„Dacă sunteți întrebați care e simbolul unei legi bune, desenați o tangentă; o lege buna e asemenea unei linii drepte, care atinge fără să taie” – Pitagora
Odată cu intrarea în vigoare, la 20 august, a primelor prevederi ale Pachetului legislativ Mobilitate 1, putem spune că transportatorii români de marfă au trecut un nou prag psihologic.
Pragul psihologic este o noțiune des folosită în mass media, termen care definește, în domeniul economic, un prag maxim, un nivel de alarmă, concept pe care încercăm să-l folosim, cu o conotație simbolică, și în transporturile rutiere. De câțiva ani buni, în transporturile rutiere, aceste praguri psihologice s-au succedat cu repeziciune, efectul lor în plan economic, financiar, concurențial sau social fiind, în unele situații, mai greu de contracarat.
Pragurile psihologice pot produce reacții în plan personal, dar și social (atât la transportatori, cât și la dispeceri și șoferi), reacții care greu pot fi cuantificate. Pachetul Mobilitate 1, adoptat în această vară, poate fi considerat un astfel de prag psihologic. Cât de tare vor fi afectați cei care lucrează în transporturile rutiere de marfă, care pot fi consecințele pe termen lung, în plan psihologic și comportamental?
Opinii divergente
Inițiat, în anul 2017, de Comisia Europeană (programul „Europa în mișcare”), noul pachet de reglementări, care încerca sa schimbe fundamental reguli din piața transporturilor rutiere, a creat, încă de la început, în interiorul industriei de transport rutier, opinii divergente, luări de poziții susținute mai mult sau mai puțin de realitate. Transportatorii din estul Europei considerau (și le consideră în continuare), măsurile conținute în pachetul Mobilitate 1 un paravan pentru concurența neloială, pentru excluderea lor din piața europeană de transport. Pe de altă parte, vestul (Franța, Germania, Benelux), susținători ai unei legislații stricte, îi acuză pe cei din est de dumping social. O parte dintre șoferi speră că noile reglementări vor contribui la condiții mai bune de muncă, la creșterea salariilor.
Această perioadă (din 2017 și până la adoptare, în 2020) a fost dominată de incertitudini, de stres și, hai să fim cinstiți, de teama de nou și de necunoscut. Transportatorii nu au fost și încă nu sunt scutiți, în plan psihic, de consecințele negative declanșate de Pachetul legislativ Mobilitate 1.
Odată cu intrarea în vigoare a noilor reglementari, pentru cei implicați în industria transporturilor rutiere (transportatori, șoferi, dispeceri) a fost depășită perioada de timp caracterizată prin incertitudine și așteptare tensionată. Acum, cei implicați trebuie să găsească cele mai eficiente metode și măsuri de adaptare la noile condiții.
Patru etape
Pentru transportatori, impactul psihologic rezultat în urma adoptării Pachetului Mobilitate 1 se manifestă pe parcursul a patru etape: prima este perioada de reacție în care se încearcă să se realizeze adaptarea la noile condiții impuse, urmează etapa de cristalizare, în care transportatorii încearcă să gestioneze implicațiile noilor reglementări și să limiteze efectele imediate. A treia etapă este etapa de acceptare, perioadă care, în funcție de personalitatea fiecăruia, poate duce la adaptare sau la inadaptare psiho-comportamentala. În etapa a patra, odată cu aplicarea noilor norme, apare tendința de redresare, de revenire la o stare de normalitate comportamentală și socială.
În această perioadă, importantă pentru transportatori este capacitatea acestora de a gestiona informațiile și de a găsi rapid soluții de rezolvare a problemelor. În contextul actual, de provocări aproape zilnice, care pot naște nesiguranță, transportatorii trebuie să se adapteze din mers, trebuie sa fie pregătiți să facă față cu succes schimbărilor datorate noilor reglementari.
Mai bine, sau nu?
Pentru șoferi, problema importantă este de a reuși, în cel mai scurt timp, să se adapteze la noile reglementări. Ne referim atât la o adaptare reală, funcțională, cât și la acceptarea noilor condiții. Să nu uităm că părerile șoferilor referitoare la pachetul Mobilitate 1 au fost împărțite, mulți considerând că reglementările sunt în favoarea lor. Acum, odată cu aplicarea lor, șoferii au început să refuze revenirea mai rapidă acasă – în special din cauza diminuării câștigurilor.
Dispecerii, la rândul lor, au nevoie, pe lângă informații precise și clare, referitoare la noile cerințe legislative, și de o perioadă de adaptare la acestea. De exemplu, există o stereotipie referitoare la întoarcerea acasă a șoferilor, care trebuie depășită.
Se spune că adaptarea la nou este dificilă, ca există o anumită opoziție față de schimbări. Cu cat cei afectați de schimbări vor ști mai cu exactitate care sunt consecințele, cu atât adaptarea va fi mai rapidă și fără probleme.
Mulți consideră că, odată ce pachetul Mobilitate 1 produce efecte, greul a fost depășit. Totuși, pentru transportatori, continuă o perioadă caracterizată prin nesiguranță, dar și speranță. Comisarul european pentru transporturi anunță că analizează impactul noii legislații asupra climatului, mediului și funcționării pieței europene unice și spune că, dacă va fi necesar, Comisia Europeană va propune modificări, înainte ca Pachetul Mobilitate sa intre în totalitate în vigoare. La rândul lor, autoritățile române spun că vor ataca la Curtea de Justiție a UE acest pachet legislativ, pentru a susține interesele sectorului intern de transporturi.
Se pare ca „epopeea” Mobilitate 1 va continua. Până când și dacă transportatorii vor avea de trecut un nou prag psihologic vom vedea.
psiholog pr. Cristian SANDU
cabinet de psihologie autorizat
psih.cristian.sandu@gmail.com
0751.364.575
