Criza de pe piața forței de muncă determină tot mai multe companii, în special din construcții, industria prelucrătoare, retail și servicii, să se îndrepte spre atragerea muncitorilor străini. Șase din 10 oameni de afaceri ar vrea să aducă forță de muncă din afara țării, arată rezultatele unui barometru de opinie realizat de Frames & Train Your Brain pe un eșantion de 250 de companii din diverse domenii, în perioada 9 – 23 martie.
Decizia Guvernului privind atragerea unui contingent de 20.000 de muncitori străini în România în 2019, cu 5.000 mai mulți față de anul 2018, reprezintă o soluție pentru economia românească, consideră majoritatea celor chestionați. Întrebați cum văd intenția autorităților, 74% s-au declarat de acord, 12% au respins această soluție, iar restul nu au oferit un răspuns.
62% dintre cei chestionați au declarat că sunt dispuși să angajeze forță de muncă din străinătate, dacă vor avea această oportunitate, mulți dintre ei considerând că România poate suplini astfel, în mod eficient, criza de forță de muncă din sectoarele aflate pe creștere.
Potrivit rezultatelor sondajului, numai 32% dintre respondenți cred că românii plecați la muncă în Occident se vor mai întoarce în țară, astfel că, în condițiile unui spor natural negativ, România are nevoie de o politică eficientă de atragere a forței de muncă din alte țări, la fel cum fac toate țările din UE.
,,Germania, Franța, Spania, Italia au înțeles că economiile lor au nevoie de forță de muncă tânără, activă. Până și Polonia a atras 1 milion de muncitori din Ucraina. România nu poate sta în expectativă, în condițiile în care, din punct de vedere demografic, datele sunt de la an la an tot mai proaste’’, arată concluziile Barometrului Frames & Train Your Brain.
Întrebați care sunt domeniile în care muncitorii străini pot avea un cuvânt de spus, 67% dintre respondenți au indicat construcțiile, 54% – industria prelucrătoare, 47% au amintit de sectorul HORECA iar 43% – sectorul serviciilor.
,,Opinia generală este că integrarea muncitorilor străini reprezintă o soluție pentru dezechilibrele de pe piaţa muncii, în condițiile în care reîntoarcerea românilor din străinătate este pusă sub semnul îndoielii. Dincolo de atragerea de muncitori fără studii, respondenții au declarat, în cadrul interviurilor telefonice, că România poate suplini lipsa specialiştilor români din sectoarele cu deficit de forţă de muncă printr-o politică de atragere şi încurajare a stabilirii în ţara noastră a imigranţilor înalt calificaţi din ţări terţe, precum Republica Moldova sau din țările africane, francofone’’, arată rezultatele barometrului.
Întrebați care sunt principalele bariere în atragerea muncitorilor străini, 73% dintre respondenți au indicat-o pe cea lingvistică – faptul că muncitorii străini nu vorbesc limba română. Barierele culturale (62%) și cele administrative (58%) s-au aflat, de asemenea, în prim-plan.
,,Faptul că străinii nu vorbesc limba română reprezintă cea mai mare problemă, în acest moment, cu o excepție – cea a forței de muncă din Republica Moldova, văzută drept cea mai atractivă în prezent pentru firmele românești. Obiceiurile, tradițiile, inclusiv cele religioase, comportamentul social în unele cazuri diferit față de cel al românilor și absența unei legislații care să le asigure străinilor o integrare optima în societate (dreptul la cetățenie, asigurarea medicală, accesul la educație, accesul la creditare etc. ) generează, în continuare, multe semne de întrebare’’, arată barometrul Frames & Train Your Brain.
O altă întrebare a vizat interacțiunea cu muncitorii străini. 43% dintre respondenți au declarat că au avut contact cu angajații străini, iar 76% i-au caracterizat drept profesioniști, serioși și focusați pe muncă.
,,Este vorba, în primul rând, de specialiștii străini detașați în România și care activează, în general, în poziții de conducere în companii. Un alt contingent important, la care fac referire cei chestionați, îl reprezintă angajații proveniți din Rep. Moldova și Bucovina, tot mai mulți în ultimii ani, și care au ajuns să reprezinte un număr semnificativ în multe companii din marile orașe. Un alt segment de muncitori străini menționat de respondenți este reprezentat de muncitorii din sectorul construcțiilor și din servicii precum restaurante și hoteluri, despre care cei mai mulți au avut cuvinte de laudă și apreciere’’, se mai spune în barometru.
Interesant este și faptul că, dacă ar avea de ales între un muncitor român și unul străin, peste 60% dintre respondenți au indicat drept principale criterii de selecție – profesionalismul, experiența, seriozitatea și nivelul salarial solicitat. Numai 12% dintre respondenți au indicat naționalitatea.
Una dintre temele care a generat cele mai multe comentarii a vizat măsurile pe care România ar trebui să le ia pentru a atrage forță de muncă de calitate.
,,O abordare deschisă, care să includă garantarea egalităţii de şanse, este primordială în acest domeniu. Asigurarea unei legislații coerente de admisie și a unor mecanisme administrative care să asigure o integrare reală a muncitorilor străini este esențială în acest demers, de la documentele de ședere, la accesul la servicii publice, educație, sănătate, dreptul la vot, politici de anti-discriminare etc. Majoritatea celor chestionați au indicat faptul că statul român trebuie să dezvolte o politică pro-activă de racolare a muncitorilor străini în țările de origine, prin dezvoltarea unor facilități precum cele de locuit, burse, asigurări sociale etc. Într-o economie globală, în care competiția pentru forța de muncă este tot mai acerbă, România este necesar să vină cu politici concrete, dincolo de asigurarea permiselor de muncă solicitate de mediul privat’’, se mai spune în Barometrul Frames & Train Your Brain.
Barometrul a fost realizat în perioada 9-23 martie 2019, pe un eșantion de 250 de respondenți din tot spectrul economic (oameni de afaceri, manageri din companii, responsabili HR, angajați). Metoda folosită a fost interogarea online&telefonică, iar marja de eroare este de +/- 3%.
Potrivit datelor Eurostat, România îşi păstrează, în prezent, caracteristica de ţară în principal de emigraţie şi devine, pe lângă ţară de tranzit, o ţară de destinaţie din ce mai atractivă pentru imigranţi. Estimările arată că, până în 2060, România va înregistra cel puţin o rată a imigraţiei nete de 18,4 la mia de locuitori (1,84%).
În prezent, în România, mai mult de jumătate dintre imigranţi sunt membrii de familie ai unui cetăţean român/ cetăţean UE şi SEE, iar aproape 10% dintre ei au ajuns în România pentru a fi împreună cu familia lor. O treime din imigranţii din România o reprezintă categoria celor veniţi să înveţe, să urmeze cursurile şcolilor româneşti.
Sub 15% reprezintă imigranţii care au ales România pentru un loc de muncă, iar 5% au mici afaceri în ţara noastră. Bărbaţi deţin o proporţie de 60% în total imigranţi.
Principalele ţări de origine pentru străinii prezenți în România sunt Republica Moldova (31%), Turcia (16%), şi China (12%).
Peste 40% sunt prezenți în zona Bucureşti-Ilfov, iar aproximativ 33% au ales, în procente relativ egale (în jur de 6%) în Iaşi, Cluj-Napoca, Constanţa, Timiş, Prahova, Bihor.
În prezent, România ocupă poziţia 22 din 31 în clasamentul general al ţărilor pentru care a fost calculat Indicele MIPEX, în faţa unor ţări precum Elveţia, Austria, Polonia, Bulgaria, Lituania, Slovacia.
Indicele Politicilor de Integrare a Migranţilor (MIPEX) este calculat la nivel internațional prin evaluarea a 148 de indicatori de politici de integrare a migranţilor, precum mobilitate pe piaţa muncii, reunificare familială, educaţie, participare politică, rezidenţă pe termen lung, acces la cetăţenie şi anti-discriminare.
Concluzia este că România este pregătită să atragă muncitori imigranți și famiiile lor, însă mai are de făcut pași importanți în ceea ce privește dubla cetăţenie, cetăţenia pe principiul jus soli, dreptul de vot şi accesul egal la educaţie şi formare profesională, accesul la sistemul medical şi de asigurări de sănătate, accesul la sistemul de asigurări şi protecţie socială, accesul la locuinţe, la învăţarea limbii române şi facilitarea orientării culturale asigurându-se păstrarea identităţii culturale a străinilor.
