Transportul rutier ocazional de călători, care maschează de fapt un transport regulat, reprezintă o idee mai veche, care însă pare să se dezvolte tot mai mult în ultima vreme.
De ce ar vrea cineva să ocolească sistemul clasic – mult dezbătutul program de transport şi, mai ales, se poate dezvolta o afacere de transport regulat de călători la nivel naţional mergând pe un sistem separat faţă de cel oferit prin licenţa de traseu? Acestea sunt principalele două întrebări pe care oricine şi le pune atunci când este vorba despre ocolirea programului naţional de transport regulat. Pentru cei care sunt la curent cu realităţile pieţei, răspunsul onest la aceste întrebări demonstrează vulnerabilitatea actualei organizări. În primul rând, discutăm de un sistem aproape în totalitate închis, în care nu este loc pentru noii veniţi. Astfel, ocolirea sistemului clasic rămâne singura soluţie pentru un investitor nou – o capcană pe care autorităţile nu au sesizat-o sau nu au dorit să o ia în calcul, iar transportatorii au preferat să o ignore. Din păcate, în ciuda numeroaselor dezbateri care au avut loc în ultimii ani, sistemul actual de transport regulat de călători a devenit tot mai închis, chiar dacă, în general, s-a admis necesitatea unui sistem mai permisiv, care să ducă în final chiar la liberalizare. Faptele au infirmat declaraţiile. Pe de altă parte, închiderea tot mai accentuată a sistemului, în combinaţie cu criza economică, a făcut ca profitabilitatea curselor să scadă tot mai mult. Iar transportatorii au avut la dispoziţie un număr limitat de măsuri pentru reducerea costurilor, chiar dacă acest aspect a fost capital pentru toate companiile private în ultimii ani şi probabil va continua să fie. Afacerea de transport nu diferă prea mult de altele – identifici o nevoie şi apoi pui la punct metodele de a o satisface, bineînţeles într-un mod rentabil. Deţinătorul unei licenţe de traseu are câteva probleme importante pe care nu le poate surmonta – merge cu aceleaşi capacităţi de transport şi pe acelaşi program indiferent de fluctuaţiile pieţei. Şi cum ultimii ani au arătat o tot mai accentuată instabilitate în fluxurile de călători…
Cum funcţionează
Metoda prin care sistemul clasic al licenţelor de traseu poate fi ocolită, legal, este la îndemâna oricărui transportator. Este nevoie doar de introducerea unei etape suplimentare. Practic, o agenţie de turism preia comenzile călătorilor (vinde biletele), iar ulterior plasează o comandă către firma de transport. Transportul se realizează pe baza documentului de control eliberat de către Autoritatea Rutieră Română. Poate părea complicat, însă numărul firmelor care apelează la această modalitate este în creştere. „Trebuie să fie cineva care să ştie să pună treaba pe picioare: să ai contracte cu agenţii de turism, să-ţi faci o reţea de vânzări, să ai un site bine promovat, să ştii să faci business, de fapt”, a afirmat un transportator, care a dorit să rămână anonim.
Sigur, un astfel de transport nu se poate desfăşura în mod clasic, aşteptând călătorul la uşa autocarului sau microbuzului. Însă viteza de circulaţie a informaţiei a crescut foarte mult, utilizarea Internetului este disponibilă oricui şi chiar multe dintre firmele deţinătoare de licenţe de traseu au început să se bazeze mai mult pe rezervările venite anticipat, prin diferitele sisteme pe care le-au pus la punct. Să presupunem că o asemenea companie rămâne fără licenţă de traseu! Va putea practic să îşi continue activitatea aproape fără nici un inconvenient, iar călătorii nu vor simţi diferenţa.
Mai mult decât atât, firmele care nu vor fi încorsetate de cerinţele pe care le presupune licenţa de traseu vor putea răspunde mult mai repede şi mai precis nevoilor reale ale pasagerilor. Vor putea să îşi aleagă mai precis orele de plecare, staţiile, precum şi capacităţile de transport. Pasagerii vor alege cel mai bun raport preţ/calitate şi va fi din ce în ce mai greu pentru deţinătorii de licenţe de traseu să îl atingă. Posibilităţile sunt aproape nelimitate. Odată identificată nevoia de transport, operatorul nu trebuie decât să găsească reţeta corectă. De ce să oprească în cine ştie câte zeci de staţii total neinteresante pentru respectiva categorie de călători? De ce să folosească un mijloc de transport prea mic sau prea mare? De ce să meargă pe un traseu impus când poate exista o alternativă mai bună? De ce să stabilească un capăt de linie de unde călătorii trebuie să apeleze la alte mijloace de transport pentru a ajunge la destinaţia lor finală? Există un singur neajuns pentru transportul fără licenţă de traseu – călătorii trebuie atraşi înainte de plecare. „Cu ajutorul sistemelor de rezervare, şi este vorba în special de aplicaţii electronice dedicate transportului de călători, poţi avea o vizibilitate foarte bună în ceea ce priveşte capacităţile de transport de care ai nevoie. Poţi face previziuni corecte chiar şi cu câteva luni de zile înainte”, a arătat un transportator ce utilizează asemenea produse. Un lucru este cert: indiferent de câţi călători reuşesc să atragă, transportatorii ce utilizează documente specifice transportului ocazional nu vor pleca niciodată cu maşinile goale sau umplute pe jumătate.
Cauzele
De ce a început să se dezvolte acest fenomen în ultima vreme? Motivele sunt multiple şi au legătură cu stadiul la care a ajuns transportul regulat rutier de călători. Statisticile arată că, în ultimii ani, tot mai puţine firme de transport persoane au fost înfiinţate în România şi, practic, am asistat la o diminuare a numărului total al companiilor, în condiţiile în care au fost tot mai multe cazuri de faliment. Astfel, pe acest segment au rămas aproximativ aceiaşi jucători, ce s-au obişnuit de atâţia ani cu sistemul actual. Pe de altă parte, condiţiile din piaţă s-au înăsprit, iar deţinătorii de licenţe de traseu au reuşit din ce în ce mai greu să îşi acopere costurile. La începutul acestui an a avut loc atribuirea programului de transport interjudeţean, pe şase ani. Au fost multe speranţe, s-a investit mult, iar rezultatul… jumătate din flota cu care s-a licitat a pierdut. Aproximativ 2.000 de autovehicule, care, teoretic, nu pot fi utilizate. Iată de ce este de aşteptat ca în acest an tot mai multe firme să pornească, fără licenţe de traseu, dar operând paralel cu traseele existente şi chiar inventând trasee noi. Nimeni nu îi va putea opri, pentru că ceea ce fac este legal. Mulţi vor spune că legea îşi dovedeşte din nou limitele, că trebuie modificată pentru stoparea fenomenului. Îmi amintesc că o situaţie similară a avut loc şi după 2007, când România a aderat la UE. Atunci au fost solicitate licenţe pentru transport internaţional, având capăt de linie localităţi aflate lângă graniţă. De fapt, acestea dublau trasee naţionale. Cu multe eforturi a fost limitat fenomenul în condiţiile în care numărul firmelor care încercau să apeleze la această posibilitate era foarte mic. Astăzi, situaţia este diferită – parcul auto care nu a câştigat la atribuirea curselor interjudeţene este foarte mare, iar aceste maşini vor fi puse la „muncă” într-o formă sau alta. De asemenea, nici în tabăra autorităţilor lucrurile nu mai sunt la fel. La acea vreme exista o entitate (ARR) care avea tot interesul să apere transportul regulat naţional. Autoritatea Rutieră există şi astăzi, însă nu mai are printre atribuţii controlul. La acest aspect se adaugă şi neîncrederea tot mai mare pe care operatorii de transport o au faţă de capacitatea autorităţilor de a asigura un proces de atribuire corect, echidistant şi transparent.
Transportul rutier de călători reprezintă până la urmă o afacere pentru firmele care îl desfăşoară, iar o afacere are nevoie de certitudini. Devine tot mai dificil să investeşti în condiţiile în care rezultatul final este atât de incert. Dar cel mai important motiv pentru care transportul regulat de călători are de suferit este legat chiar de condiţiile economice. Criza i-a lovit puternic pe transportatori, iar actualul program de transport nu are capacitatea de a urmări schimbările din piaţă. Practic, autorităţile nu au reuşit niciodată să realizeze un studiu real privind fluxurile de călători. În general, ARR îşi motivează deciziile privind programul de transport pe semnalele primite de la operatorii de transport. Logic şi corect la prima vedere – dacă un transportator, de exemplu, solicită suplimentarea numărului de curse pe un traseu înseamnă că sunt tot mai mulţi pasageri, doar nici o firmă nu îşi doreşte să plimbe maşini goale pe traseu. Şi totuşi, sunt două fenomene care au atins dimensiuni semnificative pe piaţă şi care fac ca acest sistem, aparent logic, utilizat de ARR să fie denaturat. În primul rând este vorba de cupoanele pentru pensionari şi veterani. Din păcate, fenomenul de „plimbare” a cupoanelor întârzie să fie rezolvat şi în aceste condiţii este firesc să apară solicitări de trasee care, în mod normal, nu ar avea acoperire din punct de vedere al nevoilor de transport ale populaţiei. Cel de-al doilea fenomen este cel al „închirierii” licenţelor. Atunci când o licenţă reprezintă o anumită sumă de bani fixă şi zilnică, nu mai ai motive să te gândeşti la fluxul de călători. Firmele care practică acest mod de lucru, oferind licenţele deţinute unor şoferi în schimbul unei „chirii” zilnice, vor face tot posibilul să obţină cât mai multe licenţe, pe cât mai multe trasee, fără a face calcule de rentabilitate.
Concluzii
Pare tot mai evident faptul că următorii şase ani vor fi extrem de dificili pentru transportul regulat naţional şi, în aceste condiţii, folosirea unui sistem flexibil precum cel oferit de transportul ocazional va reprezenta un refugiu pentru tot mai multe firme. Cu siguranţă, transportul având la bază licenţa de traseu va rămâne majoritar, fiind sprijinit puternic de Ministerul Transporturilor, dar şi de către majoritatea operatorilor. Este elocvent faptul că persoanele cu care am discutat despre acest subiect au dorit să îşi păstreze anonimatul. Totuşi, afacerile de succes care probabil se vor dezvolta pe un sistem separat de cel al licenţelor de traseu, precum şi o sperată reducere a evaziunii fiscale în transportul de călători ar putea determina apariţia unor noi reguli de transport regulat naţional, la finalul actualului program de transport. Iar aceste noi reguli ar trebui să asigure o mai bună legătură între călător şi operatorul de transport.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
