Consiliul Concurenţei încearcă să impună creşterea tarifelor practicate de taximetrişti, în ciuda faptului că nu poate face diferenţa între un serviciu de interes comercial şi unul de utilitate publică, aşa cum este cazul taximetriei, acuză FORT, într-un comunicat remis redacţiei şi pe care îl publicăm integral.
„Consiliul Concurentei nu poate face diferenta intre un serviciu de interes comercial si un serviciu de utilitate publica asa cum este cazul taximetriei.
Este absurd sa consideri ca practicarea acelorasi tarife in contextul plafonarii lor printr-o hotarare a Consiliului General al Municipiului Bucuresti este un factor anticoncurential, cu atat mai mult cu cat serviciile de utilitate publica se supun altor reguli, ce stabilesc ca acestea se desfasoara atunci cand un agent economic, daca ar tine seama de propriile interese financiare, ar practica un tarif cu mult peste ceea ce societatea poate suporta ca si cost.
Taximetristii si dispeceratele sunt acum prinsi intre “ciocan si nicovala” si asta deoarece nu pot creste tarifele peste plafonul impus prin HCGMB, dar nici nu pot rata acoperirea costurilor operationale.
In cazul in care Consiliul Concurentei insista sa amendeze taximetria pentru asa-zise practici anticoncurentiale, solutia pentru taximetristi ramane una singura: evaziunea fiscala.
Ne intrebam, in acest context, daca Consiliul Concurentei are in arhiva legislativa Legea 51 a serviciilor comunitare de utilitati publice, sau daca a citit cineva de acolo legislatia ce guverneaza aceasta activitate.
Incepand cu anul 2008-2009, serviciile de transport in regim de taxi au fost constranse de cadrul legislativ si institutional la o scadere drastica a tarifelor, scadere impulsionata de catre transportatorii care se vedeau, pe de o parte, supusi presiunii crescande de micsorare a numarului de clienti, si pe de alta parte, a tendintei de migrare catre dispeceratele cu tariful cel mai mic stabilit, pentru o siguranta in continuarea activitatii, dispeceratele cu cel mai mic tarif din piata fiind si cele cu mai multe comenzi.
Ancheta declansata de Consiliul Concurentei in taximetria din Bucuresti si Ilfov trebuia de la inceput sa aiba in vedere si acest aspect si abia dupa aceea sa caute eventualele intelegeri de tip cartel in fixarea tarifelor, deoarece atat timp cat insasi legea este anticoncurentiala, limitand accesul in piata peste contingentul stabilit, nu mai putem vorbi de intelegeri tip cartel, cartelul fiind infiintat de insusi legiutor, prin limitarea numerica de 4 taxiuri la o mie de locuitori.
Legea taximetriei a fost, inca de la adoptare, o lege restrictiva si cu o clara tendinta monopolista, statul considerand la acel moment, in baza unor propuneri facute de anumiti deputati cu mari interese in acest domeniu, ca este mai bine sa limiteze aceasta activitate la 4 taxiuri pentru 1.000 de locuitori ai unei localitati.
Asociatiile “reprezentative” (pentru buzunarul si interesul propriu), ce au propus si promovat aceasta lege, erau la acel moment conduse chiar de catre deputatii ce au initiat si promovat legea in cauza.
Aceasta limitare a creat, in timp, in activitatea de taximetrie, un monopol al celor ce au apucat la acel moment majoritatea autorizatiilor taxi, acestia neavand, practic, o concurenta reala in piata, deoarece mecanismul economiei de piata era blocat, cererea si oferta desfasurandu-se doar intre marea masa a beneficiarilor acestor servicii si mica masa a prestatorilor care, practic, beneficiau de inchiderea pietei prin blocarea intrarii noilor jucatori.
Pe parcursul anilor, tarifele au oscilat in crestere pana la debutul crizei economice din 2008, ajungand la acel moment in jurul a 2 lei per km. Aceasta crestere de la an la an a fost cauzata de faptul ca transportatorii autorizati cautau dispeceratele cu tariful cel mai mare in raport cu numarul de comenzi. Mentionam ca pana la acel moment tarifele la nivelul unui dispecerat erau stabilite de catre operatorul dispecer, activitatea de dispecerat fiind una conexa activitatii de taximetrie, aceasta nefiind limitata numeric.
Dupa debutul crizei economice, coroborat si cu modificarea legii taximetriei, prin legea 265 din 2007, tarifele la nivelul unui dispecerat se decid in baza tarifelor stabilite de catre transportatorii deserviti, facandu-se media majoritatii astfel dispeceratele fiind la mana transportatorilor in procedura de fixare a tarifului (sub nici o forma dispeceratele nu stabilesc tarife).
Ca o anomalie a pietei, tinand cont ca activitatea de taxi este limitata numeric, scaderea tarifelor practicate de transportatori a declansat in ultimii ani o concurenta de neegalat intre dispecerate, facand comparatie cu celelate activitati economice. Aceasta concurenta a ajuns pana la nivelul ca un ban sa faca diferenta intre competitori.
Tinand cont de cele semnalate, solicitam ca aceasta ancheta sa nu vizeze amendarea dispeceratelor si a transportatorilor ce practica cel mai mic tarif din piata, in caz contrar acestia fiind constransi sa-si dubleze tarifele practicate din cauza posibilei amenzi care ar produce falimentul acestora.
Solicitam, totodata, Parlamentului Romaniei modificarea legii si eliminarea barierei de intrare in piata, respectiv eliminarea dispecerizarii obligatorii, acestea fiind doua lucruri esentiale pentru intrarea in normalitate a acestei activitati si crearea premizelor unei bune concurente, care va aduce in final la un raport calitate-pret corect.
Cuvantul de ordine raportat in viitor la aceste servicii mentinute artificial ca fiind de utilitate publica trebuie sa fie unul singur: „LIBERALIZARE”, iar pentru asta trebuie sa se „bata” Consiliul Concurentei alaturi de adevaratele asociatii ce urmaresc concurenta loiala si nicidecum monopolul”.
Imagine: Jean-Mihai PÂLŞU
