Nu puțini sunt transportatorii care consideră că adoptarea TollRo va da lovitura de grație firmelor din țara noastră. Iar eu nu înțeleg… Acest instrument va încuraja utilizarea unui parc nou de camioane (o problemă serioasă în România) și chiar va ușura tranziția către noile tehnologii „verzi”. În plus, sistemul este gândit astfel încât plata se face în funcție de utilizarea infrastructurii. Iar în legătură cu sumele adiționale (probabil destul de mari) care vor trebui plătite… De ce să își facă firmele de transport probleme? Cu toții vor plăti la fel și, astfel, costul va fi preluat, în mod automat, în tariful perceput. Practic, ar trebui să asistăm doar la o reechilibrare a modelelor de lucru, fiind, probabil, avantajați operatorii cu un parc mai nou.
Însă, apoi, m-am întâlnit cu Victor… un transportator adevărat!
Sunt firmele acelea cu flote cuprinse între 10 și 30 de camioane, unde proprietarii sunt 100% implicați și știu tot ce se întâmplă. Au încă suficient timp pentru a discuta direct cu șoferii, dar mențin legătura și cu clienții și, uneori, chiar se urcă la volanul camionului, pentru a acoperi concediile colegilor șoferi, sau pur și simplu de plăcere. Este multă dinamică în acest segment și combinația dintre flexibilitate ridicată, costuri ținute sub control și seriozitate în fața clienților creează adesea oportunități de creștere, însă mulți le refuză… Nu vor să piardă senzația de control și libertate pe care le trăiesc la acest nivel… Sau, poate, consideră că mai mult stres nu pot duce?
În fine… firma lui Victor este în acest segment și, în ciuda dificultăților întâmpinate în ultimele luni, a rămas stabilă și din punct de vedere al echipei, și al rezultatelor financiare, însă… În ciuda faptului că a înțeles utilitatea teoretică a TollRo, privește cu îngrijorare orice cost nou care ar putea apărea. De ce? Pentru că, de curând, a vrut să subcontracteze o cursă… iar după ce a primit câteva zeci de oferte a decis să o efectueze cu un camion din flota proprie. Nu tarifele solicitate au fost problema, ci faptul că niciunul dintre camioanele care urmau să efectueze cursa nu avea RCA valabil.
A verificat câteva zeci de camioane, unul după altul!
Să fii transportator are câteva avantaje majore față de alte afaceri… care însă reprezintă, în același timp, potențiale riscuri.
Rulajul mare permite optimizarea costurilor și, totodată, chiar și o marjă mică poate asigura un profit consistent. Poți (și chiar este recomandat, pentru firmele mici) optimiza schema de personal – administrator/coordonator și șoferi. Departamentele de vânzări sau resurse umane, deși importante, pot fi și chiar sunt ignorate de firmele de transport. Transportul este esențial în orice economie și, astfel, comenzile vin aproape de la sine, pe diferitele canale create în acest sens, iar activitatea, deși complexă, este, în mare măsură, repetitivă.
Aha! – vor spune unii dintre cititorii acestui editorial. Aici apare problema – firmele mici nu știu să își calculeze corect costul per kilometru și acceptă tarife nesustenabile, fiind, ulterior, obligate să recurgă la diferite metode (unele ilegale) pentru a supraviețui.
Aș face două comentarii. Primul – nu doar firmele mici acceptă tarife suspect de mici și nu doar firmele mici sunt cele care recurg la practici ilicite, pentru a majora profitabilitatea activității. Al doilea comentariu este legat de poziția din care privești tabloul. Se vorbește obsesiv despre tarifele de transport incorecte practicate în România. Consider că privim tabloul în mod eronat, cu susul în jos. Probabil că ar fi mai corect să afirmăm că în țara noastră costurile sunt cele care provoacă problemele. Prea multe costuri obligatorii devin opționale în viziunea unui număr consistent de firme de transport. Tarifele ciudat de mici întâlnite în piața autohtonă de transport nu au drept cauză principală faptul că unele firme nu știu să își calculeze corect costurile, ci practicile ilicite care sunt, în continuare, utilizate pe scară largă.
Iar aici, din păcate, nu există decât o singură soluție funcțională.
Este greu să îți maschezi îngrijorarea, când autoritățile române se angajează ca, în mai puțin de trei ani, să aibă pus la punct un sistem super complex de monitorizare a întregului parc de vehicule comerciale și taxarea precisă a acestora în funcție de kilometrii parcurși și gradul de poluare… însă nu putem pune câteva camere pentru a depista mașinile care circulă fără RCA valabil.
Între timp, Victor, urmând sfatul altor transportatori, a început să caute soluții de mutare a firmei în altă țară. A auzit că prin Austria ar fi niște localități care sunt foarte doritoare să atragă firme noi.
Păcat! Cu asemenea firme de transport, speram să urnim schimbarea lucrurilor spre bine.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
