Viata vazuta prin parbriz – Criza de soferi

Nu cred ca exista transportator care sa fie pe deplin multumit de soferii sai. Asa cum, pe de alta parte, si soferii sunt greu de satisfacut. Aceste sentimente produc comportamente tipice ambilor protagonisti ai relatiei. Si iata cum nu de putine ori perceptia subiectiva devine mai importanta decat realitatea obiectiva.

Transportatorul este convins ca soferii doresc permanent sa-l insele, ca au mereu pretentii prea mari. La randul lor, soferii cred ca transportatorul castiga prea mult de pe urma muncii lor, ca sunt platiti prea putin fata de riscurile si frustrarile meseriei. Adevarul este undeva la mijloc. Si asta pentru ca multi soferi, atunci cand se intereseaza de un loc de munca, inainte sa intrebe despre conditii, salariu etc, intreaba pe ceilalti soferi „cum se sta cu motorina, cu paletii, cu marfa…”! La fel si unii transportatori mai uita de cauciucuri, de timpii de odihna, uita sa plateasca asigurarile sociale… Dar una peste alta raman parteneri si transportatorul reuseste sa se inteleaga cu soferul. Asta in conditiile in care mai are cu cine sa se inteleaga!

Meserie grea

In ultimul timp, este din ce in ce mai dificil sa gasesti soferi disponibili. Firma de recrutare ManpowerGrup arata intr-un studiu ca unul din trei angajatori la nivel global considera ca lipsa de candidati disponibili pe piata reprezinta principala cauza a deficitului de personal. Conform studiului, printre cauzele deficitului de personal la nivel global se numara si lipsa de competenta, lipsa de experienta, lipsa abilitatilor de comunicare si pretentiile salariale ridicate. Nu mai este o noutate pentru nimeni ca, in prezent, ne confruntam cu o acuta criza a soferilor. Este din ce in ce mai dificil sa angajezi soferi, mai ales soferi competenti atat din punct de vedere profesional, dar si comportamental. Se stie foarte bine, si practica o demonstreaza mereu, ca un sofer bine pregatit, cu experienta profesionala si cu un comportament adecvat si responsabil in trafic poate reduce costurile, pe cand un sofer incompetent, cu un comportament agresiv, riscant poate produce pierderi foarte mari. Criza economica nu a ocolit nici firmele de transport. Desi unele si-au redus flotele, altele au intrat in insolventa sau au dat faliment, soferi se gasesc tot mai greu. Transportatorii afirma ca nu pot face fata concurentei externe, ca, desi costurile au crescut substantial, preturile de transport au ramas mici si nu-si pot permite sa plateasca soferilor salarii comparabile cu cele din UE. Este adevarat, transportatori din Europa vin si angajeaza soferi din Romania, dar asta nu numai pentru ca le platesc salarii mai mici fata de cele solicitate de soferii occidentali, ci pentru ca nici la ei nu exista suficienta forta de munca raportata la cerere. In Vest, criza de soferi are mai multe cauze. Meseria de sofer este o meserie grea, o meserie care presupune responsabilitati, riscuri si frustrari (nu este usor pentru un sofer de TIR sa stea departe de familie). Iata unul din motivele pentru care multi occidentali nu mai vor sa se indrepte spre meseria de sofer – la fel ca si spre alte meserii, considerate ca fiind „de mana a doua”. O alta problema este aceea a costurilor. In ultimii ani, au fost putini cei dispusi sa plateasca destul de mult pentru o meserie care aduce satisfactii minore, venituri mediocre, sacrificii si riscuri mari. De exemplu, in Germania, pentru toate atestatele necesare unui sofer, taxele se apropie de 6.000 de euro. Pentru transportatorii din Romania conteaza mai putin cauzele care ii fac pe cei din Europa de Vest sa angajeze soferi romani, ci consecintele. Si acestea nu sunt de neglijat. Este criza de soferi, dar mai ales a aparut o criza a soferilor buni, competenti, cu experienta.

Exista solutii de rezolvare a crizei?

Pe termen scurt, transportatorii s-au gandit ca pot si ei sa profite de forta de munca externa, provenind din tari non-comunitare, cu un nivel de salarizare mai mic decat al nostru. Astfel, au aparut soferi angajati din Republica Moldova, din Ucraina, din Turcia etc. Unii se gandesc sa caute soferi in China, India sau Pakistan. Soferii straini sunt oare o solutie viabila? Exista argumente pro si contra. Nu este usoara recrutarea si angajarea. Soferul strain trebuie sa aiba rezidenta in Romania de cel putin 6 luni, permis de munca, permis de conducere valabil, atestate romanesti. Si, dupa ce indeplinesc aceste conditii, pentru curse in UE, au nevoie si de vize. Pentru cei care fac curse in spatiul ex sovietic, soferii de nationalitate romana provenind din Ucraina sau Moldova reprezinta un anumit avantaj deoarece vorbesc limba rusa si se descurca mult mai bine cu autoritatile. La fel si soferii turci care fac curse in Turcia. Dar moldovenii, ucrainienii si turcii prezinta si inconveniente. Sunt cazuri cand acesti soferi, atunci cand fac curse in tarile de origine, deviaza de la traseu pentru a-si vedea familiile sau lasa masinile “si uita sa se mai intoarca”… O problema mult mai complexa o reprezinta integrarea soferilor straini, atat profesional, dar si social, in colectivele de munca. O alta cultura, o alta religie, capacitatea redusa de comunicare (pentru cei care nu cunosc limba romana) sunt obstacole uneori greu de surmontat. La randul lor, colegii romani manifesta reticente fata de cei din alte tari. Apare un fenomen de insatisfactie profesionala, o “instrainare” care duce la formarea de grupuri – strainii de o parte, romanii de alta parte – o imposibilitate de comunicare atat intre ei, cat si intre ei si cei care ii conduc. De aici lipsa de responsabilitate, sentiment foarte scazut de apartenenta la firma, de loialitate fata de ea si un nivel foarte ridicat de fluctuatie a angajatilor. Soferii straini pleaca mult mai usor decat cei romani si mai ales raspund mult mai putin la politicile de management al resurselor umane. Cu alte cuvinte, “te lasa cand ti-e lumea mai draga”! Cu toate aceste inconveniente, angajarea de soferi din alte tari poate fi o solutie de moment. Pe termen lung, mai ales pentru firmele de transport puternice, care doresc sa-si mentina statutul si renumele si sa se dezvolte, solutiile ar fi recrutarile permanente de personal, dar si initierea unor politici coerente de formare profesionala a soferilor. Recrutarile permanente pot asigura necesarul de soferi la un nivel optim de calificare si experienta, dar nu este usor sa mentii permanent la poarta firmei un anunt cu „Angajam soferi”.

Formarea soferilor, alta problema

Sunt cazuri frecvente cand candidatii care se prezinta la angajare nu au pregatire si experienta. Transportatorii nu-si pot permite sa dea pe mana unor soferi slabi pregatiti profesional si fara experienta camioane care valoreaza sute de mii de euro. Soferii competenti ori sunt angajati, ori pleaca in strainatate. Atunci trebuie sa formam tineri, sa-i sprijinim sa-si dobandeasca atestatele necesare, sa le cream posibilitatea sa capete experienta. Si cand toate acestea sunt indeplinite, soferul pleaca spre zari mai bune…

Varianta ideala

Mai mult interes din partea statului pentru formarea si pastrarea in tara a personalului din transporturi, in special pentru cel din siguranta circulatiei, si o legislatie care sa apere interesele transportatorilor care au investit in formarea soferilor ar indrepta lucrurile pe fagasul cel bun. Vorbim de o legislatie care, pe de o parte, sa protejeze transportatorul, dar sa fie adaptata si nevoilor acestuia. O legislatie a transporturilor corelata cu cea a muncii, care sa permita firmelor de transport sa angajeze soferi care au statutul de PFA (persoana fizica autorizata) – astfel s-ar putea stabili clauze contractuale mai ferme privind stabilitatea la locul de munca. O legislatie care sa permita transportatorilor sa poata apela si la metoda moderna de a folosi exact numarul de soferi de care au nevoie la un moment dat. Este vorba de metoda leasingului de personal. Acesta poate reprezenta solutia ideala in situatii de criza sau de nevoie urgenta de soferi – de exemplu pentru derularea unui contract de transport pe perioada determinata. Leasingul de personal este un aranjament contractual in care o firma (de resurse umane sau chiar de transport) este angajatorul oficial al soferilor, dar soferii lucreaza pentru firma de transport care are calitatea de client. Responsabilitatile angajarii sunt de obicei impartite intre firma angajatoare si firma de transport in calitate de client. In leasingul de personal, compania client pastreaza controlul asupra activitatii desfasurate de catre angajati (soferi). Cheltuielile suplimentare datorate comisioanelor percepute de firma angajatoare pot fi recuperate prin directionarea cheltuielilor care, in cazul leasingului de personal, intra pe bugetul pentru servicii, care este destul de avantajos atat din punct de vedere financiar, cat si din punctul de vedere al inregistrarilor, al raportarilor. Si in cazul in care legislatia ar fi adaptata, chiar asociatiile patronale ale transportatorilor, federatiile acestora ar putea avea servicii specializate care sa ofere banci de forta de munca sau leasing de personal. Dar, pana atunci, transportatorii, in conditiile de criza, de motorina scumpa, de drumuri proaste, de taxe care nu ofera nimic si doar cresc costurile de transport, in conditiile unei concurente de multe ori neloiale a transportatorilor externi, trebuie sa faca fata si crizei de soferi. Cum vor proceda, daca vor angaja sau nu soferi straini, daca vor gasi metode sa-i pastreze pe cei romani ramane de vazut. Noi am prezentat doar cateva puncte de vedere. Decizia le apartine.

Psiholog principal

Cristian SANDU

Cabinet Individual de psihologie

cristian_sandu38@yahoo.com