Legea privind parteneriatul public-privat (PPP) a fost promulgată, miercuri, de președintele Klaus Iohannis, după ce Camera Deputaților – for decizional – a corectat articolul declarat neconstituțional de CCR.
Este a doua lege PPP în ultimii 6 ani. Prima a fost Legea 178/2010, promovată de Guvernul Boc dar care nu a avut succes la investitori, nefiind încheiat niciun contract. Legea a fost retrimisă Parlamentului la reexaminare, de preşedintele de atunci Traian Băsescu, iar după modificările cerute a promulgat-o în septembrie 201o. Normele metodologice au fost aprobate trei luni mai târziu.
După venierea la putere a Guvernului Ponta în luna mai 2012, Dan Șova, ministrul delegat pentru Marile Proiecte (din care nu i-a reușit niciunul), a primit sarcina să conceapă o nouă lege. Proiectul lui Șova a fost adoptat de Senat în noiembrie 2013 iar de Camera Deputaţilor – for decizional – în decembrie 2013, chiar înainte de Crăciun.
Însă în ianuarie 2014 preşedintele de atunci, Traian Băsescu, a cerut reexaminarea legii arătând că se impune respingerea legii deoarece nu sunt stabilite clar situaţiile ce pot constitui motive excepţionale de interes naţional sau local ce conduc la încetarea unilaterală a contractului parteneriatului public privat şi că în această formă legea prevede o procedură lipsită de transparenţă în ceea ce priveşte înlocuirea partenerului privat, fară realizarea unei noi proceduri de atribuire.
Senatul a respins rapid obiecțiile iar Camera Deputaţilor a decis definitiv, în 11 iunie 2014 (cu 187 voturi “pentru”, 107 voturi “împotrivă” şi 19 abţineri), că sesizarea preşedintelui nu este întemeiată.
Parlamentarii PDL şi PNL au contestat atunci la Curtea Constituţională, sesizând în principal modalitatea în care pot fi reziliate contractele încheiate între partenerul public şi partenerul privat.
“Se introduce posibilitatea modificării unilaterale sau rezilierii contractului de parteneriat public – privat de către partenerul public prin invocarea de «motive excepţionale legate de interesul naţional sau local». Legea nu defineşte criteriile prin care vor putea fi stabilite «motivele excepţionale»”, s-a precizat în contestaţie.
În iulie 2014, CCR a declarat neconstituţional alineatul 1 al articolului 38 din noua lege, exact amintit mai sus.
A trecut însă aproape un an (iunie 2015) până când Senatul a pus în acord legea cu decizia CCR. Încă un an şi jumătate a durat până ce legea a trecut și de Camera Deputaţilor, în noiembrie 2016.
Legea reglementează încheierea şi derularea parteneriatului public-privat ce are ca obiect realizarea sau, după caz, reabilitarea şi/sau extinderea unui bun sau a unor bunuri destinate prestării unui serviciu public şi/sau operării unui serviciu public.
