Lucrurile trebuie să meargă de-a dreptul rău, pentru ca oamenii să ia atitudine și să schimbe ceva. Perspectiva asta mi-a fost confirmată, anul trecut, când am participat la un training în vânzări – cei mai buni vânzători învață să înrăutățească situația, să arate potențialului client că, dacă nu cumpără produsul/serviciul său, viața lui/afacerea lui ar fi în pierdere. Pentru mine a fost o confirmare a modului în care cu toții contribuim la înrăutățirea vieților noastre.
Abordarea de a vedea partea rea a lucrurilor duce la greșita convingere că, pentru a ne schimba, trebuie să existe o amenințare la adresa supraviețurii noastre. Teoria schimbării provocate de criză e foarte răspândită în organizațiile din România și nu numai. Însă este o suprasimplificare.
Din ce în ce mai puțini oameni cred că pot schimba lumea în bine. Creativitatea a devenit o competență foarte rară în mediul organizațional, deoarece nu avem oameni antrenați care să poată gestiona tensiunea care apare în relația dintre viziunea ambițioasă și realitatea mai mult sau mai puțin favorabilă implementării acelei viziuni. De fapt, această tensiune este cea care ne ajută să fim creativi, să îmbunătățim sau să schimbăm radical lucrurile.
În calitate de coach, am antrenat lideri și echipe pentru a căpăta experiență și know-how în gestionarea conflictelor și tensiunii creatoare necesare schimbării, luând realitatea ca aliat și nu ca dușman.
Ne bazăm mai mult pe concepte decât pe observație
O perspectivă profundă asupra realității e la fel de importantă ca o viziune clară. „Cei mai mulți dintre noi avem obiceiul prejudecăților înșelătoare când vine vorba despre percepția asupra realității. Ne bazăm mai mult pe concepte decât pe observație”, spunea, simplu, Robert Fritz, un cunoscut consultant organizațional din Statele Unite.
Cu toții ne temem, dar, în același timp, căutăm să facem schimbări în viețile noastre. Ajungem la maturitate abia atunci când avem capacitatea de a fi sinceri cu noi înșine și cu cei din jurul nostru.
„Un om creativ știe că totul se realizează prin înfruntarea constrângerilor. Fără constrângeri, nu există creație.”
Frecvent, văd oameni care au adesea mari dificultăți cand vine vorba despre viziune personală, fie că sunt lideri, fie că nu. De ce? Suntem foarte conștienți de diferența dintre viziune și realitate. „Aș vrea să am afacerea mea, dar nu am bani să o încep” sau „aș vrea să fac ceea ce îmi place cu adevărat, dar trebuie să îmi plătesc facturile”… Diferențele acestea pot face ca o viziune să fie nerealistă și fantezistă. Și sunt mulți care acționează având în minte această idee.
O altă perspectivă este că diferența dintre viziune și realitate poate fi o sursă de energie. Dacă nu ar exista nicio diferență, nu ar exista nicio acțiune către viziune. Diferența este sursa energiei creatoare. Un bun prieten, antreprenor, mi-a spus foarte plastic: „Când mi s-a facut foame, am început să fac bani în afacerea mea.”
Principiul tensiunii creatoare este principiul fundamental al măiestriei personale – forța care intră în joc în momentul în care conștientizăm diferența dintre viziune și realitate.
Succesul înseamnă să poți merge seara la culcare cu sufletul împăcat
Tensiunea ne conduce la sentimente puternice de frică, anxietate, descurajare, neîncredere, tristețe… Oamenii confundă emoțiile cu tensiunea creatoare, ajung să creadă că procesul de creație înseamnă să fii tot timpul într-o stare de anxietate și frustrare. Dacă ne simțim descurajați în legatură cu viziunea noastră, care nu se împlinește, avem tendința să ușurăm povara. Consecința – diminuarea viziunii.
Succesul înseamnă să poți merge seara la culcare cu sufletul împăcat. Putem scăpa ușor de emoțiile pe care nu vrem să le trăim, trebuie doar să nu ne trădăm pe noi înșine, sufletul și viziunea.
În practică, am văzut două metode de a trăi tensiunea: să acționezi, pentru a aduce realitatea la înălțimea viziunii, sau să reduci viziunea la nivelul realității. O diminuare a viziunii nu reprezintă, însă, sfârșitul procesului. Mai devreme sau mai târziu, apar noi presiuni și diferențe între realitate și viziunea diminuată – o spirală de consolidare a eșecurilor în atingerea țelurilor.
În organizații, țelurile se diminuează frecvent, din cauza toleranței scăzute la tensiunea emoțională. Nimeni nu vrea să fie mesagerul veștilor proaste. Cel mai simplu este să pretindem că nu există vești proaste, sau să ne declarăm victorioși, redefinind standardele.
Dinamica tensiunii emoționale există la toate nivelurile activității umane. Este o dinamică de compromis, este calea mediocrității. Ne diminuam țelurile atunci când nu vrem să trăim emoțiile asociate, dar atunci cand înțelegem procesul și distincțiile tensiunii creatoare, viziunea devine o forță.
Oamenii creativi folosesc diferența dintre viziune și realitate pentru a genera energia necesară pentru schimbare. Atunci când putem gestiona tensiunile, putem gestiona și eșecurile. Eșecul nu este despre cât de proști, neînsemnați sau lipsiți de putere suntem. Eșecul e oportunitatea de a învăța cât de aproape de adevar e imaginea noastră despre realitatea curentă, care sunt strategiile care nu funcționează, cât de clară este viziunea.
Cred că mediul de afaceri românesc are nevoie de lideri vizionari, care pot schimba lumea în mai bine și care sunt antrenați să gestioneze tensiunea creativă.
Rodica OBANCEA
rodica@rodicaobancea.ro
Executive & Team Coach, având o competență profesională de coaching, certificată la nivel internațional de către International Coach Federation (PCC)
Tel. 0724824541
