La aproape două săptămâni de la semnarea contractului şi la 3 luni de la câştigarea licitaţiei, Grup Feroviar Român (GFR), deţinut de omul de afaceri Gruia Stoica, a depus marţi, la Consiliul Concurenţei (CC), notificarea privind achiziţia a 51% din CFR Marfă. Epopeea privatizării nu se opreşte însă aici: GFR are de achitat 202 milioane de euro la jumătatea lui octombrie, deşi Stoica a declarat că va da banii abia după primirea avizului autorităţii de concurenţă. Numai că şeful CC, Bogdan Chiriţoiu, a anunţat că avizul va fi dat abia peste 5-6 luni, adică anul viitor prin februarie-martie. Iar noul ministru al Transporturilor, Ramona Mănescu, pare că nu mai e dispusă, la fel ca predecesorul său Relu Fenechiu şi premierul Victor Ponta, să lungească treaba.
Reprezentantul companiei GFR nu s-a grăbit deloc: acum 3 luni, în 20 iunie, GFR a fost declarată câştigătoarea licitaţiei pentru privatizarea CFR Marfă, fiind, de fapt, singurul participant în cursă, cu o ofertă de 202 milioane euro pentru 51% din acţiunile companiei feroviare de stat.
La vremea respectivă, privatizarea a fost declarată drept „un succes” de fostul ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu – demis în 12 iulie, după ce a fost condamnat de instanţa supremă la 5 ani de închisoare în Dosarul Transformatorul. Acesta a fost felicitat de premierul Victor Ponta pentru pregătirea licitaţiei, iar prim-ministrul a asigurat apoi, timp de 45 de zile, interimatul la conducerea ministerului.
Ajutor pe ducă
Şi Fenechiu, şi Ponta l-a ajutat pe Gruia Stoica să obţină mai mult timp pentru a face rost de bani. Numai că Traian Băsescu le-a stricat jucăria şi, într-o declaraţie publică, a atras atenţia că omul de afaceri „caută cu oarecare disperare bani la bănci” şi că există riscul ca acesta, ulterior, „să vândă la fier vechi zeci de mii de vagoane de la CFR Marfă, pentru a-şi achita ratele”.
Ponta a luat foc, spunând că „dacă şeful statului ştie ceva trebuie să o spună public” şi i-a trimis repede, spre aprobare, propunerea de numire a lui Ovidiu Silaghi la conducerea Ministerului Transporturilor, ca să scape de răspunderea încheierii contractului cât timp este interimar. În paralel, a cerut aprobarea CSAT pentru privatizare – alt circ public, în care s-a contrazis cu şeful statului, care susţinea că CSAT nu aprobă contracte comerciale.
Silaghi, scăpat de-o grijă
Între timp, liberalul Silaghi a fost denunţat de Nelu Iordache, patronul firmei Romstrade, că i-a dat mită liberalului 200.000 de euro ca să nu-i rezilieze contractele Romstrade cu CNADNR. Reziliere care însă s-a produs, în perioada 22 noiembrie – 4 decembrie 2012, pentru toate contractele, exact după momentul predării banilor, în noaptea de 22 spre 23 noiembrie 2012, acasă la Silaghi. Fostul ministru al Transporturilor nu recunoaşte că ar fi luat şpagă, dar că l-a primit pe Iordache în casă imediat după rezilierea primului contract.
DNA a început urmărirea penală împotriva lui Silaghi – care a scăpat, astfel, de sarcina de a-i acorda în continuare sprijin companiei GFR. Liberalul a demisionat din Parlament şi s-a instalat în… Parlamentul European, pe locul lăsat liber pe listele PNL prin transferarea europarlamentarului Ramona Mănescu în funcţia de ministru al Transporturilor.
Sprijinul acordat de şeful Guvernului lui Gruia Stoica a continuat până la începutul lui septembrie, când a spus „Gata, trebuie semnat contractul pentru CFR Marfă!”. Însă nici până în acel moment patronul GFR nu a depus banii ofertaţi la licitaţie. Şi nici nu are de gând, atât timp cât nu va pierde nimic dacă tranzacţia nu se va încheia. De altfel, Stoica a şi spus că va achita cei 202 milioane de euro abia după avizul Consiliului Concurenţei, adică prin februarie-martie anul viitor, cu circa 3 luni înainte de a se încheia anul de când a fost declarat câştigătorul licitaţiei.
Mănescu pune punct
Dar Ramona Mănescu nu mai pare dispusă să continue jocul: a anunţat, ieri, că banii trebuie achitaţi până la jumătatea lui octombrie, iar în caz contrar, privatizarea va fi reluată.
Imediat, Gruia Stoica a trimis notificarea către Consiliul Concurenţei. Notificarea GFR cuprinde, printre altele, documente legate de companiile implicate în tranzacţie şi piaţa de profil.
Preşedintele CC, Bogdan Chiriţoiu, a declarat însă că termenul pentru luarea unei decizii este de 5 luni şi că aceasta poate fi luată fie de instituţia pe care o conduce, fie de reprezentanţii unei direcţii de specialitate la nivelul Comisiei Europene. Iar numai stabilirea autorităţii care va emite decizia va dura circa o lună de la notificarea tranzacţiei.
Condiţiile Guvernului
Printre condiţiile impuse de Guvern prin HG 526 pentru încheierea tranzacţiei trebuie constituit un depozit bancar de aproximativ 20 milioane de euro de către GFR şi o adresă sau un aviz de la CC ori o altă autoritate de concurenţă competentă.
Actul normativ mai stabileşte că finalizarea tranzacţiei, constând în transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni, va fi realizată sub condiţia încheierii unui contract de escrow în termen de 30 de zile de la data semnării contractului de vânzare (2 septembrie), adică în 2 octombrie.
Contractul de escrow va fi anexă la contractul de vânzare de acţiuni şi va avea ca obiect, în principal, plata de către cumpărător a 10% din preţul de cumpărare (90,49 milioane lei, dintr-un total de 904,98 milioane lei) în termen de două zile de la data contractului de escrow.
Dacă tranzacţia nu se încheie, ura şi la gară!
Potrivit hotărârii de Guvern, dacă finalizarea tranzacţiei nu are loc, indiferent de orice culpă a cumpărătorului, în termenul de 60 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a HG 526 (aprobată în 24 iulie şi publicată în MO abia în 14 august), contractul se desfiinţează “de plin drept” fără a mai fi necesară punerea în întârziere, fără orice altă formalitate prealabilă şi fără intervenţia instanţei.
Premierul Victor Ponta nu a părut până acum niciun moment deranjat de un eventual eşec al privatizării, el declarând în repetate rânduri că dacă GFR nu va plăti banii, la conducerea CFR Marfă va fi numit un manager privat iar licitaţia va fi reluată „cu termene mult mai extinse şi mai rezonabile decât la prima licitaţie”.
Gaura neagră, pe placul politicienilor
Amintim că procesul de privatizare s-a derulat, la început, în condiţiile şi termenele negociate cu Fondul Monetar Internaţional, dar după un timp acestea au fost modificate, în spiritul binecunoscutei practici româneşti.
Partea cea mai rea însă, în cazul eşuării acestei privatizări, este că vom rămâne în continuare cu CFR Marfă drept cea mai mare gaură neagră a bugetului ţării. Iar politicienii îşi freacă mâinile, în perspectiva alegerilor de anul viitor.
Magda SEVERIN
Imagine: Jean-Mihai PÂLŞU
