Catavencu & Company

Va mai aduceti aminte? Ion Luca Caragiale, „O scrisoare pierduta”, Actul III, Scena V: „Domnilor!… Onorabili concetateni!… Fratilor!… Iertati-ma, fratilor, daca sunt miscat, daca emotiunea ma apuca asa de tare… suindu-ma la aceasta tribuna… pentru a va spune si eu… Ca orice roman… ca orice fiu al tarii sale in aceste momente solemne… ma gandesc…la tarisoara mea… la Romania…la fericirea ei!…la progresul ei!…la viitorul ei!…[…]Voi progresul si nimic alt decat progresul pe calea politica… sociala… economica… administrativa … si… si… finantiara…”

Autorul tiradei, onorabilul domn Nae Catavencu!

Pentru a avea, insa, imaginea completa a clasei politice din Romania anului 1880 si ceva, nu aveti altceva de facut decat sa cititi de la un capat la altul aceasta piesa de capetenie a domnului Caragiale.

Pentru a avea imaginea cea mai veridica a clasei politice din Romania actuala trebuie citita cu mare atentie aceeasi piesa!

… O criza, oricare ar fi ea, nu trece de la sine. O criza lasata in voia ei, o criza asupra careia nu se actioneaza repede si cu cele mai adecvate mijloace se inrautateste. Un exemplu elocvent in aceasta directie il constituie datoria Romaniei fata de statul suedez. Acest debit neluat in seama nici de guvernul interbelic, nici de comunisti, nici de „democratii” de dupa ’90, a ajuns de la 27 de milioane de dolari, la vreo 130-140 de milioane de dolari si creste in continuare.

Exista cel putin doua modalitati verificate de a pune capat unei crize economice ca aceasta prin care trecem in momentul de fata. Una este cea lansata de americani, in speta de New Deal-ul presedintelui Roosevelt, care a inceput cu zagazuirea fluviului Colorado prin celebrul baraj Hoover, constructie care a dat, de fapt, startul revenirii economice a Americii. Cea de-a doua modalitate au pus-o in practica nemtii dupa venirea nazistilor la putere. Au construit autostrazi, au relansat industria constructoare de masini si armament, industria extractiva, industria chimica si altele, cu toate componentele care se adauga apoi aproape obligatoriu, serviciile, agricultura, entertainmentul etc. Ca au ajuns unde au ajuns, asta este deja o problema politica… Clasa politica romaneasca a inventat cea de-a treia cale, cea care consta in a nu face nimic, in afara ciorovaielii permanente si a imbogatirii proprii!

Probleme… energetice

In acest moment, eu sunt in somaj tehnic, chestiune de neinchipuit intr-o industrie pe care o socoteam in anii ’90 strategica si inexpugnabila, adica aceea a energiei electrice. Clasa noastra politica a reusit atat de bine, de-a lungul celor 20 de ani de dat cu stangul in dreptul, sa puna la pamant energia electrica, incat trebuie sa ne rugam la Dumnezeu sa nu ni se intample ceva iesit din comun sau catastrofal, ca inundatiile din Anglia sau incendiile din Australia, fara sa mai vorbim de vreun cutremur ca cel din ’77, pentru a nu intra direct in cartile de istorie la capitolul „civilizatii disparute”!

Ceea ce se intampla acum in energia electrica face parte din categoria faptelor despre care se spune ca daca nu discutam, nu exista, ca si prostitutia. Ne facem ca nu le vedem pe „producatoare” pe marginea drumurilor, pe strazile laturalnice sau in cazinouri, ca atare fenomenul nu exista!

Intre timp se pare ca CEZ Oltenia, adica relativ nou privatizata Electrica din zona Olteniei in favoarea cehilor, a fost vanduta nu stiu cui. Circula zvonul ca nici ENEL n-ar sta asa de bine si ca ar vrea sa vanda ceva active. Una peste alta, se pare ca vom reface experienta englezilor, care si-au privatizat energia, dupa care si-au dat seama ce-au facut, si-au dat una tare cu tesla-n glezne si au reetatizat sistemul energetic. Numai ca, intre timp, si la ei, ca si la noi, de altfel, se creasera cateva mari averi!…

… Ma uit la mine in curte, cum vine vorba, si constat ca lucrurile pot merge chiar mai rau decat pana acum. Faptul ca sunt somer nu inseamna ca nu mai stau de vorba cu colegii sau cu prietenii de la munca. Zilele trecute, unul dintre ei a fost trimis la remedierea unei avarii constand in inlocuirea unui transformator ars. S-a deplasat, cum era si normal, la atelierul trafo, de unde trebuia sa incarce obiectul, care insa nu prea exista si care a trebuit „improvizat” pe loc, in cateva ore. Asta datorita politicilor economice inteligente ale administratiei si, bineinteles, ale guvernului Romaniei, care a numit-o si care o sustine, constand in trimiterea oamenilor acasa prin ordonanta si apoi in somaj tehnic a celor ramasi. Sa ne inchipuim acum ca ati ramas fara curent din cauza transformatorului avariat… Si sa ne inchipuim ca aveti hepatita si va tratati, ca aveti infrigider injectiile cu interferon pe o luna de zile, fiole care trebuiepastrate la rece, fiole care costa cam 11 milioane bucata, fiole pe care nu vi le inlocuieste nimeni daca se degradeaza incalzindu-se… Va spun asta pentru ca am trait chestiunea asta, dar am avut noroc… Dar sa ne inchipuim ca nu aveti noroc!

Fiscalitatea ne omoara…

Unul din bunii mei prieteni, coleg nedespartit multi ani in cursele de Tg. Mures, a plecat, la un moment dat, din nemaipomenita firma despre care vorbeam mai inainte, adica din Electrica, si si-a facut propria afacere, constand in a deveni distribuitor de electrocasnice pentru Ufesa. A angajat oameni, a antamat contracte, si-a cumparat doua autoutilitare pentru distributie in toata tara, a inchiriat spatii pentru depozitare, a luat imprumuturi, le-a returnat, s-a pus pe treaba, ce mai! Intre timp, a venit criza si vanzarile au inceput sa scada, dar nu atat de mult cat sa nu reziste. Dupa care a venit guvernul Boc! A aparut forfetarul si alte taxe, iar prietenul meu, pe care criza economica il stramtorase deja de ajuns, nu a mai gasit alta cale de supravietuire decat sa intre in randul celor multi PFA-tisti. Dupa care a vandut prima masina, a licentiat pe rand angajatii, a ramas cu o singura masina, cu care insa n-a mai gasit de lucru pe piata transporturilor, ca atare a inchis afacerea, dupa care si-a postat si cea de-a doua masina pe internet pentru a o vinde. Zilele trecute am vorbit cu el si mi-a marturisit ca nu atat ratele la leasing il omoara, cat fiscalitatea excesiva, taxele idioate, Casco obligatoriu, RCA, rovinieta pe care o plateste si n-are nici un avantaj si, in plus, lipsa oricarei sperante ca guvernul Romaniei vrea cu adevarat sa scoata tara din criza!

… Un alt cunoscut al meu detinea o afacere care se ocupa cu repararea unor autoturisme luxoase, „de firma” cum se spune, avea patru angajati, doua masini, dever etc… A venit criza, dar a supravietuit. A venit guvernul Boc si toata activitatea lui s-a dus pe apa sambetei. A concediat oamenii, mai face cate ceva singur, dar sporadic, a ramas cu doua autovehicule care nu produc nimic, in afara de taxe si impozite, si trage speranta ca vom declara pana la urma razboi Germaniei, ca nu vom mai manifesta dorinta de a fi eroi ca la Marasesti sau la Oarba de Mures, vom pierde confruntarea si vom deveni un land german! Adica un teritoriu peste tari, ce numai SUA are voie sa detina Alaska sau Hawai la dracu‘ in praznic sau rusii enclava Konigsberg, pardon, Kaliningrad!

L-am „consolat” ca nu vom declara razboi nimanui, ca suntem in razboi cu noi insine si ca cel mai bine ar fi sa-si foloseasca fondurile in cumpararea unui manual de supravietuire, a unei proprietati undeva la tara precum si a unei arme performante cu luneta aferenta. Tinte gaseste el, ca doar este baiat mare si vaccinat!…

Ma uit din nou la mine in curte…

…si ma intreb ce anume ii opreste pe politicienii nostri sa inceapa sa creioneze o politica coerenta de iesire din criza a tarii? Suntem intr-o situatie absolut speciala. Romania are nevoie de constructii ca de apa! Fonduri exista si vor veni, cu conditia ca licitatiile sa nu le castige ca si pana acum asfaltangii de serviciu! Trebuie sa construim drumuri, dar nu dupa reteta Bechtel! O data cu drumurile, vor trebui sa inceapa sa munceasca cei care produc ciment, beton, asfalt, pietris sau alte materiale de constructii. Dupa acestia, va veni randul celor care produc servicii si distractii. Apoi se va relansa comertul, pentru ca banii castigati de oameni in constructii vor trebui cheltuiti pe ceva. In felul asta poate isi va relua afacerea si prietenul meu distruibuitor de electrocasnice si cunoştinţa mea cu firma lui de tunning. Si fiind nevoie de curent electric, poate isi va reveni si firma in care muncesc. Oamenii n-au cum sa cheltuiasca tot ceea ce castiga, daca salariile sunt decente si acoperitoare, si-n felul acesta s-ar putea relansa si activitatea bancara, pusa in ultima vreme doar pe strans de gat clientii cu dobanzi nesimtite, mii de comisioane ascunse si alte marlanii!

… Mai tineti minte cum se termina piesa lui Caragiale? …La un moment dat, Conu‘ Iancu, nestiind cum sa termine tarasenia, s-a oprit din scris si a inceput sa colinde cafenelele bucurestene, sa-si bea cafeaua si sa se intrebe cum sa puna capat monstruozitatii celor trei acte. Sa-i faca sa invinga pe Tipatescu si pe nenea Zaharia Trahanache, presedinte a nenumarate comitete si comitzii, sau sa-l puna in fruntea bucatelor pe licheaua perfecta, Catavencu? „Onorabilul” domn Catavencu! Ei bine, asa a aparut actul patru, asa a aparut un personaj „mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”, adica supereroul Agamita Dandanache!

Uitati-va bine pe scena politicii romanesti, la evenimentele de dupa alegerile de ieri! Il veti revedea pe Agamita Dandanache!

Criza?! Criza va supravietui, iar dumneavoastra sunteti poporul care aclama la finalul piesei fara sa stie de ce!…

Laurentiu MIREA

Sofer Electrica

20-23 noiembrie 2009