Acu’ vreo doua zile, veneam dinspre Palatul Parlamentului spre rondul Cosbuc. Am intrat in sensul giratoriu si am semnalizat dreapta spre a ma inscrie pe strada Mitropolit Nifon, care ma duce direct spre Parcul Carol si spre garaj.
Fusese o zi nasparlie.
De dimineata, incarcasem o armatura aproximativ cubica de vreo doi metri si ceva inaltime, pe o baza patrata de vreo doi metri saizeci si ceva de centimetri, pe care o transportasem intr-o statie pe care firma noastra o modernizeaza undeva in zona Laromet. Acolo pierdusem vremea in cel mai pur stil romanesc pana pe la 12, cand baietii se hotarasera sa ma descarce, lucru pe care l-au si realizat cam in zece minute.
Stil pur romanesc
Cum la noi toate se fac pompieristic si sub impulsul “inspiratiei” de moment, sefii de acolo au hotarat sa scoata din pamant un pahar de stalp, pe care sa-l transporte in afara statiei in camionul meu, sa-l descarce si apoi sa-l sparga cu piconul unui buldoexcavator pentru a nu periclita integritatea proaspat turnatei “pardoseli” a statiei. Paharul unui stalp este o structura de beton, de obicei cilindrica sau paralelipipedica, turnata la baza unui stalp pentru a-i conferi acestuia stabilitate. Bolovanul despre care vorbim in acest moment avea cam 1,5 metri pe 1,5 si vreo 2,5 metri lungime, ceea ce inseamna cam 5,5-6 metri cubi de beton. La o greutate medie de 1.700 de kilograme pe metrul cub, asta inseamna cam noua tone si jumatate. Personal, nu cred ca pietroiul ala cantarea chiar atat de mult, pentru ca a fost urnit destul de usor de un buldoexcavator, dar asta nu mai conteaza acum. Cert este ca a fost luat pe sus de o macara, iar in momentul in care a ajuns in dreptul oblonului din stanga spate al camionului meu, o conducta din instalatia hidraulica de ridicat a utilajului a zburat pur si simplu din holender, presiunea uleiului s-a dus la plimbare iar pietroiul a luat-o la vale si s-a oprit jumate la mine in caroserie, dupa ce a facut pulbere un oblon si un stalp al caroseriei, jumate pe structura pe care tocmai o descarcasem si de care s-a ales praful. Ura si la gara! Rezolvasem doua lucruri dintr-o lovitura! Totul in cel mai pur stil romanesc!
Ceausescu a facut drumul strategic “Transalpina”, democratia l-a umplut de gauri si pietroaie in loc sa-l asfalteze, sa-l intretina si sa-l transforme intr-o extraordinara oportunitate de afaceri!
Ceausescu a pus armata sa construiasca Transfagarasanul, democratia il face praf in loc sa-l transforme intr-o super afacere gen Route 66.
Ungurii si bulgarii micsoreaza taxele pentru a reporni economia, guvernul habarnamist al lui Emil Basescu sau Traian Boc, daca va place mai mult, creeaza cele mai “tari” conditii ca afacerile romanesti sa se mute in Ungaria si Bulgaria! Asa si la noi! Daca tot avem o macara si un camion in curte, de ce sa nu caram un pietroi care ar trebui spart pe loc sau carat de o basculanta?!
S-au facut praf amandoua?
E, asta e! Tipic romanesc!
Pana la urma, armatura a ramas facuta praf in curte, bolovanul tot acolo, macaraua a fost reparata de o echipa venita de la sediu iar eu mi-am strans catrafusele si am plecat la garaj…
Poate pica ceva…
Si cum va spuneam, eram in rondul Cosbuc pe la ora trei si ceva dupa amiaza si ma chinuiam sa efectuez un banal viraj la dreapta si asta nu pentru ca n-as sti cum se executa asa ceva, dar, in traficul nostru, posesorii, si mai ales posesoarele, de autoturisme incearca sa circule cam peste tot pe unde cineva a turnat un pic de asfalt, adica pe stanga, pe dreapta, pe linia de tramvai, pe trotuare, chiar si pe peretii caselor cateodata!
La un moment dat, a trebuit sa ma opresc, pentru ca o doamna cu un Megane insista sa se vare prin dreapta mea printr-un spatiu de vreun metru latime. Pana la urma, s-a convins ca masina dansei este mai lata decat culoarul disponibil, asa c-a renuntat. Tocmai credeam c-am scapat, cand am auzit un zdrang teribil venind din spate, iar cand m-am uitat in oglinda, am vazut un SUV negru, condus tot de o doamna, care se infipsese bine mersi in bara mea din spate, tot in partea stanga a masinii, de parca nu ajungea un oblon facut praf si un stalp asisderea. Putin mai tarziu, doamna in cauza a ajuns in dreptul geamului meu si mi-a spus ca nu era atenta pentru ca vorbea la telefon, si-a asumat vina accidentului si m-a intrebat, asa in trecere, daca masina era lovita rau. I-am confirmat ca nu era lovita rau, ca, dimpotriva, era lovita chiar foarte bine, moment in care doamna in cauza a zis ca nu conteaza, c-o s-o repare si a demarat spre Piata Unirii, in timp ce eu i-am luat numarul si am plecat la politie. Unde am dat o declaratie, am facut o schita, am suflat in alcooltest – absolut degeaba, pentru ca n-am mai baut nimic de vreo patru, cinci ani – am vazut-o pe un calculator pe doamna blonda (in poza chiar era blonda, va rog sa ma credeti!), care imi lovise camionul si ma pregateam sa plec, pentru ca mi se cam luase de ziua respectiva, cand domnul politist a mai vrut sa ma intrebe ceva.
Si m-a intrebat ce cautam eu cu camionul in zona respectiva, tinand seama ca acolo este restrictie de tonaj!
Intrebarea era, evident, manipulatorie. Era o capcana. Stiti cum este. Poate pica ceva!
Problema era ca politistul era un “nene” de vreo douazeci si ceva de ani, iar eu am aproape de vreo doua ori p-atat ani de volan… In plus, recunosc ca posed si o baza solida in ceea ce priveste un anumit tip de lectura si de comportament uman, asa ca i-am raspuns omului ca problema pe care o pune dansul este asemanatoare cu cea pusa de domnul “Sa traiti bine” unui nene burtos posesor de casa inundata, dar netencuita. Adevarata problema nu era aceea ca nenea cu burta nu si-a tencuit casa, ci aceea ca autoritatile statului, in frunte cu domnul presedinte ales de cinci milioane si ceva de gagautzi, nu si-au facut treaba pentru care sunt platiti, adica n-au construit diguri!
Daca domnul “Sa traiti bine”, domnul cosas sef al tarii si guvernele succesive pastorite si-ar fi facut cum trebuie treaba pentru care sunt platiti, domnul burtos ar fi putut trai in casa lui netencuita un milion de ani. Asa si eu! Problema adevarata nu era ce cautam eu in rondul Cosbuc, ci de ce vorbea doamna blonda la telefon si nu era atenta la trafic atunci cand mi-a lovit camionul!
Nimic nu se schimba
In ceea ce priveste dreptul meu de a circula pe acolo, i-am aratat domnului politist, pentru a putea dormi linistit noaptea, ca am voie sa circul pe oriunde prin Bucuresti, la orice ora si in orice zi a saptamanii, ca nu sunt singurul in aceasta situatie si ca datorita unora ca noi poate aprinde linistit lumina in dormitor seara cand ajunge acasa, isi poate pastra cat vrea mancarea in frigider sau isi poate face racoare in casa cand afara dogoreste! Asta daca isi poate permite un aparat de aer conditionat din salariul lui de bugetar, micsorat cu 25% de domnul cu traiul!
La urma urmei, la ce te-ai putea astepta de la un pusti care, intrand in politie, a crezut c-a apucat pe Dumnezeu de un picior?!
Pe urma, in drum spre garaj, mi-am adus aminte de mine insumi cand eram de varsta lui, in drum spre Sibiu pe undeva pe la Sercaia, intr-o seara, cand a trebuit sa ma opresc pentru ca o coloana nesfarsita de bivoli traversa soseaua, dinspre mlastinile din lunca Oltului pentru a se pierde pe ulitele unui sat. Am claxonat ce-am claxonat, pana m-am oprit. Bivolii traversau soseaua netulburati, plini de namol si rumegand continuu. Erau un adevarat monument de nesimtire in mars. Cam ca guvernul nostru!
Laurentiu MIREA,
sofer Electrica
10 iulie 2010
