Modul în care părinții își etichetează copiii are o influență majoră asupra dezvoltării acestora și asupra vieții lor de adult, sunt de părere psihologii. Cu voia sau fără voia lor, de cele mai multe ori, părinții contribuie semnificativ la succesul sau eșecul în viața copiilor lor, încă din primii ani de viață, doar prin simplul fel în care le vorbesc și îi etichetează.
Dacă părintele îl încurajează pe copil încă de mic și îl va eticheta drept “inteligent”, “luptător”, “muncitor” etc., acesta va suporta altfel, ca adult, greutățile vieții sau felul în care acesta este tratat de șef la locul de muncă.
În schimb, dacă părintele va persista pe etichete de genul “nu ești bun de nimic”, “ratat” etc., copilul va dezvolta stări anxioase și depresive și va suporta mult mai greu eșecul sau obstacolele vieții, consideră psihologul psihoterapeut Maria Verdi (foto), directorul Centrului ReCreation Life.
Copiii moștenesc de la părinți un bagaj genetic unic, ce constituie baza dezvoltării de mai târziu
Specialistul afirmă că micuții preiau temperamentul de la părinți, ceea ce le influențează comportamentul social și cel emoțional.
“Unele trăsături sunt mai ușor de gestionat, altele mai dificil. Unii copii au nevoie de mai multă atenție decât alții, alții sunt mai activi sau explorează permanent mediul. Este necesar să facem diferența între temperamentul copilului și un comportament problemă. Cunoscând temperamentul copilului putem, ca adulți, să ne adaptăm propriul comportament la nevoile copilului și să îl sprijinim în dezvoltarea lui armonioasă”, declară psihologul psihoterapeut Maria Verdi.
Părinții sunt primele modele ale copilului
Totodată, specialistul subliniază că în primii ani, copilul vede lumea prin manifestările parentale, iar acesta învață totul prin imitare, învață privindu-i sau observându-i pe ceilalți.
“Este necesar ca părintele să știe că un copil primește informația din mesajul verbal și din cel nonverbal al părinților. Copilul preia un mesaj corect când există armonie între ce spunem, ce facem și ce gândim. Până la vârsta de trei ani, creierul copilului este precum un calculator care asimilează informație. Nu are capacitatea de procesare. Testează exteriorul cu toate simțurile. Când părintele țipă și lovește copilul că pune mâna la priză, dar nu-i explică ce este acolo, în realitatea lui se naște vinovăția. Când strică sau sparge obiecte prin casă iar părintele râde, copilul crede că este apreciat. Înțelege că a făcut o faptă bună. Va continua să atragă atenția în acest fel”, afirmă psihologul Verdi.
Adultul care crește fără limite, explică psihologul, este copilul căruia nu i s-a explicat ce este bine să facă și ce nu este bine. Copilul, la fel ca adultul, învață numai din feedback-urile pozitive.
“Este greșită opinia conform căreia un comportament se învață dacă spunem copilului ce a greșit. Sau dacă nu spunem nimic, suntem indiferenți. Va găsi o cale să se facă văzut”, spune Verdi.
Copilul învață modalitatea în care părinții lui fac față emoțiilor pozitive și negative
“Memorează ce face mama sau tata când este bucuroasă/bucuros, tristă/trist și va folosi aceste experiențe în situațiile în care se confruntă el cu emoții similare. Reacțiile emoționale ale părinților reprezintă contextul de învățare a modului de gestionare a emoțiilor de către copil”, declară psihoterapeutul. Specialistul este de părere că juniorii au nevoie de exprimare directă, în cuvinte, a aprecierilor pozitive din partea părinților, de genul „pentru mine, desenul tău este cel mai frumos!”, “Sunt mândru de lucrarea ta!”, „Apreciez cât ești de harnic și te felicit pentru că vrei…!”.
Ignorarea comportamentelor pozitive ale copilului de către părinți și educatori, crede psihologul, face să apară comportamente negative, indezirabile.
“Exprimarea emoțiilor negative ale părinților prin cuvinte urâte adresate copilului este dăunătoare pentru el. Copilul va ajunge să se perceapă ca fiind incapabil, fără valoare, fără resurse și astfel, dacă tot este criticat, îi lipsește motivația să învețe comportamente pozitive. Cercetările arată că atunci când părinții pedepsesc copilul, aceștia au o stare emoțională negativă. Astfel, copilul va asocia starea emoțională negativă a părinților cu pedeapsa”, continuă Verdi.
În primii ani, copilul preia tiparele privind familia, femeia, bărbatul, autoritatea
“Când există înțelegere în familie, copilul crește frumos, în siguranță. Ca adult, va dezvolta relații armonioase, inclusiv la nivel de cuplu. Dacă există tensiuni între părinți, mama și tata se jignesc, atunci copilul, deși nu pricepe despre ce este vorba, se va orienta mai târziu în relații conflictuale. Ca adult, își dorește o relație de cuplu minunată, dar va fi umilit sau desconsiderat de partener, dacă a trăit acea realitate în copilărie. Și asta se întâmplă deoarece, la nivel de incoștient, creierul lui atrage ce a învățat. De multe ori, părinții spun copiilor “ești prost ca tatăl tău” sau „vei ajunge un nimeni, ca mama ta”, afirmă specialistul.
“Nu este blestem mai mare pentru copiii noștri decât să le alimentăm eșecurile în fiecare zi”
Insultându-i și trăind intens emoțional ceea ce spunem la adresa copilului, crede psihologul, nu facem decât să împrospătăm activitatea rețelelor neuronale care funcționează pentru eșec.
Totodată, psihologul ne spune că este foarte important să înțelegem că, acolo unde ne orientăm atenția, acolo ducem energie, iar acel aspect vom crește în copilul nostru.
“Faceți remarci pozitive, focalizați-vă pe calitățile copiilor, orice ființă umană are multe calități. Stimulați-le creativitatea, vor rămâne în contact cu resursele lor, își vor găsi aptitudinile. Ascultați-le nevoile reale, veniți cu recompense care-i ajută să devină umani dar în același timp, realiști și responsabili. Încurajați-i să fie prietenoși, vor socializa, vor deveni încrezători, cooperanți. Aveți încredere în ei! Dăruiți iubirea ce le-o purtați! Fiți prezenți și atenți la ei, fără a-i sufoca și a le tăia aripile”, este sfatul psihologului Maria Verdi.
