 de euro/camion, adică o creștere de peste 100%, și evident că acest lucru nu este deloc sănătos pentru planul de afaceri al unei companii.
Din păcate, pe lângă consecințele punctuale, apar și consecințe generale, care se traduc prin lipsa predictibilității, lipsa încrederii în asigurători, prime de asigurare în extreme…
Companiile care au plătit în trecut 1.700 de euro/camion, plătesc și astăzi prime la același nivel. Cine a ieșit în avantaj, până la urmă?
Mecanismul care permite emiterea polițelor RCA prin BAAR a venit ca o gură de oxigen pentru industria de transport, având în vedere răspunsul incorect al celorlalți asigurători care au crescut foarte mult primele de asigurare, însă nu poate fi o soluție pe termen lung.
Dacă ne dorim o piață matură, predictibilă și unde să existe respect pentru performanță, avem nevoie de consultanți profesioniști, care să ne ajute să înțelegem fenomenul dincolo de abstractul prețului. O relație corectă, pe termen lung, cu un asigurător/broker poate însemna prime competitive și predictibilitate.
Un business corect înseamnă stabilirea de standarde.
Eu cred că stabilirea de standarde este estențială, în primul rând, pentru identitatea propriei companii. În esență, standardul înseamnă un set de reguli și metode prin care se poate măsura valoarea adaugată și calitatea serviciilor oferite, dar să ne și protejeze, prin a evita luarea unor decizii dezavantajoase.
Prețul rămâne un criteriu important, însă nu poate deveni un standard, dacă vrem să performăm pe termen lung.
Ca de fiecare dată, indemnul și recomandarea sunt să vorbim mai des cu consultantul/brokerul de asigurare, să înțelegem riscurile și cum ne putem proteja mai bine compania și investițiile. Provocările din transport vor continua și ar fi bine să ne prindă cât mai corect și profesionist asigurați.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
