Editura Nemira și Festivalul Național de Teatru lansează volumul „Munca actorului cu sine însuși”, de Konstantin Sergheevici Stanislavski, într-o nouă traducere semnată de Raluca Rădulescu, joi, 31 octombrie, la ora 11.00, la sediul Fundației Löwendal. Alături de traducătoare şi de Valentin Nicolau, directorul Editurii Nemira, la eveniment vor participa Constantin Chiriac, directorul Teatrului Național „Radu Stanca“ din Sibiu, şi Miklós Bács, actor la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Volumul, prefațat de cunoscutul regizor Yuri Kordonski, reprezintă un gest necesar de restituire a „Bibliei“ teatrului modern, așa cum este denumită lucrarea celebrului om de teatru care a influențat decisiv arta spectacolului din epoca modernă.
„În profesia mea, folosesc această carte în fiecare zi. Ceea ce nu înseamnă că o deschid în fiecare dimineață sau că folosesc numai exercițiile lui Stanislavski. Din nefericire, nici măcar n-am timp s-o citesc foarte des. Dar ea este prezentă în felul în care gândesc teatrul. Îmi amintește de profunzimea și de pasiunea cu care fiecare artist adevărat poate și trebuie să-și analizeze propria artă“, scrie Yuri Kordonski.
Publicată în Colecția Yorick a Editurii Nemira, noua ediție vine în întâmpinarea tuturor profesioniștilor și amatorilor din sfera artelor spectacolului la mai mult de o jumătate de secol de la apariția primei ediții în limba română.
„Prezenta traducere se vrea mai cu seamă o platformă de dezbatere, o provocare pentru noi interpretări şi pentru redescoperirea <sistemului>, respectând pe cât posibil, stilul lui Stanislavski, dar transpus într-o limbă română contemporană, pentru o mai bună fluenţă a lecturii şi înţelegerii conceptelor şi exemplelor expuse“, explică Raluca Rădulescu.
Konstantin Sergheevici Stanislavski (1863-1938), unul dintre cei mai importanți creatori și teoreticieni din istoria teatrului modern, s-a născut la Moscova, într-o familie înstărită. Încă din copilărie a avut acces la educație și la cultura înaltă și tot atunci au apărut și primele semne ale atracției exercitate de teatru. Tânărul, care avea să creeze o pedagogie sistematică, bazată pe principii ale unei științe a actoriei, a debutat mai întâi pe scenă, ca actor, fără să fi urmat o instituție de specialitate.
La 25 de ani, când era deja un actor amator cunoscut, a întemeiat Societatea de Artă și Literatură. Atunci avea să joace în producțiile noii instituții și să facă primele experimente ca regizor. În 1897 i s-a alăturat lui A.P. Cehov, care milita pentru un teatru popular, inițiativă pe care avea s-o concretizeze chiar în 1897 împreună cu Vladimir Nemirovici-Dancenko. Alături de acesta din urmă, Stanislavski a înființat Teatrul de Artă din Moscova.
Primul spectacol, sub auspiciile căruia avea să-și câștige notorietatea noua instituție, a fost Pescărușul de A.P. Cehov, jucat în premieră, în prezența autorului, și regizat de Stanislavski și Nemirovici-Dancenko. Teatrul avea să devină cunoscut în lumea întreagă, iar Stanislavski, să-și desăvârșească arta și să ajungă un pedagog fără rival.
Pledând pentru adevărul reacțiilor umane în teatru și împotriva patetismului, Stanislavski a elaborat o tehnică nouă de joc, precum și un set de principii, procedee și exerciții. Ele formează „sistemul” lui Stanislavski.
Teoria este expusă în lucrarea Munca actorului cu sine însuși, al cărei prim volum a apărut în 1938, la scurtă vreme după moartea autorului. Partea a doua a lucrării, care a rămas neterminată, se află, de asemenea, în pregătire la Editura Nemira. (M.S.)
