Nu, nu este nici o aluzie la legea Macron, sau la alte probleme pe care francezii, și nu numai ei, le fac transportatorilor romani. Cred că vă mai aduceți aminte de clipele fericite ale începutului de vacanță școlară, care debuta cu nelipsitul cântecel „…a venit vacanța, cu trenul din Franța…”
„…Cincizeci de săptămâni de suferinţă, pentru două săptămâni de vacanţă…” – Arthur Miller
Dar nu numai copiii se bucură de venirea vacanței. Fiecare dintre noi ne gândim la concediu și așteptăm cu nerăbdare venirea lui. Concediul în sine este un deziderat la care ne raportam tot timpul, indiferent de anotimp sau de o anumită perioadă a anului, așteptarea vacanței fiind printre lucrurile care ne motivează să ne desfășurăm activitatea profesională în bune condiții, depășind momentele dificile sau oboseala.
În toate domeniile apare, după o perioadă lungă de activitate, mai mult sau mai puțin evident, sindromul „burnout”.
În psihologie, sindromul „burnout”, sau sindromul epuizării profesionale, reprezintă o stare de epuizare, atât fizică cât și psihică, apărând în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni frecvente cu oamenii.
În transporturile rutiere, din cauza specificului activității, atât la nivelul patronilor, a managerilor, a dispecerilor, cât și la nivelul conducătorilor auto, acest sindrom se instalează mai frecvent, conducând la scăderea performanțelor profesionale, afectând relațiile cu cei din jur și calitatea vieții personale.
O meserie epuizantă
Nu sunt puține cazurile când patronii/managerii firmelor de transport „se laudă” că nu mai știu de câți ani nu au mai fost într-o vacanță adevărată, dar că au puterea să reziste în continuare. Oboseala, însă, se acumulează, în timp apare o lipsă de energie, o stare de epuizare, sau de extenuare. Aceasta poate fi însoțită de motivație scăzută sau apatie. Lipsa de energie este un răspuns normal la somn insuficient, surmenaj, stres, lipsă de exerciții fizice.
Pentru neavizați, profesia de conducător auto este o profesie care presupune un permanent concediu… „se plimbă toată ziua, văd toată lumea și mai primesc și salariu pentru asta!”… spun cei care cred că este foarte simplu și plăcut să lucrezi ca șofer.
Responsabilitatea pentru marfa transportată, în condiţiile în care, de multe ori, camioanele sunt supuse furturilor, problemele cu care se confruntă frecvent în vamă în zona euro-asiatică, staţionările uneori prelungite pe perioada sărbătorilor legale, când nu au acces pe drumuri, dormitul în cabină şi masa care este de obicei „de la pachet” sunt factori care determină, în timp, apariția sindromului „burnout”. Iar oboseala cumulată afectează randamentul şoferului, scade eficienţa acestuia şi, nu în ultimul rând, creşte probabilitatea producerii de accidente.
La fel se întâmplă și cu șoferii de transport persoane. Situaţia acestor şoferi are caracteristici speciale. Deși şoferii de transport persoane au un regim de viaţă mai echilibrat, și la aceștia apar probleme legate de starea de oboseală, de surmenaj psihic. Gradul de responsabilizare a şoferilor este altul atunci când transportă oameni. Și să nu uităm că lucrul cu oamenii este cel mai greu. Activitatea de conducere a unui autocar presupune, pe lângă deplasarea acestuia în siguranţă, şi colaborarea, comunicarea cu pasagerii transportaţi. Pasageri care, la rândul lor, sunt personalităţi, cu dorinţe, comportamente, atitudini diferite, cărora şoferul trebuie să le facă faţă.
Regulamentul 561 reglementează perioadele de conducere şi de odihnă, dar nu face referire şi la eficienţa pe termen lung a somnului, atunci când șoferul nu doarme „în patul lui”. Am prezentat doar câteva argumente pentru ca atât patronii, cât și conducătorii auto să-și ia concediu. Acest lucru este greu mai ales vara, anotimpul cel mai propice pentru transporturile rutiere.
Un element de fidelizare
Concediul reprezintă nu numai o cale de remontare fizică şi psihică, dar şi un semnal, pentru șofer, că patronul are grijă de el, un mod de motivare profesională şi de fidelizare – mai ales în condiţiile crizei de şoferi.
Paradoxal, concediul poate avea şi unele aspecte negative… în schimbul tonusului pozitiv și al stării relaxate care ar trebui să acompanieze finalul unui concediu, unii se simt abătuţi, stresaţi sau apatici.
Acestea sunt manifestări ale unei stări psihice de disconfort care apare la finalul concediului, considerată o consecință firească a petrecerii acestuia „incorect”.
Concediul ar trebui să fie o perioadă de totală relaxare, în care să lăsăm acasă problemele şi gândurile negative, inclusiv pe cele legate de locul de muncă.
Din nefericire, obligaţi de multe ori de situația reală, mulți șoferi pleacă în concediu pentru a-și rezolva problemele, unii se ocupă de agricultură, alții muncesc mai mult acasă decât la serviciu…
Despre patroni ce să mai vorbim? Mulți, în timpul concediului, nu fac decât să schimbe ambianța și locul biroului de la sediul firmei pe malulul mării! …În rest, muncă și iar muncă…
Acesta nu este concediu… de aici odihna incompletă și starea de „non combat”.
Să luăm, însă, părțile bune ale unei vacanțe, să ne bucurăm de clipele de relaxare petrecute alături de familie și de prieteni, așa că, pentru cei care nu au fost încă în vacanță… CONCEDIU PLĂCUT!
Psiholog pr. Cristian SANDU
Cabinet de psihologie autorizat
E-mail: psih.cristian.sandu@gmail.com
Mobil: 0751 364 575
