Protestul din 15 septembrie a reprezentat o premieră, pe de o parte prin participarea întregii țări (București și 22 de orașe), iar, pe de alta, prin obținerea de către transportatori a plafonării prețurilor RCA pentru 6 luni. OUG 54 a fost aprobată de către Guvern în 14 septembrie, însă nu a prevăzut tarifele. Transportatorii au aflat că ASF vrea să fixeze la 18.500 lei prețul RCA pentru un camion de 16 tone clasa B0. Acesta a fost momentul în care patru asociații patronale – APTE 2002, APULUM, FORT și UNTRR, – au decis să nu renunțe la mitingul din Piața Victoriei. După mai bine de șase ore de protest, ASF a acceptat ca prețul maximal să fie de 7.500 lei.
Despre ce a stat în spatele acestei mișcări am stat de vorbă cu unii dintre organizatori:
Dumitru Blaga, președintele APULUM Alba Iulia
„Ieșind în stradă, s-a produs acel declic în care oamenii nu mai erau patroni sau șoferi, erau colegi care luptau pentru același lucru”
„Toată această nebunie a început în 15 iulie, cu o primă mișcare de protest spontană. După aceea, împreună cu celelalte asociații, am găsit o metodă inedită să pregătim protestul din septembrie, organizând, în fiecare luni, marșuri lente pe șoselele de centură. Am constatat că ne organizăm mai bine și suntem uniți când avem cu toții aceeași problemă. Ar fi bine ca, pe viitor, să conștientizăm și să prevenim aceste momente dificile în care reacționăm noi, ca breaslă. De mult timp, încercăm să coagulăm toate patronatele. Deocamdată am reușit cu patru. Am simțit că acest moment poate constitui o bază solidă pentru a construi. Puncte de pornire am mai avut, dar, din păcate, n-au fost stabile; dar, de acum încolo, chiar dacă vom avea divergențe, aceste baze pe care ne vom stabili puncte de sprijin vor fi suficient de puternice ca să ducem mai departe puncte comune. Am început să ne spunem punctul de vedere, în zona Alba Iulia, din 2013, când am protestat împotriva introducerii licențierii vehiculelor sub 3,5 t, dar ceea ce s-a întâmplat atunci nu a transmis aceeași forță ca evenimentele din septembrie. Am simțit că avem, într-adevăr, putere, că putem conta. Am simțit că am o mare responsabilitate în fața celor care au ieșit în stradă. Atunci când vezi o mulțime de oameni, care te susține și are încredere în tine, vrei să o răsplătești, să îi arăți că îți pasă, să o ajuți. Eu cred că o să reușim, până la urmă, deși, încă, lucrurile nu sunt tranșate în totalitate, în privința RCA. Trebuia să arătăm că suntem o forță, pentru că autoritățile nu ne mai tratau cu respectul și cu importanța pe care ar trebui să o acorde acestei bresle. 15 septembrie a demonstrat că suntem o forță, că avem susținere, că există unitate. Oamenii au simțit, atunci când s-au unit în stradă, când au împărțit aceleași simțăminte, că într-adevăr pot să-și rezolve probleme în interesul lor și în interesul țării. Pot spune, din discuțiile cu ceilalți lideri de asociații și cu oamenii mei din zonă, că toți suntem doritori să mergem până la capăt – să rezolvăm problema RCA. Chiar și în momentul în care, pe 15 septembrie, am decis, la București, să suspendăm manifestările, ca urmare a promisiunilor primite din partea ASF și a Guvernului, oamenii mei de la Alba Iulia refuzau să plece acasă, până la rezolvarea problemei. Aveau deja provizii de apă, de mâncare, erau pregătiți să rămână în stradă. Cred că lucrurile încep să funcționeze. Chiar dacă, în preziua protestului, am stat în ședință până noaptea târziu, planificând fiecare detaliu, inclusiv faptul că trebuie să ne ocupăm de oameni, asigurându-le mâncare, pentru mai multe zile, nu mă așteptam ca lucrurile să meargă atât de bine.”
Augustin Hagiu, președinte de onoare FORT:
„Din punctul de vedere al organizării, am schimbat rețeta; am împărțit responsabilitățile unui număr mai mare de oameni, am trecut de la comunicarea prin telefon, la varianta WhatsApp”
„Pentru organizarea protestului din 5 septembrie, de pe Centura Bucureștiului, am avut un colegiu director la începutul lui septembrie. În condițiile în care presiunea exercitată de problema cu care se confruntau colegii noștri din sectorul de transport marfă și taximetrie era foarte mare, ne-am dat seama că ne vom întâlni în Piața Victoriei fără niciun plan. Având experiența în care ni se spusese că nu se poate face nimic, am decis să facem o mișcare de amploare, cu vizibilitate, care să devină un eveniment în sine, astfel încât, până la marele protest anunțat pentru 15 septembrie, să vedem ce se întâmplă în relație cu autoritățile. Pentru a atrage atenția am forțat o participare mult mai mare – peste 800 de mașini (taxiuri, autobuze, microbuze, camioane).
Din punctul de vedere al organizării am schimbat rețeta; am împărțit responsabilitățile unui număr mai mare de oameni, am trecut de la comunicarea prin telefon, la varianta WhatsApp și am creat grupuri în care am chemat să se înscrie transportatori. Am format două grupuri, fiecare cu liderul propriu. Astfel, s-a putut comunica rapid și vizibil, informația fiind transmisă în același timp către toți participanții. Eu am fost în ambele grupuri, dar fără să mă ocup strict de organizare; m-am ocupat de relația cu presa. Pentru a nu crea ideea de dezbinare între patronate, nu am dat comunicat de presă nici înainte, nici după. Manifestația a fost susținută de FORT, dar nu am vrut să ieșim în evidență. Am simțit, însă, că mesajul transmis de presă a ajuns acolo unde trebuie. Manifestația de pe centură a declanșat acțiunile ulterioare. A doua zi, am fost invitați la Guvern, unde s-a declanșat procedura privind ordonanța de urgență, iar la Parlament a început să se discute proiectul Legii RCA. S-au creat premisele ca, pe data de 14 septembrie, să aibă loc o nouă întâlnire la Guvern, cu participarea Consiliului Concurenței, pentru aplicarea Legii concurenței, în ceea ce privește plafonarea tarifelor pe 6 luni. Tot pe 14 septembrie, a avut loc un al doilea eveniment, în Parlament: audierea ASF. La ora 17:00, am constatat că nu există nicio formă a OUG. Tot atunci, am primit și informația privind plafonarea la 18.500 de lei a primei RCA pentru un camion de 16 tone. Ne-am dat seama că trebuie să ținem protestul. Cei din țară și din București ne cereau să nu ne oprim. Nu ne-a surprins deloc că, în final, au rămas doar 4 patronate.
În dimineața de 15 septembrie, la ora 5, am verificat Centura și intrările în București, apoi am ajuns în Piața Victoriei. Totul a semănat cu organizarea din armată. Fiecare știa ce are de făcut și toți cei care au anunțat că vin au fost prezenți. Inclusiv transportatorii din Suceava au venit, cu autocarele, la București, chiar din noaptea respectivă. Așa a început manifestația. (…)
După emiterea OUG, Guvernul a mutat responsabilitatea la ASF. Am avut o discuție cu președintele ASF, Mișu Negrițoiu, care a acceptat să formăm o delegație pentru discuție. Am refuzat să merg, pentru că era nevoie de mine în Piața Victoriei. Am insistat ca delegația să vină cu un material scris, am explicat oamenilor că plafonarea până în 7.500 lei este bună și, ca atare, toată lumea a înțeles că suntem pe drumul cel bun. (…)
Presiunea este mare, în continuare, și suntem conștienți că va veni și din afara României, însă ordonanța trebuie să-și producă efectele. S-a format o echipă, s-au redactat comunicate împreună, fără să se țină cont de orgolii. Trebuie ca decizia majoritară să primeze. (…)
Trebuie constituită o primă confederație la nivel național, în care fiecare să vină cu ce poate.
Dar, pentru aceasta, este nevoie să se întâlnească toți liderii celor patru organisme patronale, să se așeze la aceeași masă și să stabilească o strategie pe partea de organizare și una pe partea de obiective. O astfel de platformă de tip confederație trebuie să aibă câteva obiective majore pentru care să lupte și să renunțe la interesele de grup sau personale. Dacă s-ar da semnalul că patru organizații sau, poate, mai multe se reorganizează și redau funcționalitate unei confederații precum CNR, o platformă existentă deja, transportatorii imediat se vor replia – cei neafiliați – vor căuta să intre într-una din structuri și vor participa masiv la ceea ce înseamnă creionarea conducerii acestei megastructuri, de care este absolută nevoie.”
Florin Tudose,membru UNTRR
„Le-am dat soluția: 4 bănci românești să elibereze RCA”
„Ne-am organizat foarte bine. Am reuşit pentru prima dată să o facem, dar nu am fi putut fără sprijinul transportatorilor din Timișoara, Arad, Oradea, Cluj, Târgu Mureș, Brașov, Sebeș, Alba, Buzău, Prahova şi Suceava. Vreau să le mulțumesc tuturor operatorilor de transport marfă şi persoane, inclusiv unor companii de taxi, care ni s-au alăturat în perioada 15 august – 15 septembrie. Ca participant la protest, am văzut firme de transport care au stat ascunse, patroni cărora le-a fost frică să iasă sau au afirmat… «Avem şi noi fraierii noştri, care ies la protest…». Ca să ieși în stradă, trebuie să îţi asumi responsabilitatea şi riscul de a pierde bani, sau, chiar, de a fi supus unor controale dedicate din partea autorităţilor, până la desfiinţare. Noi ne-am asumat acest risc, pentru că toată piața era în pericol. Scria «faliment», indiferent de flotă. Nu mai aveam nicio șansă. În opinia mea, n-au ieșit la protest firmele protejate de asigurători, cei care utilizează poliţe false sau decid să circule fără poliţe pe drumurile publice. În țările din Europa, preţul RCA variază între 950 şi 1.450 euro (în condiţiile în care sunt incluse înlocuirea parbrizului şi tractarea maşinii), iar transportatorii beneficiază de o democrație adevărată şi de respect. Au 100% libertatea de a protesta. În cazul nostru, vorbim despre numai 50% – jumătatea cealaltă este îngrădită. Dacă virezi la stânga sau pui frână, ţi se întocmeşte dosar penal; rişti astfel de dosare, precum şi ridicarea permisului de conducere, orice ai încerca să faci.
Aceasta este democrația în România: s-au ridicat permise şi s-au întocmit dosare penale.
Am participat la negocieri la ASF, Senat, apoi la UNTRR. Senzația mea este că își doresc să iasă cât mai repede cu o lege RCA curată – nu numai pentru transportatori, ci și pentru particulari. Nu s-a vrut asta de la început, de la primul protest. După ce am tras primul semnal de alarmă, timp de şase luni s-a aşternut o liniște înaintea furtunii. Ne-au plimbat de la o ședință la alta. Acum nu mai simțim asta, toți vor să facă o lege nouă a RCA. Dacă nu se făcea protestul din 15 septembrie, nu se întâmpla nimic. Toată țara a fost în stradă. Ca să ajungi de la Cluj la Oradea, trebuia să te așezi la o coadă 50 de kilometri. Orașul Oradea era blocat.
Mă întreb cum poate fi catalogat un premier, care, atunci când se claxonează de la 9 dimineața de se cutremură clădirea, nu iese până la 5 după-amiaza să le vorbească reprezentanților transportatorilor, un sector care aduce foarte mulți bani la bugetul statului. Nu a transmis decât că Guvernul și-a făcut treaba, a emis ordonanța și ne-a trimis la ASF, de unde proveneau conflictele. Este drept că, atunci când am ajuns la Mișu Negrițoiu, nu mai era același om din urmă cu două zile, își schimbase atitudinea. Atunci când organizezi un protest, totul e o luptă. Între organizatori, fiecare vrea ceva, dar, în final, trebuie să ajungi la un numitor comun. În echipa celor care au negociat, alături de cei de la București, au fost și președintele APTE 2002, Adrian Pop, Dumitru Blaga de la APULUM Alba Iulia, dar și reprezentanți ai transportatorilor din Buzău și Prahova. Din punctul meu de vedere, data de 5 septembrie a fost importantă, pentru că de atunci s-a declanșat totul pentru data de 15. Pe 5 s-au unit mulți transportatori, în multe orașe, s-a auzit vocea străzii. S-a creat platforma pentru a merge uniți de acum încolo, în această formație. Practic, eram majoritatea încă din decembrie, dar acum au mai venit și alții.
O să fie o luptă grea pe tema RCA, pentru că sunt multe interese în domeniu. Deşi, în data de 15, am spus că nu vom mai ieşi în stradă, suntem pregătiţi să reacţionăm, dacă reglementările privind RCA nu vor urma făgaşul normal. Nu ne dorim acest lucru, totul depinde de atitudinea autorităţilor. Transportatorii trebuie să fie conștienți că ieșirea în stradă e inevitabilă, dacă o nu va fi o lege RCA bună și pentru ei, și pentru persoanele fizice.”
Radu Dinescu, secretar general UNTRR:
„Concurență crescută, transparență crescută, autoritate corectă și imparțială, parteneriat între asigurător și asigurat – acesta ar trebui să fie dezideratul”
„Am aflat suma de 18.500 lei ca valoare pentru prima RCA, în cazul camioanelor, în ziua de 14 septembrie, când am văzut că, după întâlnirea de la Guvern, ordonanța de urgență nu a fost publicată în cursul zilei, iar conferința de presă a Guvernului, din cursul după-amiezii, a fost amânată. Cifra reprezintă valoarea medie a daunelor pe segmentul autovehiculelor comerciale de peste 16 t, fără să se țină cont de frecvența daunelor de 15,6% în acest segment (conform datelor ASF). Valoarea a apărut ca o reacție, probabil, de răzbunare a ASF.
Din punctul meu de vedere, este extrem de important ca ASF să nu mai respingă firmele de asigurări din străinătate care sunt interesate să intre pe piață din România. Teoretic, Grawe poate vinde RCA, dar, din varii motive administrative, nu o face. Două firme de asigurări din Bulgaria au fost, recent, respinse de ASF, pe baza unor informații informale că erau «țepari»… Așa, ASF protejează piața de RCA din România… Probabil, pentru asigurători, și nu pentru asigurați. Accesul pe piață ar trebui să fie limitat la îndeplinirea unor criterii clare, de natură financiară, și să nu fie legat de orice alte aspecte subiective.
Negocierile se duc pe condițiile-cadru, valabile pentru toți asigurații din fiecare categorie, și în niciun caz nu se pune problema obținerii unor condiții diferite pentru cineva.
Fiecare actor ar trebui să își asume câte un rol, în vederea reducerii riscurilor și costurilor. La un an de la inițierea acestor discuții de către UNTRR cu ASF, UNSAR și asigurătorii de RCA, încă nu s-a întâmplat nimic altceva decât majorarea tarifelor RCA, ceea ce arată că asigurătorilor le place să pescuiască în ape tulburi, iar ASF susține și încurajează această practică.
Tragedia este că autoritățile refuză să pună cifre și date pe masă, așa cum ar fi normal pentru o asigurare obligatorie cu caracter social și mutual, precum RCA. Folosind datele ASF, și după metoda de calcul desprinsă din rapoartele ASF, pe segmentul autovehiculelor de peste 16 t, ținând cont de valoarea medie a daunelor, de 18.564 lei, cu o frecvență de 15,87%, înseamnă că fiecare poliță emisă pentru acest segment trebuie să acopere o valoare de daună de 2.946 lei (valoarea daunei x frecventa daunelor). Adăugând la aceasta sumă, conform metodologiei disponibile în rapoartele ASF, cost administrare 35%, cost reasigurare 15%, coeficient ajustare statistică 10%, coeficient de creștere daune 10% (deși a fost doar 1,66%), rezultă 4.672 lei (5.008 lei pentru coeficient de creștere daune 10%)”.
Meda BORCESCU
meda.borcescu@ziuacargo.ro
