Aşa cum anunţam în numărul trecut, continuăm prezentarea concluziilor rezultate în cadrul dialogului dintre furnizorii şi clienţii de logistică şi transport. Discuțiile au fost moderate de Adriana Pălăşan, Managing Partner Supply Chain Management Center şi vicepreşedinte ARILOG, cu ocazia conferinţei „Am marfă, caut transport“ organizată de revista Ziua Cargo.
Ce spun furnizorii despre…
Taxe suplimentare
Se pune problema cine îşi asumă responsabilitatea atunci când clientul solicită depăşirea programului de lucru pentru o livrare rapidă sau atunci când, la control, camionul este înregistrat cu supratonaj – ţinând cont de faptul că astfel de elemente nu pot fi incluse în contract. Sala a ridicat o serie de probleme privind acest subiect. De exemplu, în situaţia în care şoferul este controlat în Ungaria şi identificat cu supratonaj, răspunde, în mod normal, cărăuşul, dar, dacă şoferul face, în căsuţa 17 pe CMR, precizarea de supratonaj, de vină este expeditorul. „Uneori, clientul afirmă că plăteşte el amenda, solicitând cărăuşului să accepte supraîncărcarea. Se pune, însă, întrebarea de coada cui rămâne tinicheaua că a încălcat legea? Până la urmă, degeaba îşi asumă clientul penalitatea, dacă se adună un cumul de neregularităţi pe numele transportatorului, care intră pe o listă roşie“, a apreciat Adriana Pălăşan.
Pe de altă parte, există primării care impun taxe speciale care vizează camioanele. Furnizorii de transport au subliniat, în aceste condiţii, că orice taxă suplimentară trebuie plătită de client, în funcţie de condiţiile impuse. Pe de altă parte, atunci când este vorba despre livrare în oraşe, trebuie ţinut cont de faptul că trebuie utilizat un vehicul potrivit, iar furnizorul trebuie să evalueze în mod corect dacă flota pe care o operează se potriveşte cerinţelor de livrare. „Dacă furnizorul şi-a făcut o ofertă de preţ pentru 20 t şi înregistrează, de fapt, costuri pentru 7 t, se va confrunta cu o problemă pentru că previziunile nu vor reflecta realitatea. Ţinând cont de faptul că livrările în localităţi pot implica taxe importante de acces, este extrem de important să se precizeze foarte clar locul unde se fac livrările“, a explicat Adriana Pălăşan.
Durata contractului
Furnizorii de servicii de logistică şi transport au scos în evidență imposibilitatea amortizării investiţiilor în condiţiile în care clienţii preferă să încheie contracte pe un an. Pe de altă parte, clienţii susţin că transportatorii preferă comenzile spot pentru a câştiga mai mult. „Vorbim, în acest context, despre o problemă de parteneriat. În situaţia în care ai stabilit împreună cu clientul atât problemele pe care le întâmpini cât şi necesităţile, se pot face anumite derogări de la obiceiurile companiei. Este important să existe anexe cu mai multe variante de lucru. Dar, din păcate, acest lucru nu prea se întâmplă“, a menţionat vicepreşedintele ARILOG.
Clauzele de reziliere
Transportatorii au cerut ca astfel de elemente să fie în mod corect prinse în contracte, ţinând cont de faptul că în multe situaţii clienţii găsesc şi alţi furnizori de servicii de transport fără a-şi aviza partenerii. În acest context, volumele manipulate pot scădea simţitor, iar capacitatea furnizorului rămâne neacoperită. Se poate întâmpla ca, în momentul în care volumul s-a înjumătăţit, din cauza faptului că partenerul tău a decis să colaboreze şi cu alte companii, să nu poţi să reziliezi contractul, pentru că o astfel de clauză nu a fost prinsă în paginile sale.
Sisteme de interfaţare
Operatorii logistici au în vedere, în ultima perioadă, o creştere a nivelului de interfaţare cu clienţii, pentru a putea beneficia de lansarea directă a comenzilor şi de o bună urmărire a trasabilităţii mărfurilor. Există, însă, cazuri în care beneficiarii nu doresc introducerea unui astfel de sistem, motivând alegerea prin faptul că datele deţinute sunt secrete. Dar atunci când se decide interfaţarea se pune problema „cine plăteşte?“. Operatorii logistici susţin că o variantă corectă este ca fiecare să îşi plătească partea, în timp ce unii clienţi doresc ca operatorul să suporte întreaga investiţie. „În situaţia în care companiile nu se interfaţează, orice comandă pe care o dă clientul trebuie introdusă manual în sistem. Este unul dintre motivele pentru care operatorul poate decide să plătească şi partea clientului. Tocmai pentru a evita astfel de situaţii, logisticianul poate impune taxe de deschidere a contractului, cel puţin pentru depozitare“, a explicat Adriana Pălăşan.
Penalităţi
Penalităţile trebuie incluse în contract chiar şi atunci când nu se aplică. „Dacă vrei să fii mai înţelegător cu partenerul, nu le aplica, dar ele trebuie impuse şi măsurate, mai ales, ţinând cont de faptul că ar trebui să te intereseze nivelul de servicii. Trebuie ştiut: dacă trăiesc într-o lume în care trebuie să fiu perfect şi greşesc, cât m-ar costa? Sau ce fac în fiecare an ca să fie un pic mai bine decât anul trecut?“, a apreciat Managing Partner-ul Supply Chain Management Center.
Recuperare – documente, ambalaje, retur marfă
În anumite cazuri, acest capitol ridică probleme, printr-o organizare defectuoasă, lucru care, mai devreme sau mai târziu, se reflectă în costuri. De aceea aceste cheltuieli ar trebui să fie prinse în tarife. Clientul nu vrea să plătească, însă, pentru retururi…
Value Added Services
Serviciile cu valoare adăugată implică anumite costuri; în acest context, ar trebui prinse în caietul de sarcini. Este importantă cunoaşterea acestora dinaintea semnării contractului, pentru a şti cum trebuie făcută oferta, fără a le prinde în costuri. S-a discutat despre serviciile cu valoare adăugată legate de grupaje, transport LTL. La grupaje, clienţii vor să ajungă la oră fixă şi să fie anunţaţi când vine marfa. Dar destinatarul poate lipsi în momentul în care ajunge marfa, de la locul unde aceasta trebuie livrată, motiv pentru care maşina trebuie să se întoarcă într-un alt moment, ceea ce implică și cheltuieli suplimentare. Sunt operaţiuni pe care nu le plăteşte nimeni. Pe de altă parte, operatorii logistici au scos în evidenţă faptul că beneficiarii vor să ştie tot timpul unde se află maşina, dar nu doresc să plătească pentru a avea acces la informaţii prin intermediul GPS.
Certificări
Există o serie de certificări (de calitate, securitate etc) pe care clientul doreşte să le impună, dar care costă. Beneficiarul nu este, însă, întotdeauna dispus să plătească în plus pentru un transportator sau operator logistic acreditat. Mai mult decât atât, de cele mai multe ori, alege operatorul mai ieftin, chiar dacă nu este acreditat. Sunt licitaţii unde se califică numai companiile acreditate, dar, după acest moment, calitatea acreditării nu mai este importantă.
Clasament final şi evaluare ofertă
În ceea ce privește evaluarea, au fost ridicate mai multe probleme. S-a scos în evidenţă faptul că sunt companii care fac publice criteriile de evaluare, dar nu anunţă transportatorii ce punctaj au luat. În cel mai bun caz, li se comunică pe ce loc au fost. Operatorii logistici şi transportatorii ar fi însă interesaţi să ştie diferenţele de punctaj între ocupanţii diverselor locuri sau măcar propriul punctaj sau clasament pentru fiecare criteriu de evaluare în parte, pentru a şti pe ce să pună accentul în viitor şi ce anume mai poate fi îmbunătăţit. Pentru o companie interesată să îşi îmbunătăţească serviciile, cunoaşterea punctajului său în cadrul unei licitaţii poate fi un instrument de creştere. „Sunt mulţi clienţi care îţi oferă criteriile de evaluare bine calculate, dar sunt puţini cei care îţi spun ce punctaj ai luat şi pe ce loc ai fost, însă niciunul nu îţi oferă detalii privind poziţia în clasament. Nu sunt interesaţi, pentru că reprezintă o muncă în plus. Ar putea să fie interesaţi dacă ar vrea să crească piaţa şi, pe viitor, să aibă interlocutori mult mai buni“, a subliniat Adriana Pălăşan. Ea a menţionat că este foarte important ca beneficiarii să îşi auditeze potenţialii candidaţi de pe listă. „Dacă fac lucrul acesta, îşi vor da foarte repede seama, prin vizite şi întrebări, dacă este ceva ascuns“, a adăugat ea.
Ce spun clienţii despre…
Preţ…
… că are o pondere de 80% în decizie. Clienţii au scos în evidenţă o serie de elemente şi indicatori de performanţă pe care îi au în vedere și care pot fi rezumaţi astfel: preţul, capabilităţile pe care le are furnizorul, flexibilitatea, stabilitatea financiară, eficienţa şi siguranţa, precum şi securitatea în muncă din perspectiva transportului de marfă.
Green-Eco
Ceea ce clienţii au adus în discuţie suplimentar faţă de furnizorii de transport şi logistică este segmentul de „green-eco”. În general, companiile multinaţionale pun preţ pe sustenabilitate şi pe protecţia mediulu. Parte dintre ele au început să controleze aceste aspecte. „Dar aceasta pentru că vine ordin de sus, nu pentru că în România se pune accentul pe aşa ceva. Este un aspect pe care auditurile interne ale companiilor multinaţionale îl verifică şi atunci trebuie să respecte cerinţele impuse de managementul central“, a concluzionat Adriana Pălăşan.
Meda BORCESCU
meda.borcesc@ziuacargo.ro
